Moștenitori ai pământului
Autor: Ciprian Dobocan  |  Album: Cuvinte pentru cei ce asculta  |  Tematica: Biserica
Resursa adaugata de cipdob in 16/08/2020
    12345678910 0/10 X
Referințe

 

Una din caracteristicile Bibliei este că mesajul ei este unitar și cărțile se leagă între ele printr-un fir roșu, printr-un personaj cheie care este Hristos. De asemenea ideile din Biblie se leagă între ele, deși unele par a rămâne în aer ele se leagă cu aceeași idee care se regăsește într-o altă carte. Conținutul Bibliei se împletește armonios pentru a ne oferi o imagine extraordinară a planului lui Dumnezeu cu privire la om, iar acest plan îl are în centru pe Hristos. Scopul nostru ca și credincioși este acela de a reuși să înțelegem cât mai mult din acest plan deși nu vom fi capabili să îl înțelegem pe deplin, trebuie să ne dăm silința să descoperim cât mai mult din el și așa cum spune Pavel când vom fi în ceruri vom cunoaște deplin planul lui Dumnezeu: Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. (1Corinteni 13:12)

Un exemplu de concept care pare să aibă această caracteristică îl găsim în Matei cap. 5 când Isus enunță fericirile, în versetul 5 ni se spune: Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Este o idee la care găsim echivalență în cartea Apocalipsa; aici, în capitolul 20 se aduce în discuție o perioadă de timp din istoria umanității când Hristos va domni peste pământ timp de 1000 de ani (Mileniul Biblic). Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:1-6)

 

Uitându-ne la acest text ne dăm seama că el este pus în capitolul 20 după ce în capitolul 19 este prezentat Hristos ce revine pe norii cerului: Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă "Cel credincios - şi "Cel adevărat", şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: "Cuvântul lui Dumnezeu." Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: "Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor." Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: "Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!"  Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor. (Apocalipsa 19:11-21).

Ca să mai argumentez o dată în plus că textele Scripturii se leagă între ele, aceste versete din capitolul 19 sunt legate de cele din Fapte capitolul 11: După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." (Fapte 11:9-11)

Revenind la textul nostru, am văzut că Satan va fi legat, de asemenea este interesant detaliul cu privire la legarea lui Satan, observați că este legat de către un înger, nu de către Hristos; până și un înger din oastea lui Hristos are mai mare putere decât Satan, deci noi care ne încredem în Hristos Fiul Dumnezeului celui viu nu trebuie să ne fie frică de el. Așadar în urma legării lui Satan neamurile nu vor mai fi înșelate de minciunile sale (una din minciunile pe care eu însumi le credeam înainte să descopăr adevărata viață în Hristos era că Diavolul și Dumnezeu au puteri egale, că omul se află în mijlocul luptei dintre două forțe de aceeși putere – pe când lucrul acesta nu este adevărat). Apostolul Ioan vede niște scaune de domnie, nu ni se spune câte sunt ca număr ci ni se spune cine sunt cei care vor sta pe ele: Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Toți aceștia reprezintă biserica lui Hristos care va avea în acel moment un mandat precis: celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Deci rolul biserici va fi acela de a judeca, dar ce să judece? și pe cine să judece? sunt aspecte destul de delicate și nu este cazul să intrăm în foarte multe amănunte pentru că dacă nu ni se dau detalii înseamnă că nu sunt importante dar conform textului din Isaia 65:17-25 judecata va fi asupra celor care vor trăi pe pământ în acea perioadă pentru că deși Satan nu-i va mai putea amăgi cu toate acestea ei vor putea să aleagă dacă ascultă de Hristos sau nu: Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. (Isaia 65:20). Aceasta va fi în viitor, un moment în timp în care biserica va mosteni și va împărăți pământul împreună cu Hristos, biserica este formată din cei care au Roada Duhului, care este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea (Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!), înfrânarea poftelor, nu cei care aparțin unei denominațiuni religioase fie ea majoritara sau nu, deși apartenența la o biserică oferă sprijin credinciosului și integrarea într-o comunitate de oameni care are aceleași năzuințe: sfințirea vieții prin jertfa lui Hristos în vederea câștigării premiului ceresc. Așadar înainte de a fi mostenitori ai cerului, noi, biserica vom fi mostenitori ai pământului pe care va trebui să-l judecăm împreună cu Hristos, și vom putea să facem asta doar dacă avem în noi Cuvântul, Legea după care va trebui să judecăm. Însă până atunci mai este, mult sau puțin nu știm cu siguranță deși semnele sunt tot mai multe, unii spun că sfârșitul este foarte aproape grăbindu-se să afirme că biserica va fi răpită în acest an, însă nu este treaba noastră să dăm verdicte atât de categorice ci trebuie să facem ce i-a învățat Isus pe ucenici și implicit pe noi urmașii bisericii primare: De la smochin învățați pilda lui: când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.

Uitându-ne la Hristos ne dăm seama că El are roluri diferite în momente diferite, deși este Fiu de Dumnezeu, rolul lui în planul lui Dumnezeu este diferit în funcție de perioada din acest plan. Când s-a întrupat pe pământ rolul său a fost de a aduce mântuire deși unii ar fi vrut ca El să fie un judecător, acea perioadă încă nu venise, și Hristos afirmă clar acest lucru: căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea (Ioan 12:47) Observați cât era de conștient de rolul pe care îl avea în acel moment? Parcă vrea să spună “vremea mea nu a sosit încă, Eu nu judec lumea, va fi dar nu acum”. La fel și noi ca biserică nu trebuie să ne luăm statutul de judecători ai lumii pentru că încă nu a sosit acea perioadă, deocamdată noi trebuie să continuăm rolul lui Hristos și anume acela de a ajuta la mântuirea oamenilor, nu noi îi mântuim ci trebuie să le prezentăm singura variantă ca să poată fi mântuiți: jertfa lui Hristos. Cred că biserica și-a pierdut puterea și din cauză că ne-am transformat prea repede în judecători ai lumii, când timpul acesta încă nu a venit, dacă mă uit la Isus îl văd preocupat de cei mai decăzuți oameni ai societății, era înconjurat de prostituate, vameși, leproși; biserica pare să fi pierdut din vedere tocmai acest tip de persoane.

Biserica trebuie să fie un refugiu pentru cei care vor să se trezească și să lase lumea. Mă atrage gândul pildei fiului risipitor care a plecat de acasă din prezenta tatălui (biserica tocmai asta trebuie să fie, o casă unde să poată fi simțită prezența Tatălui Divin), dar a avut unde să se întoarcă când și-a venit în fire. Care a fi fost deznodământul acestei pilde dacă cei din casă după ce a plecat fiul cel mic ar fi zis: gata, ne-am săturat, vindem și noi tot și mergem în lume. Asta face biserica când renunță la puterea Cuvântului, când renunță la singurul adevăr (adevărul biblic) și lasă ca influența lumii și a gândurilor lumii să pătrundă în biserici, locașurile de cult se transformă în simple ziduri în care nu mai poate fi simțită prezența Tatălui și astfel dispare forța de atracție a bisericii, efectiv cei căzuți nu mai au la ce să se întoarcă.

Să ne ajute Dumnezeu să ne ținem până la final de adevărurile fundamentale ale scripturii și urarea lui Pavel către Corinteni să fie valabilă și în dreptul nostru ca și biserică: Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 177
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni