1. Se afla, cândva, un staul în cetatea lui David,
Unde S-a născut pe paie Pruncul Sfânt din cer venit.
Mama-L legăna duios
Pe-al său Fiu, Isus Hristos.

2. Pentru oameni coborât-a Domnul nostru-al tuturor,
Adăpost I-a fost un staul, leagăn, ieslea boilor.
Cu cel blând, sărac, smerit,
Salvatorul a trăit.

3. În a Sa copilărie a crescut ca noi, simțind
Bucurie și durere, chiar și lacrimile-arzând;
Astfel, nu-I este străin
Nici un dor, nici un suspin.

4. Dar acum El e-n mărire, stând la dreapta Tatălui,
Și-i așteaptă cu iubire, sus în cer, pe-aleșii Lui,
Când în glorie vor domni
Strălucind în veșnicii!