Doresc să văd întregul cer cu mii de frumuseţi
Să fiu uimit de ale lui splendori
Dar mai 'nainte de-a privi la tot ce-i mai măreţ
Aş vrea să-L văd pe-al meu Mântuitor.
Da, mai întâi, pe Domnul vreau să-L văd
Să stau uimit şi-n faţă să-L privesc
Părintelui ceresc, mereu să-I mulţumesc
Da, mai întâi, pe Domnul vreau să-L văd!
Aş vrea să văd acele porţi de scump mărgăritar
Şi străzile de aur lucitor
Şi pomul vieţii lângă-un râu cu apa de cristal
Dar mai întâi, pe-al meu Mântuitor.
Aş vrea să-i întâlnesc pe toţi cei ce 'nainte-au mers
Pe toţi cei dragi şi ceata sfinţilor
Aş vrea să îi cunosc pe toţi şi-ntregul Univers
Dar mai întâi, pe-al meu Mântuitor.
Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău. (Psalm 17:15)