Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Conceptul Biblic despre blestem in teologia evanghelica comparat cu miscarea carismatica
Autor: Stolear Gicu  |  Album: cercetări  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de eicuemi in 28/05/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

CUPRINS

Introduce. 3

1.    Privirea Biblică asupra conceptului despre blestem.. 5

1.1 Abordarea terminologică a cuvintelor cheie. 5

1.2 Conceptul de Blestem văzut în lumina lumii preistorice și Vechi Testamentare. 7

1.2.1 Conceptul de Blestem la popoarele păgâne. 7

1.2.2       Conceptul de Blestem de la Avraam până în perioada intermediară. 8

1.3 Pivotul conceptului despre Blestem în Vechiul Testament 11

1.3.1 Cauza și scopul blestemului în lumina Deuteronom 27:1-30:20 ca principiu Vechi Testamentar. 11

1.3.2 Practica blestemului în perioada Vechiului Testament 14

1.4 Conceptul despre blestem în teologia Noului Testament 17

1.4.1 Promisiunea Vechiului Testament pentru noul legământ, Mesia. 17

1.4.2 Rolul Domnului Isus în abordarea conceptului despre blestem.. 19

1.5 Concluzii 22

2.    Practici și concepte pseudo – creștine din interiorul denominaţiei carismatice, în lumina conceptului despre blestem. 23

2.1. Definiția conceptului blestem, din perspectiva mișcării carismatice. 23

2.2 Transmiterea blestemului din generație în generație. 25

2.2.1 Definirea sensului transmiterii blestemului prin genealogie. 25

2.2.2. Vulnerabilitatea noastră în fața demonilor aflându-ne sub blestem.. 27

2.3 Evanghelia prosperității în lumina conceptului despre blestem și binecuvântare. 30

2.3.1 Definiția evangheliei prosperității 31

2.3.2 Evanghelia prosperităţii în raport cu binecuvântarea şi blestemul 32

2.3.3 Blestem şi binecuvântare în corelare cu ,,puterea cuvântului rostit”. 33

2.4 Concluzii 37

3.    Compararea şi sinteza conceptului despre blestem dintre teologia evanghelică şi mişcarea carismatică  38

3.1 Critica constructivă și corelarea conceptului despre blestem dintre teologia evanghelică și mişcarea carismatică  38

3.1.1 Abordarea mişcării carismatice ca şi concept 38

3.1.2 Critica teologiei carismatice. 39

3.2 Răspunsul poziţiei evanghelice în raport cu problema blestemului 41

3.2.1 Abordarea prin comparare a conceptului despre blestem.. 41

3.2.2 Abordarea prin comparare a conceptului blestemului genealogic. 43

3.2.3 Critica conceptului demonizării şi influenţei demonice, fiind sub blestem.. 46

3.2.4 Demascarea evangheliei prosperităţii în raport cu conceptul despre blestem.. 49

3.2.4.1 Problema hermeneutică în abordarea evangheliei prosperităţii corelat cu blestemul 49

3.2.4.2 Problema teologică în abordarea evangheliei prosperităţii corelat cu blestemul 52

3.3 Sinteza şi concluziile comparării  între cele două denominaţii 53

Încheiere. 55

                                                                                                                                 


Introduce

 

 ,,Mişcarea sfinţeniei” în anul 1901 în SUA, a pregătit solul apariţiei mişcării carismatice, care la rândul ei sa dezvoltat mai apoi încă în trei valuri. Primele două valuri erau aproape identice cu denominaţia penticostală, însă ca totuşi să existe o distincţie oficială, şi-au mai preluat încă un pseudonim ,,mişcarea credinţei evanghelice”. Însă doar valul al treilea în frunte cu liderul cel mai de vază Keneth Hagin, şi mulţi alţi ucenici apăruţi pe parcurs pot fi numiţi  pe drept ,,carismatici”. Astăzi în toată lumea avem lideri ai mişcării carismatice. Această mişcare a adus cu ea un suflu nou al gândirii creştine, nou dar vechi, concepte care pretind a fi evanghelie. Ele sunt camuflate în creştinism, însă demascarea lor demonstrează că acolo nu merge vorba despre Cristos, ci despre eul uman cu bagheta fermecată în mână şi Dumnezeu în rol de ,,Jin”.

Secolul XX este perioada când fiecare creştin are acces la orice gen de literatură, perioada când liderii carismatici ca Keneth Hagin, Derek Prince, Kenth Copeland etc. au scris un număr foarte mare de cărţi, care nimeresc şi pe mâna unor membri din Bisericile evanghelice. Şi provocarea învăţăturii false apare pentru fiecare dintre noi.

În perioadă celor patru ani de studiu în Colegiul Teologic Pedagogic, am avut anumite experienţe personale practice cu această învăţătură. În faza iniţială chiar fiind sub influenţa acestor învăţături şi crezându-le sincer. Însă mai apoi trecând prin anumite dezamăgiri, meditaţii asupra problematicii, şi anumite discuţii cu coordonatorul lucrării Gîrbu Alexandru, am ajuns la nişte diferenţe doctrinare fundamentale între mişcarea carismatică şi teologia evanghelică. În cele din urmă, având această claritate doctrinală, am fost motivat în cercetarea subiectului dat.

Scopul lucrării date este cercetarea comparativă a blestemului în teologia evanghelică şi cea carismatică. Luând în consideraţie lacunele doctrinei carismatice, şi acceptând faptul că într-o oarecare măsură ea influenţează gândirea creştinilor evanghelici din spaţiul RM. Suntem provocaţi de-a da un răspuns la întrebarea: Cum vom ajuta noi membrii Bisericilor noastre în abordarea corectă vi sa vi de doctrina carismatică, care pare a fi foarte şi foarte evanghelică ? Deoarece cărţile carismatice sunt foarte practice şi atractive, având argumentare Biblică la fiecare concept. Şi oricând poate apărea pericolul unei îndoctrinări cu învăţături false.

De aceea pentru a ajunge la scopul dorit, ne –am propus obiectivele următoare:

1.     Familiarizarea cu literatura teologiei evanghelice şi carismatice care, abordează conceptul despre blestem.

2.     O scurtă descrierea a conceptului despre blestem, din perioada omului preistoric până la perioada lui Avraam. După care se trece la studierea conceptului despre blestem dintr-o perspectivă Scripturală. Capitolul unu răspunde la întrebările de felul: Ce este blestemul ? Care este scopul său?. Iar pe final de capitol dorim să arătăm valoare Lui Cristos în corelare cu blestemul.

3.     Prezenta conceptului despre blestem în teologia carismaticilor, exprimat prin conceptele: evanghelia prosperităţii, blestemul genealogic, vulnerabilitatea în faţa demonilor etc. În acest capitolul noi nu dăm un răspuns dintr-o perspectivă evanghelică, ci scopul este prezentarea conceptelor dintr-o perspectivă carismatică, în baza celor mai de seamă autori.

4.     Ne propunem să venim cu un răspuns pentru conceptul despre blestem din teologia carismatică reflectat în subiectele menţionate. Pentru demascarea conceptelor carismatice, pentru demonstrarea pseudo-creştinătăţii lor, şi oferirea unui răspuns din perspectiva evanghelică.

5.     Şi un ultim obiectiv este o sinteza conceptului în sfârşit de cercetare.

Acestea fiind spuse conchidem că cercetarea dată va putea fi folosită şi ca un material didactic pentru creştinii din bisericile evanghelice. Pentru o familiarizare cu conceptele carismatice. De asemenea cercetarea va putea sluji şi ca un ghid practic în abordarea conceptului despre blestem.


