Judecata lui Dumnezeu cu privire la „felul nostru de viață” va fi iminentă deoarece procedura este stabilită: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată... ” ( 2Cor. 5/10) - fără excepție.

La prima vedere n-ar părea să fie pe placul nostru. Nu este o veste bună. Judecată... ? (Dacă ai primi în una din zile o citație de la Judecătorie, prin care ai fi anunțat că primul termen de judecată va avea loc în ziua de... , cum ai reacționa? Ți-ar produce în mod sigur o stare de neliniște și te-ai întreba: Care va fi obiectul judecății? Care este culpa?) Oare nu era mai corect să fi scris: „toți trebuie să se înfățișeze” - cu referire la cei necredincioși? Această „înștiințare” precum că „toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată ” demontează conceptul precum că fiecare creștin ce a încetat din viață este luat de îngeri și dus în bucuria veșnică, (aidoma săracului Lazăr) făcând o doctrină pe baza unei pilde.

 Dar cum ai ajuns deja în rai fără să treci pe la judecată? Dacă bucuria veșniciei va începe o dată cu trecerea din viață, care mai este rostul învierii? Apostolul Pavel scrie  „... noi cei vii, n-o vom lua-o înaintea celor adormiți... ” și nici invers. Toți în același timp. De regulă  astfel de afirmații sunt făcute pentru mângâierea celor rămași în viață după despărțirea de cei dragi, fie le-am copiat de la alții și nu le-am  trecut prin cenzura minții.

Este bine de reținut: Tocmai pentru faptul că au știut voia (legislația) Stăpânului, toți cei ce vor  fi găsiți lăuntru după ce odaia de nuntă se va umple de oaspeți (împlinindu-se numărul deplin a neamurilor) -  vor avea parte de judecată. (conf. Matei 22/12) 

Ce se va întâmpla cu cei necredincioși?

Conform învățăturilor date de Judecătorul Suprem ce se află la ușa Casei: „... cine n-a crezut a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu a lui Dumnezeu.”  (Ioan 3/18) Înțelegem de aici că nu va fi o judecată a celor necredincioși după înviere. Judecata de la Scaunul mare și alb, menționată în Apocalipsa va fi  „de pe scaunul de domnie” (20/11) cei privește pe evreii din timpul domniei de o mie ani a lui Hristos. „Judecata” celor necredincioși  se  încheie în același timp cu sfârșitul  vieții trăită în necredință. Dar ce înseamnă necredință din moment ce știm că (aproape) toată lumea crede la modul declarativ  în Fiul lui Dumnezeu? Numai că Isus a cerut credință în Evanghelie. „Pocăiți-vă și credeți  în Evanghelie” (Marcu 1/15) Credința în Evanghelie constă în recunoașterea ei ca fiind de origine divină, ești în acord cu cerințele ei, direcționându-te spre pocăință. Necredința va fi criteriul după care vor fi destinați iadului - fără judecată, deoarece Judecătorul nu va avea nimic de „judecat”( având în vedere că judecată înseamnă discernere) la cei ce vor fi „afară” - o lume ce a fost cufundată numai în rău. (1Ioan 5/19) „Afară sunt: câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună. ” - partea (dreptul) lor va fi iazul cu foc - adică moartea a doua. Apoc. 22/15

Dar  va pedepsi Dumnezeu pe oameni cu o pedeapsă atât de cruntă? - se ridică adesea întrebarea. Nu. Dumnezeu nu pedepsește pe nimeni. „Tu singur te pedepsești cu răutatea ta, și singur te lovești cu necredința ta... ”( Ier. 2/19) Omul fiind înzestrat cu voință liberă, Dumnezeu i-a dat posibilitatea să aleagă între viață și moarte. Omul va suferi din cauza propriilor sale alegeri. (În una din închisorile comuniste, comandantul a chemat un gardian ce era pasionat de torturarea credincioșilor ajunși în penitenciar și i-a cerut să caute o celulă liberă pentru un deținut. Gardianul, un om crud, a umblat dintr-o celulă în alta până a găsit-o pe cea în care condițiile de locuit erau din cele mai grele. La chemat pe comandant, dar la vederea ei acesta a întrebat: N-ai găsit o celulă mai bună? Pentru un escroc, celula este prea bună - a răspuns gardianul. Escrocul ești tu! La dezbrăcat de haina militară și la introdus în celulă. A avut posibilitatea să aleagă ceva mai bun, dar a ales în funcție de răutatea lui... )

