1. Când vestea grea eu am aflat,
M-am tulburat, m-am speriat și am oftat;
Am lăcrimat și am strigat:
”Ce-am să mă fac, Isuse drag, spune-mi ceva”.

R: /: Priveam în zări, priveam spre munți, priveam spre ceruri,
Ca să m-auzi, ca să-mi răspunzi, ca să Te-nduri;
Să-mi mai lungești, dacă se poate, firul vieții,
Să știe toți că doar Tu poți oricând s-ajuți. :/

2. N-am vrut să cred, nici să accept
Căci calea mea se va tăia așa curând.
Doar un cuvânt mi-a fost de-ajuns
Să mă fac mic și să Te strig, o, Domnul meu.

3. Ce dragoste de Tată bun
Mi-ai arătat când Te-ai oprit în fața mea
Și am simțit cum m-ai atins;
M-ai vindecat și Te-am urmat de-atunci mereu.