Setea dupa adevarul eliberator
Autor: Ciprian Dobocan  |  Album: Cuvinte pentru cei ce asculta  |  Tematica: Consolidare spirituală
Resursa adaugata de cipdob in 03/07/2023
    12345678910 0/10 X
Referințe

 

"Ce este adevarul?" una din intrebarile fundamentale ale vietii umane pe care fiecare om si-o pune. Pilat si-a pus aceasta intrebare, ganditorii greci deasemenea, fiecare din noi o rostim in mod constient sau inconstient. Dar inainte de a ne oferi raspunsul, trebuie sa vedem in ce termeni definim adevarul, care este sursa definitiei noastre in privinta adevarului? Este adevarul un lucru care ramane valabil si nealterat de trecerea timpului? Era valabil acum 4000 de ani, acum 2000 de ani, in prezent si peste urmatorii 1000 de ani? Cum ne definim adevarul? Daca ne uitam in istoria umanitatii, lucrurile care erau mai demult considerate ca fiind norme azi sunt privite ca derizorii. De exemplu, cu privire la forma pamantului oamenii au avut tot felul de conceptii: ca de exemplu ca pamantul este centrul universului, sau ca este plat, sau ca sta pe spatele a 4 elefanti astfel ajungem la concluzia ca nu omul trebuie sa fie cel care defineste adevarul ci Dumnezeu. Singurul care valideaza adevarul este Dumnezeu, un Dumnezeu neschimbator gata sa ne invete ce este adevarul. Nu stiti? n-ati auzit? Nu vi s-a facut cunoscut de la inceput? Nu v-ati gandit niciodata la intemeierea pamatului? El sade deasupra cercului pamantului (Isaia 40:21-22)

Isus a facut multe afirmatii care i-au iritat pe farisei si pe preoti, chiar si o parte din ucenici au ajuns la un punct in care nu au mai suportat afirmatiile Lui si l-au parasit. Una din afirmatiile de capatai ale lui Isus in calitate de Hristos (mantuitor) este aceasta: Eu sunt calea, adevarul si viata (Ioan 14:6)  o afirmatie prin care isi declara in mod direct divinitatea. Doar ca o asemenea afirmatie trebuia si demonstrata, fara a fi demonstrate, cuvintele acestea raman doar vorbe in vant ale unui tamplar anonim dintr-o tara mica. A demonstrat Isus ca El este Hristosul? Ca el este Dumnezeu intrupat? Ascultati raspunsul unor oameni simpli (pescari) care au avut parte de demonstratie si au acceptat-o ca fiind valida: "Doamne", I-a raspuns Simon Petru,"la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice.  (Ioan 6:68) Cand suntem la scoala, la orele de matematica, in special la geometrie suntem invatati sa gandim in urmatorul mod: ni se da o ipoteza de la care pornim, si prin diverse calcule matematice noi trebuie sa vedem daca ipoteza respectiva se verifica sau nu. De ce nu aplicam acelasi rationament si in domeniul spiritual, aici este chiar mai usor ca la matematica, cel care enunta ipoteza (si anume Isus) face si demonstratia in locul nostru, deci ne-o serveste pe tava, iar noi trebuie sa alegem daca credem sau nu. Ca si in cazul ucenicilor, o parte nu au crezut si au renuntat sa-L mai urmeze, iar cei care au ajuns la concluzia ca demonstratia este valida au afirmat ca ipoteza: Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu este adevarata (Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!" Mat. 16:16)

 Dar inainte de afirmatia despre divinitatea Sa din Ioan 14, in capitolul 8, tot Isus le spune ucenicilor sai urmatoarele: veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi. (Ioan 8:32)

Care sunt adevarurile care daca le cunoastem ne vor ajuta sa fim liberi?