Dumnezeu nu-i va arunca pe oameni în iad, deoarece ei vor merge singuri. „Apoi a zis celor de la stânga: Duceți-vă în focul cel veșnic, ce a fost pregătit diavolului și îngerilor lui.” (Matei 25/41) Și oamenii s-au dus singuri... dar nu era pregătit pentru ei. Despre Lazăr ni se spune că a fost „dus” de îngeri în sânul lui Avraam (rai). Pe bogat nu l-a dus nimeni. Doar ni se spune că a murit și a fost îngropat. Fiind îngropat, a ajuns în locuința morților. Dar unde este aceasta? „Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit și s-au pogorât astfel de vii în locuința morților.”  (Num. 16/32,33) Toți oamenii vor ajunge în ea. Raiul și iadul vor deveni  „funcționale” la sfârșitul vremurilor, în urma eliberării  celor credincioși prin înviere  din Locuința morților, ea rămânând locul de chin și apoi moartea a doua  pentru cei necredincioși. Dar cum va fi posibilă această selecție fără judecată? Cum va ajunge „Lazăr” în sânul lui Avraam deoarece și el a fost îngropat înainte de a ajunge în el? Duhul lui Dumnezeu însoțit de puterea învierii  (Fil. 3/10) - ( ce apostolul Pavel dorea s-o cunoască) va trece pe deasupra pământului. (mormintelor) Toate semințele de natură dumnezeiască (Maleahi 2/15) fire dumnezeiască (2Petru 1/4) compatibile cu Duhul lui Dumnezeu, vor fi atrase aidoma unui magnet. Vom primi un trup ceresc. Vom fi întâmpinați de Cel ce ne-a mântuit, în văzduh. Și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Foarte important: De regulă judecata se face pentru a da posibilitatea inculpatului să-și dovedească nevinovăția. Dar nu va mai fi nevoie de ea, deoarece oamenii nu vor avea nimic de contestat, ei fiind perfect conștienți că destinul lor veșnic va fi unul drept. Ex: „Omul acela a amuțit.”  (Matei 22/12b) Bogatul n-a reproșat că ar fi ajuns într-un loc nemeritat și nici n-a cerut să fie scos afară, ci doar a cerut ameliorarea suferinței. Așadar, judecata va fi pentru cei din interior și nu pentru cei de „afară”.

În ce constă această judecată? „Stăpânul Casei va încuia ușa”. Ea a fost deschisă din momentul în care îngerul a adus vestea bună: „Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor - Hristos Domnul.” Din momentul închiderii „... judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu.”, deoarece în interior sunt intrate, fie pe „Ușă”, fie săriți prin altă parte, două categorii de personal:

A fost o singură Casă. Robii au fost chemați să li se încredințeze avuția Stăpânului, primind talanți după puterea fiecăruia. Toți s-au numit robi netrebnici, dar după felul cum au lucrat, ei s-au împărțit în două categorii: robi buni și credincioși -  făcând tot ce erau datori să facă (Luca 17/10) și robi vicleni și leneși. (Matei 25/26) Pe crucile din cimitir întâlnim adesea: „Aici odihnește robul Domnului”, dar aceasta nu va favoriza cu nimic destinul veșnic, deoarece Stăpânul îți va spune cărei categorii ai aparținut. El nu va ține cont de ce anume era scris pe crucea din cimitir... Ultima categorie de robi amintită, a fost scoasă afară în urma evaluării (judecății). „... pe robul acela netrebnic aruncați-l în întunericul de Afară... ” (Matei 25/30) Termenul „Afară”  se referă, fie la cei necredincioși (1Cor. 5/13), fie la un anume loc numit: Iazul de foc (Apoc. 21/8) 

