Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Mărturisiți-vă păcatele... dar cui?
Autor: Adrian Timișag  |  Album: Studiu  |  Tematica: Pacatul
Resursa adaugata de adriantimisag in 26/12/2016
    12345678910 9/10 X
Media 9 din 2 voturi
Referințe

       Există o anumită perioadă din an, când unii oameni, simt nevoia să scape de „povoara” păcatelor adunate de la o zi la alta. Așa că își iau „ bagajele” și se îndreaptă spre un locaș de închinare. Acolo „duhovnicul curat ca lacrima” așteaptă să primească „spovedania” și să facă  „ispășirea”. Era o zi ploioasă și totuși oamenii stăteau la rând, dornici să-și „descarce marfa”. I-am compătimit și m-am întrebat: există oare o naivitate mai mare ca aceasta?

Dar să nu ne uităm  în „curtea” altora, ci să ne uităm în „curtea” noastră deoarece „sfânta spovedanie” funcționează și în comunitățile noastre. Înalte „fețe bisericești” care nu sunt decât „carne păcătoasă” (Gen 6/3) ca și ceilalți, își îndeamnă confrații la mărturisire. . . Doar este scris: „ Mărturisiți-vă păcatele unii altora”. Dar ce să fie această mărturisire unii la alții - un schimb de experiență în ce privește „păcătuirea”?

Constat foarte ușor că îndemnul pe care Iacov l-a scris în acest sens a fost înțeles greșit: deoarece simpla mărturisire înaintea oamenilor, și nu înaintea lui Dumnezeu așa cum ar trebui, nu rezolvă problema. . De ce?

Foarte important: în această situație este absolut necesar și o atitudine a inimii, care înseamnă: pocăință (părere de rău) chiar și lacrimi, însoțite de dorința de a nu mai păcătui. . . ( Ioan 8/11)-  iertarea se primește pe aceste considerente.

Milioanele de jertfe, care nu au rezolvat, problema păcatelor poporului  Israel, au fost înlocuite cu o metodă mai simplă: Țapul de Azazel- un țap pe capul căruia, erau puse în mod formal” toate păcatele poporului. Această practică funcționa ca și un „container” în care erau puse toate „gunoaiele” fără însă să mai intereseze pe cineva ce va fi cu ele. . . (Lev. 16/22)

„Probabil că nu puteau evreii păcătui cât putea țapul acela căra”. . .

Și astăzi funcționează regula cu „țapii ispășitori” numai că păcatele nu sunt puse pe cap, ci băgate direct în cap, iar noi ne-am ușurat sufletele. . .

Avantajul în cazul țapului de Azazel, consta în faptul că exista garanția că toate păcatele ajungeau „la destinație”, pe când în cazul „celorlalți”, este posibil ca ele să fie „împrăștiate pe drum sau să fie abandonate prin vecini”.

De obicei, atunci când cineva este la strâmtorare, fiind bolnav și cheamă pe cineva să se roage pentru el, există chiar o regulă nescrisă, copiată unii de la alții. . . Prima întrebare care i se pune bolnavului este aceasta: Ce ai de mărturisit?
Este un mod indirect de ai spune că este bolnav ca o consecință a faptului că a păcătuit.

Eu sunt sigur că în foarte multe cazuri, bolnavul este mai „curat” decât cel care se roagă, pentru că nu totdeauna boala este o consecință a păcatului. Însă, „superiori” ne vedem cănd umblăm pe picioare, și „inferiori” îi vedem pe cei ce sunt bolnavi sau năpăstuiți de soartă. O asemenea „gândire” este deplasată și departe de adevăr. . .

Revenind la subiect:

Pe parcurs însă Dumnezeu a instituit reguli care să nu fie formale, ci să sensibilizeze și inima. În acest sens a zis:

-„. . . aduceți cu voi cuvinte de căință și întoarceți-vă la Domnul” (Osea 14/2a)

-„. . . încetați să mai faceți răul” (Isaia 1/16b)

-„. . . dacă își vor cunoaște mustrarea cugetului-să-i ierți” (1 Împ. 8/38)

 Concluzie: Dacă mărturisirea nu este însoțită de o anumită atitudine a inimii, adică de pocăință, oricât s-ar ruga cineva pentru tine va fi zădarnic.

În Ieremia 15/1 citim: „Domnul a zis: chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea (și ar mijloci) tot nu aș fi binevoitor față de poporul acesta”.

Revenind la versetul din Iacov cap. 5 trebuie să avem în vedere și să stabilim 2 lucruri: împotriva cui am păcătuit? Împotriva lui Dumnezeu sau împotriva fratelui? Partea cea mai mare din păcate sunt îndreptate împotriva semenilor noștri.

 Fiul risipitor a zis: „Tată am păcătuit împotriva Ta și împotriva cerului. . . ” (Luca 15/21)

David s-a rugat: „Împotriva Ta și numai împotriva Ta am păcătuit - deși nu era întocmai ( pentru că că el păcătuise și împotriva familiei lui Urie).

Dacă într-adevăr numai Dumnezeu îmi poate rezolva problema păcatului, prin pocăință înseamnă că nu mai este necesar să-l trâmbițez și la alții, deoarece aceasta nu-i va zidi. Dimpotrivă. . .

Principiul în acest caz este următorul: cine își mărturisește fărădelegile (și se angajează) că se leapădă de ele capătă îndurare (Proverbe 28/13).

Când a spus Iacov mărturisiți-vă păcatele unii altora, el s-a referit la conflictul pe orizontală dintre frați. Conflict care aduce de obicei suferință și răni sufletești. Cu lepădare de sine însă, fiecare își recunoaște  (mărturisește) partea de vină. Această recunoaștere, însoțită de rugăciune înaintea lui Dumnezeu aduce „vindecare” dar nu trupească- ci sufletească.


Concluzie: am păcătuit împotriva lui Dumnezeu? Îmi voi mărturisi păcatul doar lui Dumnezeu, am păcătuit împotriva fratelui? nu mă voi mărturi doar înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu rezolvă problema, ci trebuie să mă mărturisesc întâi înaintea  fratelui. (Matei 5/24) iar într-un mod reciproc, fratele își va recunoaște și el partea de vină. . .

Această recunoaștere  înseamnă: mărturisirea păcatelor unii altora(-pe orizontală)

Multă pace!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2065
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni