Umblam prin văi fără sfârşit,
Prin întuneric, obosit,
Dar Dumnezeu m-a însoţit,
Cu mâna Lui El m-a păzit.
În zi cu nor sau cer senin,
Domnul mi-a dat sfinte trăiri,
Şi am văzut harul divin,
Iubirea Lui din străluciri.
Acum eu locuiesc pe munte
Şi sunt atât de fericit,
Iar, când privesc acolo-n vale,
Văd tot ce El a împlinit;
Acum eu locuiesc pe munte,
Poveri şi grijuri n-am de dus,
Dar, şi de-aş fi acolo-n vale,
Îl preamăresc pe El, Isus!
Izbânzi să ai când treci prin văi,
Tu să priveşti spre Domnul tău!
Când încercări vei întâlni,
Mai ferm atunci tu vei păşi!
Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale! (Ps. 43:3)