 Principiul folosit de unii: „îmi este de ajuns să se închidă ușa cu mine și să mă prindă lăuntru” e riscant deoarece nu-ți asigură nici o garanție. Fie că ești ultimul la ușă, fie că ești primul în față, ai toate șansele să ajungi „Afară” dacă nu corespunzi la judecată. Odaia de nuntă va fi plină de oaspeți (nuntași) dar la judecata finală când Împăratul va intra să-și vadă oaspeții - cei săriți prin altă parte, neavând haina de nuntă - vor fi scoși Afară. Singura care nu va trece prin fața scaunului de judecată, va fi Mireasa Mielului. - deoarece cei ce vor avea acest privilegiu sunt verguri. (imaculați) Apoc. 14/4) Este cât se poate de logic, deoarece nimeni când se căsătorește nu se judecă mai întâi cu viitoarea sa soție... Sunt suficiente argumente pentru a avea o bază temeinică atunci când facem afirmații referitoare la o temă cu implicații juridice ce privesc viitorul nostru. Tot în prima Evanghelie ni se spune că năvodul este aruncat în mare (lume) și prinde „tot felul de pești”. „După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău.” De unde se face alegerea? Din năvod... „Așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși și vor despărți pe cei răi, din mijlocul celor buni”.   Cei răi, erau împreună cu cei buni. Dar unde? „... în poporul Meu sunt oameni răi.” (Ier. 5/26) Ei sunt în aceiași turmă și au același păstor. Dar va venit ziua când „... El îi va despărți cum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile la dreapta și caprele la stânga Lui.”  (Matei 25/ 32,33)

Este ușor de observat că în urma acestui „pachet” de informații ce viza tema judecății finale făcute în scopul separării, Mântuitorul a fost interesat de capacitatea lor de percepere și i-a întrebat pe ucenici: „Ați înțeles voi toate aceste lucruri”? Deși răspunsul a fost afirmativ, nu se știe cât de bine au înțeles ei, din moment ce Isus este determinat să reia această temă, folosind o succesiune de ilustrații.

Se pare că cea mai convingătoare ilustrație în ce privește separarea din ziua judecății o întâlnim în „Pilda neghinei” - spusă de Mântuitorul. A fost același ogor. (1Cor. 3/9) Neghina a crescut împreună cu grâul, până la vremea secerișului. La sfârșitul veacului: „Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi și vor smulge... ” De unde? „... din Împărăția Sa toate lucrurile ce au fost  pricină de păcătuire și pe cei ce au săvârșit fărădelegea.” (Matei 13/41) „Grâul” va ajunge în grânar, iar neghina în foc. Este bine să facem diferența dintre Împărăția terestă a Fiului dragostei (conf. Col. 1/13)  ce este dominată de dragoste și Împărăția lui Dumnezeu, când „... însuși Fiul se  va supune și da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca El să fie totul în toți.” (1Cor. 15/24,28) O dată cu acest transfer de autoritate va avea loc și trierea celor ce vor fi moștenitorii Împărăției. Durerea va fi cumplită pentru cei au fost împreună, dar a venit momentul să fie despărțiți. „Atunci din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat, din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată.” (Matei 24/40) 

Nu-i totul să fii împreună. Despărțirea e posibil oricând. Fiicele Ierusalimului erau toate fecioare. Toate aveau un singur obiectiv - așteptarea Mirelui. Toate au adormit. Toate s-au trezit. Când li s-au deschis „ochii” au văzut diferența de untdelemn în vase. Cele cu untdelemn în vase și-au continuat drumul în întâmpinarea  Mirelui, celelalte au plecat în căutarea untdelemnului. De aici s-au despărțit și au luat-o pe drumuri diferite. În „căutare” de untdelemn în miez de noapte, candelele s-au stins, ajungând în întuneric. „... și inima lor fără pricepere s-a întunecat”. S-a creat cadrul potrivit și „... au ajuns plini de orice nelegiuire... ” (Rom. 1/21,29) În această stare au ajuns să bată la ușa ce era deja încuiată: „Doamne, Doamne, deschide-ne! Răspunsul a fost: Nu vă cunosc... O ocazie ratată. O despărțire dureroasă. Chiar și unii creștini, i-au în  derâdere aceste avertismente. Dar „... va fi plânsul și scrâșnirea dinților când veți vedea pe unii (din cei dragi) în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi scoși afară.” (Luca 13/28)

Este momentul potrivit „... să ne trezim în sfârșit din somn. , deoarece mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut”. (Rom. 13/11) „Somnul” ne-a împiedecat să vedem realitatea și să conștientizăm starea în care ne găseam. Dar din momentul în care „mintea sănătoasă ne-a fost trezită de numeroasele înștiințări” (avertizări) 2Petru 3/1  nu ne rămâne decât să ne rugăm ca și împăratul David:

 „Cercetează-mă Dumnezeule și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile. Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe Calea veșniciei!”

Fiți binecuvântați!

Sursa: Biblia