 

1.     Privirea Biblică asupra conceptului despre blestem

1.1 Abordarea terminologică a cuvintelor cheie

Dorim să concretizăm că, în cadrul abordării conceptului despre blestem, există două paralele pe care se poate merge în cercetarea domeniului dat:

Ø  Conceptul despre blestem care este practicat în ocultism, magie, şi toate tangenţele care le are acesta. Conceptul dat presupune mai mult invocarea anumitor urgii din partea unui mag care în cele din urmă ar trebui să aducă necaz, or ocrotire anumitei persoane. Dacă privim la consecinţe atunci ar avea tangenţă cu blestemul Biblic, însă ele totuşi sunt eterogene în: sens, motivaţie, rezultat final. Noi nu vom aborda această paralelă în lucrarea dată, doar  anumite menţionări însoţite de mici explicaţii.

Ø  Cel de-al doilea concept despre blestem este cel biblic. Dorim ca în urma cercetărilor pe care le vom efectua să ajungem la o înţelegere corect doctrinară a blestemului.

Etimologia cuvântului blestem ar fi trebuit înţeleasă ca ,,a zice de rău”, iar a zice de rău implică, a dori răul cuiva, a chema imprecaţii contra sa”[1]. Conotaţia Biblică schimbă un pic panorama. Apostolul Pavel în epistola către Galateni vorbeşte despre oamenii care a duc o altă învăţătură, folosind termenii ετερον şi ψευδής evanghelie Gal.1:7-9. De asemenea în traducerea greacă LXX Septuaginta, este folosit cuvântul cataromai (καταρομαι), având la rădăcină κατρα, care înseamnă: rugăciune, dorinţă, vrajă, subînţelegând adresare către o putere cerească spre obiectul, sau subiectul blestemat”[2]. În pasajele menţionate mai este folosit cuvântul anatema (în locul unuia), care porneşte de la rădăcina grecescului καταρα, la rândul lui exprimă ebraicul qalal, şi corespunde termenului ebraic herem, de la rădăcina Haram (a fi exclus din societate). El era utilizat pentru pedeapsa capitală Lev. 27:29, pentru ceea ce era rezervat în exclusivitate întrebuinţării scopurilor religioase Ezra 44:29, Num 18:14, sau trebuia nimicit cu desăvârşire, deoarece căzuse sub pedeapsa mâniei divine Isaia 34:5, cei ce intrau în contact cu lucrurile blestemate, date spre nimicire, cădeau sub acelaşi blestem în caz că se atingeau sau luau din lăcomie pentru ei Ios. 6:18; 7:1, 12; 22:20; 1 Împăraţi 20:42.

În Biblie blestemul numaidecât este legat de păcat Geneza 3 şi neascultare Proverbe 26:2. În mijlocul poporului Evreu blestemul, avea putere doar în contextul legământului cu Dumnezeu, se pronunţa doar cu scopul de justiţie”[3] sau de-a face dreptate între Dumnezeu şi om, or între doi oameni. Fără legământul Mozaic, blestemul divin înseamnă denunţarea păcatului Num. 5:21,23; Deut. 29:19-20, sau judecata păcatului Num. 5:22, 24, 27; Is. 24:6, adică, judecata Lui Dumnezeu contra păcatului sub forma unei suferinţe venite din partea Lui Dumnezeu Ier. 29:18. Formula blestemului, dacă putem să o numim astfel, în forma sa completă are două poziţii, care sunt legate strâns una de alta şi anume: premisa şi consecinţe care reies din ea: dacă vei asculta – vei fi binecuvântat, dacă nu vei asculta vei fi blestemat, ori în alte cuvinte pedepsit.

În cadrul terminologiei vrem să aducem lumină asupra unor termeni. În prima instanţă vom merge la o definiţie oficială, ca în cele din urmă să dăm o definiţie specifică termenului în cadrului lucrării date, iar pe parcurs când vom face referinţă la anumiţi termeni, sensul lor va fi cel prezentat la subpunctul dat.

