Mulți oameni, în special americanii, se tem de cifra 13. Am citit despre o zonă din SUA unde lipsea numărul 13 la case, la camerele de hotel, chiar și la etaje (se numea „12 bis”, apoi urma numărul 14). Dintre zilele săptămânii și ale lunii, cea mai „urâtă” și temută este celebra „marți 13”. Potrivit unei tradiții creștine apostolice, din primele secole, în săptămâna patimilor(„săptămâna mare”) Iuda s-ar fi dus să-L vândă pe Domnul nostru într-o zi de marți. Dar numărul 13, de ce este atât de „ghinionist”, de înfricoșător pentru unii? (Dar nu pentru toți. Sunt căsătorită de 38 de ani, iar nunta mea a fost într-o zi de 13, sâmbăta, ce-i drept). Este posibil să aibă o oarecare legătură cu numerologia biblică. Noi știm că cifre precum 3,7 sunt sfinte, în Scripturi, fiind atribuite lui Dumnezeu. Apoi, este important numărul 12: să nu uităm că au fost 12 fii ai lui Iacov, ce au devenit tot atâtea triburi ale lui Israel; au fost 12 iscoade, 12 apostoli ai Domnului, etc. Numărul 24 se regăsește în numărul de cete preoțești, de cete ale leviților căntăreți și apoi, vedem în capitolul 4 din Apocalipsa, 24 de bătrâni ce-și aruncă cununile la piciorul tronului sfânt. Numărul 40 este asociat în Scripturi cu suferința, cu încercarea: 40 de zile a plouat necontenit la potop, în 40 de zile a fost cercetat Canaanul, 40 de ani au rătăcit israeliții în deșert, iar cartea „Iov” are 40 de capitole de suferință. (pentru că în primul capitol Iov era fericit și bogat, iar în cap. 42 eroul principal a fost reabilitat și dublu binecuvăntat.). Dar numărul 13? Pare a fi asociat cu răzvrătirea, cu dizarmonia. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi* lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat. Dar și cu trecerea într-o nouă etapă a vieții prin inițiere: de exemplu, pubertatea. Ismael era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. În prezent, musulmanii fac circumcizia fiilor lor aproximativ la această vârstă, iar evreii au bar-mitzva (primirea între adulții din sinagogă) a băieților tot la 13 ani. Însă, probabil, celebritatea zilei de 13 provine de la sărbătoarea Purim. Sorțul, adică pur, a fost aruncat și a ieșit la sorți ziua de 13 Adar: Scrisorile au fost trimise* prin alergători în toate ţinuturile împăratului ca să nimicească, să omoare şi să piardă pe toţi iudeii, tineri şi bătrâni, prunci şi femei, şi anume într-o singură zi**, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prade† averile. (Estera cap. 3). Dar Dumnezeu, în urma postului Esterei, a schimbat ghinionul în victorie și nenorocirea în sărbătoare. 1 În luna* a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care** avea să se aducă la îndeplinire porunca şi hotărârea împăratului, şi când vrăjmaşii iudeilor nădăjduiseră să stăpâneascㆠpeste ei, s-a întâmplat tocmai dimpotrivă, că iudeii au stăpânit asupra vrăjmaşilor lor. Însă, desigur, Domnul Iisus Cristos împreună cu cei 12 apostoli erau tot 13 bărbați în grup. E clar cine era cu „ghinionul”, deci cu trădarea dintre ei! Numai că acest „ghinion” al crucii, această jertfă dureroasă a Fiului lui Dumnezeu, a dus la mântuirea noastră! În concluzie, oricât de „ghinionistă” a fost cifra 13 în istorie, chiar și în Biblie, Domnul nostru Îsi arată slava prin aceea că din orice suferință extrage o bucurie mai mare și din orice blestem al oamenilor poate aduce o binecuvântare divină! Aleluia! Slavă Lui în veci!