Doamne ştii, e-o lume-n care-i tot mai frig Prea multe suflete se sting, e ger! Până vii iubirea Ta va încălzi Pe orice om Te va-ntalni, om bun.
Refren
Dar iarna nu va sta, soarele va răsări Şi aştept, viaţa care va veni.
Strofă 2
E prea frig, departe de tot ce eşti Tu O, Doamne atinge sufletul, îngheţat Ştiu va fi, şi primăvara într-o zi Voi vedea ce-am aşteptat, ce am visat.
Strofă 1
Doamne ştii, e-o lume-n care-i tot mai frig Prea multe suflete se sting, e ger! Până vii iubirea Ta va încălzi Pe orice om Te va-ntalni, om bun.
Refren
Dar iarna nu va sta, soarele va răsări Şi aştept, viaţa care va veni.
Strofă 2
E prea frig, departe de tot ce eşti Tu O, Doamne atinge sufletul, îngheţat Ştiu va fi, şi primăvara într-o zi Voi vedea ce-am aşteptat, ce am visat.
1 / 1▲
1. Doamne ştii, e-o lume-n care-i tot mai frig
Prea multe suflete se sting, e ger!
Până vii iubirea Ta va încălzi
Pe orice om Te va-ntalni, om bun.
R: Dar iarna nu va sta, soarele va răsări
Şi aştept, viaţa care va veni.
2. E prea frig, departe de tot ce eşti Tu
O, Doamne atinge sufletul, îngheţat
Ştiu va fi, şi primăvara într-o zi
Voi vedea ce-am aşteptat, ce am visat.
Isaia 12:2Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”