Ø  Pseudo–Creștinism - Termenul  se referă la religiile care se declară a fi creștine, dar nu sunt; de vreme ce nu există nici un organism imparțial abilitat să decidă caracterul creștin al vreunei religii, chestiunea are un caracter strict subiectiv”[4]. Acest termen este compus din două cuvinte: „pseudo” și „creștinism”. Cuvântul „pseudo” își are originea în greaca coine, provenind de la termenul ,,ψευδής (pseudēs) - fals, neadevărat, minciună, închipuit.”[5] Acest termen îl găsim în Scriptură la Fapte 6:13; Apocalipsa 2:2; 21:8.[6] Sinonimul pentru cuvântul ψευδής ar fi ετερος, ori astfel cum îl folosește Pavel în Galateni când le spune că ,,voi treceți repede de la o evanghelie la alta”, cuvântul folosit acolo este ,,ετερον”[7] - o învățătură falsă, o învățătură, care aparent pare a fi creștină, dar în adevăr nu este. În prima instanță ea l-ar propune pe Cristos, dar Cristos nu este acolo. Am vrea să menţionăm că cuvintele ψευδής şi ετερος le dăm o conotaţie de sinonime în contextul la Galateni şi în legătură cu evanghelia falsă.

Ø  Comparare -

1.2 Conceptul de Blestem văzut în lumina lumii preistorice și Vechi Testamentare

1.2.1 Conceptul de Blestem la popoarele păgâne

Înțelegând că abordarea conceptului despre blestem are tangență cu metafizica, pentru omul contemporan acest cuvânt poate fi tabu, și chiar discuția în detalii asupra conceptului nu e prea agreată ,,însă pentru omul preistoric nu exista o delimitare rigidă, între natural și supranatural.”[8] Lumea era văzută ca un tot întreg și puterile văzute se încolătăceau cu cele nevăzute. Aceasta era de ordinul normalului pentru omul preistoric. Spre exemplu în peștera din Altamira din Spania se găsește pictura excelent executată a unui bizon; ,,se pare că aceste picturi aveau legătură cu ritualurile de vânătoare, întrucât multe din animalele pictate au săgeți și sulițe înfipte în corp, se crede că în aceste cazuri este vorba de magia simpatică.”[9] În alte cuvinte, înainte de vânătoare ei desenau animalele care doreau să le vâneze și imputau în ritualul prinderii acestor animale blestem. Şi Dr. Alexandru Stan menționează că, poate merge vorba de o magie simpatică. Robert Priste conchide că magia simpatică are două laturi una din ea este ,,magia omogenă” fundamentată pe principiul coincidenței și imitației, „adică prin metoda imputării anumitei puteri asupra unei picturi, păpuși, care caracterizează obiectul dumneavoastră”[10] cu ajutorul căruia se poate de adus pagube subiectului (animal, om), or încercarea ,,de-a stăpâni și controla puterile naturale prin acte sau formule prestabilite dotate cu puteri a căror eficacitate este considerată a fi irezistibilă”[11]. Concluzionăm că, săvârșirea anumitor acte ritualice au aceiași consecință și în realitate, adică blestemul la omul preistoric era privit ca invocarea unor puteri distrugătoare prin intermediului puterii duhurilor.

În magia practicată de ei, aveau clar implantat în minte dorința de a se pune pe sine în centrul creației și de-ași supune puterile naturii. Binecuvântările la superlativ pentru ei, erau cele pământești, blestemul era practicat în foloasele personale. În urma săpăturilor arheologice ,,din 1842 de la Ninive, Assur, Babilon, Nippur, Lagaș, Kiş a fost adusă la lumină o uriașă colecție de texte, scrise pe tăblițe de lut, cu o datare din mileniul IV î.Hr.”[12] iar toate presupunerile despre magie și conceptul despre blestem își găsesc veridicitatea în aceste texte, care erau preconizate pentru ghicit, și pentru incantații vrăjitorești.

