Pe marea vieţii, ani mulţi am vâslit din greu
Şi când se părea că-i sfârşitul...
Din cer a vorbit Dumnezeu:
/: "Să fie lumină”! Şi norii pe loc s-au ascuns,
Furtuna s-a oprit şi vântul a tăcut...
Ce linişte e pe mare, vrăşmaşii au amuţit,
Căci Domnu-a poruncit:” Să fie lumină!” :/
În marea-mi durere scăparea n-o mai vedeam,
Dar vocea răsună mai tare,
Din cer poruncind tot mai clar:
Ce mare putere ai Doamne-n al Tău Cuvânt,
De-mi schimbi într-o clipă viaţa,
Din ceruri rostind doar atât:
Mereu port în suflet iubirea ce mi-ai arătat,
Şi vocea Ta, Doamne, răsună,
Nu pot să o uit niciodat!