Cornel Matei V1 C V2 C [V1] Privind spre zarea'ntunecată de încercarea grea, Eu am zărit plin de uimire cum Cineva mă aștepta. Era cu brațele întinse și mă privea cu dragoste, Împovărat de-a mea durere, la Tatăl sfânt El mijlocea. [C] /:Să rămân aproape, lângă Dumnezeu, Să nu cad când pe cale-mi va fi greu, Să rămân credincios orice-ar veni, Să mă-ncred în Domnul meu zi de zi! :/ [V2] Pășind cu multă umilință spre Cel ce m-aștepta, L-am auzit cum, plin de iubire, cu-o voce blândă îmi șoptea: “Eu plâng cu tine-n încercare și singur nu am să te las! “ M-am prăbușit atunci în rugă şi'ngenuncheat eu am strigat: