Doamne ştii, e-o lume-n care-i tot mai frig Prea multe suflete se sting, e ger! Până vii iubirea Ta va încălzi Pe orice om Te va-ntalni, om bun.
Refren
Dar iarna nu va sta, soarele va răsări Şi aştept, viaţa care va veni.
Strofă 2
E prea frig, departe de tot ce eşti Tu O, Doamne atinge sufletul, îngheţat Ştiu va fi, şi primăvara într-o zi Voi vedea ce-am aşteptat, ce am visat.
Strofă 1
Doamne ştii, e-o lume-n care-i tot mai frig Prea multe suflete se sting, e ger! Până vii iubirea Ta va încălzi Pe orice om Te va-ntalni, om bun.
Refren
Dar iarna nu va sta, soarele va răsări Şi aştept, viaţa care va veni.
Strofă 2
E prea frig, departe de tot ce eşti Tu O, Doamne atinge sufletul, îngheţat Ştiu va fi, şi primăvara într-o zi Voi vedea ce-am aşteptat, ce am visat.
1 / 1▲
1. Doamne ştii, e-o lume-n care-i tot mai frig
Prea multe suflete se sting, e ger!
Până vii iubirea Ta va încălzi
Pe orice om Te va-ntalni, om bun.
R: Dar iarna nu va sta, soarele va răsări
Şi aştept, viaţa care va veni.
2. E prea frig, departe de tot ce eşti Tu
O, Doamne atinge sufletul, îngheţat
Ştiu va fi, şi primăvara într-o zi
Voi vedea ce-am aşteptat, ce am visat.
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.