Traian Niculai V1 C1 V2 C2 [V1] Cu fiecare an ce trece, Isus, copil ceresc și bun, Răsari în viața noastră rece, În timpul magic de crăciun. Atâtea inimi împietrite Nu vor s-ofere vreun sălaș, Căci locul Tau e printre vite, Cât mai departe de oraș. [C1] Și câți nepăsători, Te lasă S-astepți răbdând, afară-n frig, În goana lor nesățioasă După avere și câștig. [V2] Și câți nu vor să înțeleagă Că din iubire și cu drag, Ai părăsit mărirea-ntreagă Ca sa le calci smerit pe prag Ești împlinirea așteptată Salvării ce se dă prin har, Osânda noastră meritată Plătind în patimi, pe Calvar. [C2] Atâți nu vor ca să primească Pruncuțul cel neprețuit, Urmându-și calea lor firească, Cadou de mulți disprețuit. Iar Tu rămâi ca și-altădată, Respins, dar cei ce nu Te-au vrut, Vor regreta cu-amar odată Și Te-ar primi, dar Te-au pierdut.