Sau poate ar trebui sa pornim in sens invers in cautarile noastre. Care sunt lucrurile care ne robesc? Care sunt fricile cele mai mari ale omului, ca sa le intelegem si rezolvand problema lor (sau mai corect spus, raportarea la ele) sa devenim liberi? Eu le cunosc ale mele, le stiu pe cele din dreptul meu, dar oare sa fie aceleasi si pentru alti oameni? Am cercetat sa vad ce spun sociologii si am ajuns la concluzia ca deoarece toti suntem oameni (si nu unii oameni iar altii maimute) avem toti aceleasi doua mari frici: frica de moarte si frica de necunoscut. Daca revin la afirmatia lui Hristos, valabilitatea afirmatiei Sale este data de masura in care Biblia ofera un raspuns la aceste doua frici ale omului. Asadar ofera Dumnezeu prin cuvantul Sau un raspuns pentru frica de moarte si pentru frica de necunoscut? Aici intervine partea mai dificila in dreptul nostru, al oamenilor; ca sa afli raspuns trebuie sa stai sa studiezi, sa te framanti cu Cuvantul lui Dumnezeu si sa vezi daca iti gasesti raspuns in dreptul tau, nu poti sa iei raspunsurile gata rumegate de altcineva, trebuie sa le studiezi tu, sa te framanti tu cu ele, sa le interiorizezi in dreptul tau, din cauza aceasta este imperios necesara citirea si studierea Scripturii (nu doar simpla lecturare – desi si asta ajuta dar nu este suficienta, ci mai ales studierea Scripturii). Probati fiecare singur si vedeti modul in care vi se sedimenteaza in minte un lucru aflat de la o alta persoana comparativ cu ceea ce descoperi tu insuti; cand descoperi tu insuti, adevarul respectiv devine al tau, este personal, cand t-il transmite altcineva este un adevar tranzitoriu pe care il uiti mai devreme sau mai tarziu. Asa ca sfatul meu, pe baza a cat am reusit eu sa studiez Scriptura si sa vad impactul ei in viata mea, am ajuns la concluzia ca este imperios necesar sa o studiez eu si nu doar sa ascult opinia altora, desi si asta trebuie facut ca un fel de cheie de control sa vad daca nu cumva am inteles gresit anumite aspecte, dar nu trebuie sa devina o norma, sa ma hranesc doar cu ce spun altii despre Dumnezeu din Scriptura, ci sa las Scriptura sa imi spuna despre Dumnezeu.

Asadar, daca ne aplecam asupra primei frici a omului, frica de moarte, haideti sa vedem daca are ceva de spus Scriptura despre ea, astfel incat sa vedem apoi daca se valideaza sau nu afirmatia lui Isus. Cu privire la moarte Isus vorbeste in diferite contexte despre ea, fiindca este o realitate dureroasa pentru om. Framantarile cu privire ce se intampla dupa moarte sunt si au fost si in vremea lui Isus o problema reala. Saducheii de exemplu nu credeau in inviere si vin la Isus cu gand sa-i intinda o capcana logica pe baza unor texte din Vechiul Testament, dar ei nu stiau ca stateau in fata celui care a inventat logica si i-a dat-o omului sa se foloseasca de ea, iar raspunsul oferit i-a dezarmat pe loc si nu au mai indraznit sa-i puna nici o intrebare: Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii, caci pentru El toti sunt vii. (Luca 20:38) Obeservati cat de mult ne asemanam si noi cu ei? Nu ne punem intrebari cu privire la viata vesnica ci cu privire la moarte. Insa cu toate acestea Dumnezeu este gata sa ne ridice chiar si din gandurile si conceptiile noastre gresite, cand intelegi ca Dumnezeul tau este un Domnul vietii cum am reusit sa inteleaga Petru sau cum a reusit sa inteleaga Pavel Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte? (1 Corinteni 15:55) viziunea cu privire la adevar ti se schimba radical. Ganditi-va ca ucenicii au fost martori la invierea fiicei lui Iair, a unui baiat si a lui Lazar; au fost martori la atatea vindecari trupesti care de multe ori impiedicau moartea imediata (oamenii respectivi au murit mai tarziu decat s-ar fi intamplat daca Isus nu intervenea). Pentru ucenici aceste demonstratii au fost suficiente pentru a crede ca Isus este Domnul vietii. Insa pentru Pavel a fost mai diferit, el era scolit in invatatura textelor care acum pentru noi formeaza Vechiul Testament, iar in aceste texte abunda mai mult concepte cum sunt locuinta mortilor, si avem putine sclipiri cu privire la viata de dupa moarte (gasim ceva prin Iov, la o parte din proroci), insa Pavel din momentul intalnirii cu Hristos pe drumul Damascului a inceput sa vada mult mai bine din punct de vedere spiritual, si aceste sclipiri din Vechiul Testament probabil i s-au transformat in veritabile lumini pentru viata traita pe pamant, si in plus la vazut inviat pe cel care a fost omorat pe cruce (nu ni se spuca ca Pavel ar fi fost acolo la moarte lui Isus, dar cu siguranta stia despre eveniment, din aceasta cauza chiar urmarea sa opreasca raspandirea noii credinte). Dar in dreptul nostru cum este? Nu stiu in al vostru, dar pot sa va spun cum a fost in dreptul meu: inainte, desi eram un crestin practicant nu eram nascut din nou (si anume mintea mea nu era schimbata, era setata de conceptiile lumesti) astfel incat imi era frica de moarte incat uneori imi era frica sa inchid ochii seara ca nu cumva sa mor (sau vorba romanului, sa ma trezesc mort), dar aceasta frica mi-a fost alungata cand am acceptat ca fiind adevarate demonstratiile din scriptura cu privire la viata pregatita de Dumnezeu pt noi dupa moarte, si prin faptul ca de nenumarate ori l-am vazut pe Dumnezeu la lucru in viata mea aparandu-ma de accidente fatale ca dovada o faptul ca in dreptul meu si al familiei mele este Domnul vietii.

