Un an e pe sfârşite şi altul e în prag; Cum trece aşa de iute al zilelor şirag. Durerile sunt multe şi lacrimi s-au vărsat, O, Domnul să-i asculte pe cei ce L-au chemat.
Strofă 2
Să nu uităm vreodată că patria e-n Cer Şi acolo niciodată nu vom avea dureri; Acesta e Sionul în care vom intra Şi-n veci de veci cu Domnul în el vom triumfa.
Strofă 3
O, de-aş vedea eu bine cât sunt de trecător Şi asta pentru mine să fie clăditor; Să văd însă departe, dincolo de mormânt O ţară ce aşteaptă pe sfinţi de pe pământ.
Strofă 4
Condu-ne Tu Isuse aicea pe pământ, Lucrări, minuni nespuse să facă Duhul Sfânt. Să terminăm cu bine lucrarea ce ne-ai dat Şi să ne iei la Tine în trup glorificat.
Strofă 1
Un an e pe sfârşite şi altul e în prag; Cum trece aşa de iute al zilelor şirag. Durerile sunt multe şi lacrimi s-au vărsat, O, Domnul să-i asculte pe cei ce L-au chemat.
Strofă 2
Să nu uităm vreodată că patria e-n Cer Şi acolo niciodată nu vom avea dureri; Acesta e Sionul în care vom intra Şi-n veci de veci cu Domnul în el vom triumfa.
Strofă 3
O, de-aş vedea eu bine cât sunt de trecător Şi asta pentru mine să fie clăditor; Să văd însă departe, dincolo de mormânt O ţară ce aşteaptă pe sfinţi de pe pământ.
Strofă 4
Condu-ne Tu Isuse aicea pe pământ, Lucrări, minuni nespuse să facă Duhul Sfânt. Să terminăm cu bine lucrarea ce ne-ai dat Şi să ne iei la Tine în trup glorificat.
1 / 1▲
1. Un an e pe sfârşite şi altul e în prag;
Cum trece aşa de iute al zilelor şirag.
Durerile sunt multe şi lacrimi s-au vărsat,
O, Domnul să-i asculte pe cei ce L-au chemat.
2. Să nu uităm vreodată că patria e-n Cer
Şi acolo niciodată nu vom avea dureri;
Acesta e Sionul în care vom intra
Şi-n veci de veci cu Domnul în el vom triumfa.
3. O, de-aş vedea eu bine cât sunt de trecător
Şi asta pentru mine să fie clăditor;
Să văd însă departe, dincolo de mormânt
O ţară ce aşteaptă pe sfinţi de pe pământ.
4. Condu-ne Tu Isuse aicea pe pământ,
Lucrări, minuni nespuse să facă Duhul Sfânt.
Să terminăm cu bine lucrarea ce ne-ai dat
Şi să ne iei la Tine în trup glorificat.
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.