Un simplu om îngândurat și apăsat
Își amintea de tot ce a greșit
În viața lui atât de multe ar schimba
De-ar fi acum s-o ia de la-nceput
Dar nu e gata nici pe sine-a se ierta
Deși din Cer iertare a primit
Cum domnul ne-a iubit când noi Îl răstigneam
Privind la ce vom fi uitând ce noi eram
Cum a plătit cu sânge vina mea și-a ta
Pe noi să ne învețe-a ne ierta
Vom ierta
Au fost și vremuri când atâția m-au rănit
Și mult-amărăciune am adunat
N-am știut să iert atunci când alții mi-au greșit
O nouă șansă nimănui n-am dat
Dar chiar Isus ne-a spus noi să nu judecăm
Să dea cu piatra cel neprihănit
A fost lovit și părăsit, trădat chiar de ai Săi
Chiar pe cruce răstignit a spus: „Tată, te rog iartă-i! „