Acum sa ne aplecam asupra celei de a doua frici a omului, frica de necunoscut. De ce credeti ca omul modern cauta atat de mult sa vada ce-i spune horoscopul? Tocmai pentru ca vrea sa isi rezolve aceasta frica. Frica de necunoscut ti se inlatura in momentul in care iti cunosti viitorul. Acum haideti sa vedem daca Biblia ne spune ceva legat de viitorul nostru. Stim ca Isus s-a nascut pe acest pamant murdar pentru a indeplini un plan de rascuparare pregatit de Dumnezeu dupa caderea omului, a trait o viata in care a oferit multa invatatura oamenilor iar apoi a murit pentru a ne da posibilitatea noua oamenilor sa fim mantuiti, platind cu moartea Lui in locul nostru. Ok, noi cei care ne-am pus nadejdea in El, avem aceeasi framantare la fel ca si apostolii "Iata ca noi am lasat tot si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?" (Matei 19:27) putem cunoaste de undeva ce se va intampla cu noi? Avem informatii cu privire la viitorul nostru? Cu siguranta ca da, iar cursul evenimentelor este relatat clar in scriptura insa nu este usor de deslusit datorita uneori preconcetiilor noastre.

Cursul evenimentelor este urmatorul: Isus s-a inaltat la cer promitand ca se va reintoarce (iar de atunci incolo biserica traieste in umbra reintoarcerii Sale), urmeaza ca reintoarcerea Lui sa fie un lucru vizibil (orice ochi il va vedea), dar inainte ca El sa se reintoarca pe pamant biserica va fi rapita la cer, iar apoi impreuna cu biserica se va reintoarce pe pamant ca sa stapaneasca alaturi de biserica 1000 de ani. Apoi Diavolul va fi eliberat si se va duce o batalie mare impotriva lui dupa care va fi nimicit cu desavarsire (iadul nu va mai fi), pamantul si cerul vor fi distruse. Va fi creat un cer nou si un pamant nou unde cei credinciosi vor trai o vesnicie impreuna cu Dumnezeu fara ca imaginea Iadului sa mai afecteze in vre-un fel creatia lui Dumnezeu.

1. Rapirea bisericii

2. Revenirea lui Hristos pe norii cerului impreuna cu biserica

3. Lupta impotriva Satanei si legarea lui pentru 1000 de ani

4. Imparatia de 1000 de ani a lui Hristos cu biserica peste intreg pamantul

5. Dezlegarea Satanei si batalia finala impotriva lui

6. Nimicirea Satanei si a iadului

7. Crearea unui pamant noi si a unui cer nou

8. Imparatirea celor credinciosi impreuna cu Dumnezeu pentru vesnicie

Faptul ca Dumnezeu ne prezinta dinainte tot ce se va intampla in istoria umanitatii este cu scopul de a ne relata dinainte ca lucrurile sa se intample astfel sa ne inlature frica de necunoscut, noi stim exact ce se va intampla. Acelasi tipar la folosit Isus in cazul ucenicilor cand era cu ei in camera de sus, le-a spus cu lux de amanunte exact ce se va intampla ca atunci cand urmau sa aiba loc acele evenimente lor sa nu le fie frica, ci sa isi aduca aminte ca le-a spus dinainte. Avem in fata noastra toate evenimentele care urmeaza sa se intample, ar trebui sa mai fim robiti de frica de necunoscut? Una din intrebarile care se pot naste, si eu mi-am pus-o, probabil si altii si-o pun, este urmatoarea: ce se intampla cu mine daca mor inainte sa fie rapita biserica? Daca vei fi unul din cei care accepta realmente solutia salvatoare a lui Hristos (nu doar verbal in apa botezului) vei avea parte de Raiul lui Dumnezeu la fel ca si unul din cei doi talhari de pe cruce: "Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Luc. 23:43) raiul era o realitate existenta dinainte de momentul respectiv al mortii talharului, era un loc pregatit pentru Avram, Isac si Iacov, pentru toti cei drepti, considerati drepti prin credinta salvatoare in Dumnezeu. Caci zicem ca lui Avraam credinta "i-a fost socotita ca neprihanire." (Rom. 4:9)

