Măgărușul-simbol pentru pace și smerenie-în Scripturi             
      În Geneza aflăm că măgarii au fost salvați din Potop, pe arcă- doar o pereche- căci treceau drept animale necurate. Din Levitic reținem că nu puteau fi consumați de evrei ca hrană koșer și nici nu puteau fi aduși jertfă Domnului. De fapt, întâiul născut al măgăriței trebuia răscumpărat cu un miel, altfel Legea te obliga "să-i frângi gâtul".
           În foametea din Samaria din timpul lui Elisei, un cap de măgar devenise o delicatesă rară și exorbitant de scumpă, ceea ce sublinia dezastrul economic și social.
          1. Cea mai celebră măgăriță din lume a fost a lui Balaam, dar a fost nevoită să ia bătaie mai întâi de la stăpân, pentru ca Domnul "să-i deschidă gura". Acest nobil patruped era înzestrat cu capacitatea naturală de a vedea îngeri, dar a fost necesară intervenția dumnezeiască pentru a vorbi. Sentimentele și anumite gânduri se pare că îi erau înnăscute. Dialogul dintre măgăriță și Balaam revelează faptul că prorocul era uimit nu de capacitatea ei-de excepție-de a vorbi, ci de nesupunerea ei, parcă mai neobișnuită decât locvacitatea. Deducem că era un animal devotat, răbdător și supus lui Balaam, mai mult decât era prorocul Domnului(față de Atotputernicul). Dacă Balaam nu a ascultat de Dumnezeu când i-a vorbit prin profeție, a trebuit să i se deschidă ochii, după cei ai credincioasei măgărițe, pentru a-L vedea pe Îngerul Divin gata să-l nimicească. Esențială este întrebarea măgăriței lui Balaam, după ce acesta, mânios, îi declară că ar fi ucis-o cu sabia: "Am eu obicei să-ți fac așa?". El o călărea zilnic și nu a înțeles că ea doar încerca atunci să îl salveze de la moarte. Atât de iubitoare, atât de pașnică, nobila (ne)cuvântătoare avea și smerenie și înțelepciune de tip matern, care se sacrifică în folosul "fiului" nerecunoscător. Și da, l-a condus pe drumul păcii, pe o cărare îngustă, fără ieșire firească, și aproape i-a strivit piciorul de zid pentru a-l salva de Îngerul nimicitor. Ce nu face Domnul, chiar ne și rănește, pentru a ne feri de păcat! Nu stă scris dacă Balaam a apreciat-o ulterior mai mult, dar cu siguranță Domnul, Creatorul tuturor, i-a consemnat undeva fapta, alături de a altor aducători de pace.
  2. Judecatorii 5:10 – "Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe... Şi voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!" 

Cei care călăreau acele pure măgărițe albe, se deduce că erau niște oameni pașnici, credincioși, care vesteau pacea.
"După el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.
El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci de mânji de măgari şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair şi aşezate în ţara Galaadului.
*Şi Iair a murit şi a fost îngropat la Camon. (Judec. 10:3,4, 5).
  "El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau pe şaptezeci de mânji de măgari. El a fost judecător în Israel opt ani(Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul în Jud. 12:14. Ce au  comun Abdon și Iair? PACEA! Nu se consemnează nici un război în timpul conducerii lor. În schimb, se menționează ca element important numărul de fii și nepoți și informația aparent redundantă că ei călăreau pe mânji de măgari. Ce poate fi mai nevinovat, mai smerit și mai pașnic decât un mânz de măgar?
  Regele David, după sute de ani, a călărit catâri, dar niciodată măgăruși. Regi ca Solomon aveau numeroși cai, dar nu s-ar fi umilit public, nu s-ar fi făcut ridicoli călărind măgari.
  Domnul Isus Cristos a intrat ca Regele Păcii în Ierusalim, împlinind profeția din Zaharia:
  Zaharia 9:9 – "Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe."
  Era și biruitor Domnul Nostru Isus Cristos, călare pe un măgăruș! Biruise boli, draci și toată mândria umană!
   Evanghelia după Luca ne relatează ca și celelalte evanghelii momentul triumfului Regelui Păcii călare pe măgăruș:
   "Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”
Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi*, şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra.
Pe când* mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37
Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38
Ei ziceau: „Binecuvântat* este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”.
Domnul Isus vestea atunci pacea cu Tatăl Ceresc în Numele Lui și prin jertfa Lui. Și împlinea profeția mesianică pentru a fi recunoscut ca Mesia.
Dar la sfârșit va coborî pe nori, împreună cu oastea Sa, Mireasa Sa luptătoare, toți călărind cai albi. (posibil heruvimi cu aspect cabalin). Căci Domnul șade pe heruvimi.
"Apoi* am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un** cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios”† şi „Cel adevărat” şi El judecㆆ şi Se luptă cu dreptate.
12
Ochii* Lui erau ca para focului; capul** îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi† purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.
13
Era* îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul** lui Dumnezeu”.
14
Oştile* din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate** cu in subţire, alb şi curat.
Domnul Isus Cristos va reveni ca Leul din Iuda, ca Împărat Ceresc biruitor, călare pe un cal alb, pentru a stârpi răul și pe cei răi pentru totdeauna! Vremea măgărușului va fi demult apusă.

Amin! Vino, Doamne Isuse!