1. „Cine ești Doamne? “ Te întreba
Cel ce odinioară Te prigonea.
Cel ce la moarte dădea pe sfinți
Vărsa cu frații lacrimi fierbinți.
Sunteți tăria, cununa mea,
Bisericii sfinte, Pavel spunea.
Păstrează-ți cununa și numele tău,
Răsplată divină-ți va da Dumnezeu.

R: /:Cine ești Tu, Doamne?
Te-ntreb după milenii,
Când învățătura e după moda vremii. :/

2. Cel ce la neamuri a fost trimis
De-a Lui iubire a fost cuprins.
Din loc în loc mergea mereu
Vestea Cuvântul lui Dumnezeu.
Barnaba și Sila, tovarășii săi,
Adesea mergeau ei prin depărtări,
Bătuți și-alungați în temnița grea
Dar inima lor nu se temea!

3. Credința am păzit-o, spunea neclintit,
Bătrânul ostaș ce treaz a rămas.
Pe urmele lui ne cheamă acum,
Ne cheamă iubirea, al nostru Stăpân.
Dacă citim prin câte-au trecut
Primii creștini, cei de demult,
Nu știu cum vom sta în fața Sa,
În fața Celui din Golgota.