De curand am mai studiat inca o data cartea profetului Daniel, si cand l-am vazut pe Daniel stand cu ochii pironiti in sus spre imaginea cerurilor care le-a vazut in vedenie mi-am dat seama ca imaginea cerului l-a ia inlaturat orice urma de frica de moarte sau frica de necunoscut. Si mi-am zis: trebuie sa imi caut si eu una sau doua imagini la care sa imi pironesc ochii astfel incat oricat de in groapa voi fi in viata asta sa pot sa imi inving frica de necunoscut si frica de moarte. Si am gasit aceasta imagine prezentata in amanunt la finalul Bibliei, ca o carte care are un final fericit, exact ca povestile copilariei, cu diferenta ca Biblia nu este o poveste ci o realitate. Cand cineva iti citeste o poveste, inchizi ochii si te transpui in parca in povestea respectiva, cu ochii mintii deja ti se formeaza imaginile din poveste, haideti sa facem si noi acelasi lucru, sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de imaginea a ceea ce Dumnezeu are pregatit pentru noi:

Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: "Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut." Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi." Si a adaugat: "Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate." Apoi mi-a zis: "S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." Apoi unul din cei sapte ingeri, care tineau cele sapte potire pline cu cele din urma sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: "Vino sa-ti arat mireasa, nevasta Mielului!" Si m-a dus, in Duhul, pe un munte mare si inalt. Si mi-a aratat cetatea sfanta, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra preascumpa, ca o piatra de jasp, stravezie ca cristalul. Era inconjurata cu un zid mare si inalt. Avea douasprezece porti, si, la porti, doisprezece ingeri. Si pe ele erau scrise niste nume: numele celor douasprezece semintii ale fiilor lui Israel. Spre rasarit erau trei porti; spre miazanoapte, trei porti; spre miazazi, trei porti, si spre apus, trei porti. Zidul cetatii avea douasprezece temelii, si pe ele erau cele douasprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Ingerul care vorbea cu mine avea ca masuratoare o trestie de aur, ca sa masoare cetatea, portile si zidul ei. Cetatea era in patru colturi, si lungimea ei era cat largimea. A masurat cetatea cu trestia, si a gasit aproape douasprezece mii de prajini. Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva. I-a masurat si zidul, si a gasit o suta patruzeci si patru de coti, dupa masura oamenilor, caci cu masura aceasta masura ingerul. Zidul era zidit de jasp, si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintai temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a sasea, de sardiu; a saptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douasprezecea, de ametist. Cele douasprezece porti erau douasprezece margaritare. Fiecare poarta era dintr-un singur margaritar. Ulita cetatii era de aur curat, ca sticla stravezie. In cetate n-am vazut niciun Templu; pentru ca Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca si Mielul sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla in lumina ei, si imparatii pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea. Portile ei nu se vor inchide ziua, fiindca in ea nu va mai fi noapte. In ea vor aduce slava si cinstea neamurilor. Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului. Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietei cetatii si pe cele doua maluri ale raului era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui Ii vor sluji. Ei vor vedea fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor. Si ingerul mi-a zis: "Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate." Si Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand."Si iata, Eu vin curand! - Ferice de cel ce pazeste cuvintele prorociei din cartea aceasta!" Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea. Si, dupa ce le-am auzit si le-am vazut, m-am aruncat la picioarele ingerului care mi le arata, ca sa ma inchin lui. Dar el mi-a zis: "Fereste-te sa faci una ca aceasta! Eu sunt un impreuna-slujitor cu tine si cu fratii tai, prorocii, si cu cei ce pazesc cuvintele din cartea aceasta. Inchina-te lui Dumnezeu." Apoi mi-a zis: "Sa nu pecetluiesti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Caci vremea este aproape. Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe!"Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul." Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!"Eu, Isus, am trimis pe ingerul Meu sa va adevereasca aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Radacina si Samanta lui David, Luceafarul stralucitor de dimineata." Si Duhul si Mireasa zic: "Vino!", si cine aude sa zica: "Vino!", si celui ce ii este sete sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata! Marturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si, daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta." Cel ce adevereste aceste lucruri zice: "Da, Eu vin curand." Amin! Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin. (Apocalipsa cap. 21-22)

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 307
  • Gramatical corect
  • Fără diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni