1. Privind spre zarea'ntunecată de încercarea grea,
Eu am zărit plin de uimire cum Cineva mă aștepta.
Era cu brațele întinse și mă privea cu dragoste,
Împovărat de-a mea durere, la Tatăl sfânt El mijlocea.

R: /:Să rămân aproape, lângă Dumnezeu,
Să nu cad când pe cale-mi va fi greu,
Să rămân credincios orice-ar veni,
Să mă-ncred în Domnul meu zi de zi! :/

2. Pășind cu multă umilință spre Cel ce m-aștepta,
L-am auzit cum, plin de iubire, cu-o voce blândă îmi șoptea:
“Eu plâng cu tine-n încercare și singur nu am să te las! “
M-am prăbușit atunci în rugă şi'ngenuncheat eu am strigat: