Galileia, azi nu mai păstrează
Urma trecerii Sale prin ea
Şi nici vocea, când la o poruncă
Liniştită, furtuna tăcea;
Dar Isus mi-a lăsat o cărare
Şi-L urmez bucuros, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Când e greu drumul vieţii-n suspine
După-odihnă, adesea tânjesc
Dar Isus ştie ce e mai bine
Şi la El adăpost eu găsesc;
Prin al Său sfânt Cuvânt, El promite
Că putere-mi va da, zi de zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Da, eu ştiu că Isus mă iubeşte
Mă ajută pe drum să nu cad
Căci prea mare e preţul cu care
Şi pe mine m-a răscumpărat;
Mi-este dor, ca acolo în slavă
Eu cu Domnul să fiu într-o zi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi
Tot ce-i greu va fi dat spre uitare
Când la capăt de drum voi sosi!
Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. (2Cor. 4:17)