Poziția creștinului față de minciună

Salutare tuturor.

Astăzi, mi-am propus să aduc în atenția cititorilor un subiect foarte delicat. Este vorba de atitudinea creștinului față de minciună.

Ca și creștini credem în valabilitatea Legii lui Dumnezeu. Iar una dintre poruncile din Decalog sună în felul următor:

Exod 20
16. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

În alte cuvinte , porunca aceasta interzice, pur și simplu, folosirea minciunii. De ce crezi ,oare , că Dumnezeu ne interzice acest lucru?
Iată ce descoperim în epistola apostolului Pavel către Tit :

Tit 1
2. în nădejdea vieții veșnice, făgăduite mai înainte de veșnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

Observați cä textul evidențiat mai sus ni-L descoperă pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care nu poate să mintă. Ori , dacă noi ca oameni suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu se așteaptă și din partea noastră să nu ne folosim de minciună așa cum nici Dumnezeul nostru Creator nu minte. Nu este de mirare faptul că în repetate rânduri Scriptura ne avertizează împotriva folosirii minciunii.

Levitic 19
11. Să nu furați și să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții

Coloseni 3
9. Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui,

În același timp ,mincinoșii nu vor avea acces în Împărăția lui Dumnezeu deoarece:

Apocalipsa 22
15. Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună!

Acum să presupunem că va aflați în următoarele situații:

1. Sunteți de profesie medic. Un pacient se prezintă la dumneavoastră acuzând niște dureri insuportabile. După ce îi faceți toate investigațiile posibile ajungeți la concluzia că omul din fața dumneavoastră are cancer în faza terminală. Practic,mai are de trăit doar 3-4 săptămâni. Numai că pacientul dvs. va întreabă cu seninătate pe față și cu speranță în suflet: " Domnul doctor,cum e cu sănătatea mea? Mai am mult de trăit? ".Cum procedați în situația de față?

2.Sunteți în fața porții,sau oriunde altundeva,de vorbă cu o cunoștință. Deodată trece pe lângă dvs.o femeie care aleargă disperată căutând un loc unde să se ascundă. Dvs.vedeți exact locul unde femeia s-a ascuns.La nici 5 minute apare un bărbat cu părul vâlvoi, cu ochii bulbucați ,înjurând și cu un cuțit în mână care era evident că o urmărea pe femeia care alerga mai înainte.Numai că individul acela care părea turbat ,se oprește în fața dvs. și vă întreabă:
" Spuneti-mi,nu a-ti văzut mai înainte o femeie alergând? Pe unde-a luat-o?" Care ar fi răspunsul dvs.?

3 Analizați urmatoarea operatie.
1/2(jumătate) de adevăr + 1/2 de adevăr = 1 minciună întreagă
Sunteți de acord cu mesajul transmis ?

Aștept să răspundeți punctual la cele trei situații de mai sus.

Dar până atunci,vă doresc numai bine!

Sursa: https://dordecanaan.wordpress.com

Minciuna condamnată de Dumnezeu e legată de calea minciuni nu de situaţi conjunturale. Sunt situaţi care din diferite motive nu poţi spune adevărul. De exemplu Domnul Isus când a fost intrebat( ispitit) cu ce putere face ceea ce face. El nu le-a spus ce doreau ei să audă,că în cazul acela ar fi aruncat mărgăritarele Lui înaintea porcilor şi ei le-ar fi călcat în picioare. Sunt situaţi când ascunderea adevărului nu e minciună, mai ales când adevărul e prea greu de purtat pentru cel care-l află. Un asemenea caz e situaţia din primul exemplu. Dar sunt situaţi în care descoperirea adevărului pune în pericol viaţa cuiva, aceasta e situaţia celui de al doilea caz. În cel de al treilea cel ce umblă cu două feluri de măsuri este o scârbă înaintea Domnului.

Legat de aceste două cazuri, eu din principiu nu mint, dar în cazuri similare cred că aş ocoli şi aş ascunde adevărul. Să nu mă intrebaţi cum, că nu ştiu cum aş proceda.

Problema noastră cu minciuna nu este în în cazul celor două situaţi ,căci cu astfel de situaţi ne întâlnim o dată-n viaţă. Problema cu minciuna este când ne folosim de jumătate de adevăr ca să ne facem viaţa mai uşoară. Atunci suntem pe calea minciuni, ne încredem in minciună şi minciuna i-a locul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Trăim în lume prin puterea minciuni şi minciuna traieşte în lume prin puterea noastră.....

Dacă tot n-aţi provocat cu trei situaţi ipotetice am să vă dau şi eu trei situaţi reale:
1. Prorocul este chemat de împărat ca să-i descoperă adevărul, după care împăratul îi porunceşte să ascundă adevărul, iar prorocul nu protestează. ( ascunderea secretelor de servici(stat) e minciună) Cum aţi califica acest lucru?
2. Vrăjmaşi îl caută pe Elisei ca să-l aresteze iar Elisei le orbeşte ochi ca să nu-l cunoască , ba mai mult când îi intreabă dacă nu la văzut pe Elisei , el le spune că nu l-a văzut , dar le promite că îi duce la el, când de fapt le întinde o cursă: (în poliţie se întind asemenea curse)Cum aţi califica această faptă?
3. Când Iosif ş-a ascuns adevărata indentitate faţă de fraţi lui i-a minţit?

Adăugat în 02/04/2017 de pascaioan

Statistici