1. Se afla candva un staul in cetatea lui David,
Unde S-a nascut pe paie Pruncul Sfant din cer venit;
Mama-L legana duios
Pe-al sau Fiu, Isus Hristos.

2. Pentru oameni coborat-a Domnul nostru-al tuturor,
Adapost I-a fost un staul, leagan ieslea boilor.
Cu cel bland, sarac, smerit,
Salvatorul a trait.

3. In a Sa copilarie a crescut ca noi, simtind
Bucurie si durere, chiar si lacrimile-arzand;
Astfel, nu-I este strain
Nici un dor, nici un suspin.

4. Dar acum El e-n marire, stand la dreapta Tatalui,
Si-i asteapta cu iubire sus in cer pe-alesii Lui,
Cand in glorie vor domni
Stralucind in vesnicii!