1. Când ştiu că toate aici sunt trecătoare
Şi multe căi spre moarte doar conduc,
Când văd a timpului înfăşurare
Şi drumuri care nicăieri nu duc,
Mă-nalţ în duh spre a speranţei rază,
Spre Cel ce doar o cale a trasat,
Spre Cel ce ne-ncetat de sus veghează,
Spre Dumnezeu ce ne-a răscumpărat.

R: Căci n-am pe nimenea aici sub soare
Mai mare, mai frumos, mai bun, mai sfânt,
Doar Domnul meu ce n-are asemănare,
Cu El mă laud mereu pe acest pământ.

2. Când mulţi apucă căi întunecate,
Învinşi de amăgiri şi înşelaţi,
Scăldându-se în marea de păcate,
De pofte-nlănţuiţi şi greu legaţi,
Eu merg pe-acelaşi drum din tinereţe
Şi nu uit binele ce mi-a făcut,
Chiar de mai sunt şi lacrimi şi tristeţe,
Doar Domnu-mi este singurul avut.

3. Trecut-au ani şi vremuri zbuciumate
Şi multe promisiuni s-au împlinit,
Curând, curând, sau poate chiar la noapte
O voce va vesti că s-a sfârşit.
Eu stau şi aştept cu cei ce încă aşteaptă
Pe Mirele ce a spus că va veni,
Şi vreau să fiu fecioară înţeleaptă
Pe care sus la cer o va răpi.