1. Cu fiecare an ce trece,
Isus, copil ceresc și bun,
Răsari în viața noastră rece,
În timpul magic de crăciun.
Atâtea inimi împietrite
Nu vor s-ofere vreun sălaș,
Căci locul Tau e printre vite,
Cât mai departe de oraș.

R1: Și câți nepăsători, Te lasă
S-astepți răbdând, afară-n frig,
În goana lor nesățioasă
După avere și câștig.

2. Și câți nu vor să înțeleagă
Că din iubire și cu drag,
Ai părăsit mărirea-ntreagă
Ca sa le calci smerit pe prag
Ești împlinirea așteptată
Salvării ce se dă prin har,
Osânda noastră meritată
Plătind în patimi, pe Calvar.

R2: Atâți nu vor ca să primească
Pruncuțul cel neprețuit,
Urmându-și calea lor firească,
Cadou de mulți disprețuit.
Iar Tu rămâi ca și-altădată,
Respins, dar cei ce nu Te-au vrut,
Vor regreta cu-amar odată
Și Te-ar primi, dar Te-au pierdut.