1. Chiar de-aș vorbi în limbi cerești o mie,
Și-aș fi ca îngerii-n splendoarea lor,
De n-am în mine dragoste Divină,
Nu sunt decât chimval zângănitor!

R. Când toate trec și pier sub soare,
Doar dragostea-i nepieritoare,
Și va rămâne așa mereu…
Când totul se sfârșește-n lume,
Doar dragostea pe veci rămâne,
Căci dragostea e Dumnezeu!

2. Chiar de-aș avea și darul proorociei
Și aș cunoaște toate tainele,
De aș avea credință să mut munții,
Nu sunt nimic de nu am dragoste!

3. Chiar dacă aș avea toata știința
Și trupul mi l-aș da să fie ars,
De nu le fac pe toate din iubire,
În fața Ta, eu știu, n-au nici un preț!

4. Dar astăzi, vin în fața Ta, Părinte,
Și-n genunchind Te rog stăruitor,
Îmbracă-mă cu dragostea Ta Sfântă
Să-Ți fiu în toate rob ascultător!