Însă între mileniul al IV-II î. H. în urma migrațiilor tribale și ca rezultat a formărilor primelor state/orașe, omul își creează o lume artificială; mişcare omului nu a fost spre a se adapta mediului dar viceversa. Alexandru Meni zice că ,,pereții oraşului l-au ajutat pe om să se cunoască pe sine însuși. Omul fiind atât blestemul istoriei cât şi binecuvântarea ei.”[13] Însă cu toate acestea privind la Egiptul Antic magia nu a încetat a predomina atât în ,,cadrul preoțimii cât și în sânul păturii sociale de jos”[14], ele au fost păstrate și dezvoltate. Vorbind de statele care erau formate or altele în proces de formare, fiecare din ele erau independente şi aveau zeii lor. În cultura dezvoltată de ei stătea dumnezeul lor, iar omul exista doar ca să slujească cu jertfele sale dumnezeului cetății sau orașului. Omul se simțea doar ca o creatură efemeră, care pe un timp vine pe acest pământ ca mai apoi să dispară în lumea de apoi pentru totdeauna.

Anume pe acest fon ies în evidență primele căutări și sete după Dumnezeu, rugăciune vie, care nu seamănă în nici un fel cu magia sau conceptele despre blestem, având în cap duhurile conducătoare. Cum nu s-ar fi numit dumnezeul care-l căutau ei, fie Enlil, Sin, Şamaș - acesta era dumnezeul adevărat, milostiv, Tată grijuliu, în mâna căruia se află toate. În una din tăblițe găsite în Ur scria următoarele cuvinte ,,Tu cel Atotputernic, ca cerul depărtat, ca marea cea largă… Cuvântul Tău cheamă în existență adevărul și dreptatea, iar oamenii încep a vorbi adevărul.”[15] Printr-o astfel de religiozitate personală omul găsea o metodă de-a ieși din lumea aceasta a demonilor, duhurilor, a vieții bazate pe magie și imprecații. Însă, necăutând la aceasta, Mesopotamia și Egiptul nu au putut să treacă peste bariera aceasta a păgânismului, unde magia era parte importantă a culturii, iar blestemul ca element important din magie.

1.2.2      Conceptul de Blestem de la Avraam până în perioada intermediară

1.2.2.1  Situația religioasă în Mesopotamia în timpul lui Avraam

Dar iată că în 1850-1800 î. Hr., pe când Arienii erau în lupte pe meleagurile Indie, iar lângă Eufrat sa pus începutul Babilonului, o gloată de oameni care erau păstori de meserie se mișcau pe pământurile Asiriei. Păstorii din  Mesopotamia de Nord erau în drum spre Canaan. Ei aveau în frunte un lider pe nume Avraam. Anume Avraam dă debutul perioadei Vechi Testamentare. Noi nu știm de ce Dumnezeu l-a ales pe Avraam, dar ,,tradiția evreiască spune că el ar fi fost primul Monoteist după Noe”,[16] însă care totuși în perioada vieții sale slujise altor Dumnezei Iosua 24:2b. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Părinţii voştri Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului, şi slujeau altor dumnezei. În Ur, baștina lui Avraam oamenii erau adânciți în păcatele lor, ei zeificau focul, corpurile cerești, puterile naturii, erotica, practicau magia cu scopuri exclusiv personale.[17] Și scena menționată mai sus se regăsea în mai multe orașe. Robert T. Boy, zice că a fost necesar chemarea unui om, care să fie credincios unicului Dumnezeu adevărat și acest om a fost Avraam.

1.2.2.2  Chemarea Lui Avraam, Binecuvântarea și Blestemul

Realizând faptul că Patriarhul Avraam nu este doar un personaj Biblic, ci om al Lui Dumnezeu care a existat în Istoria Vechiului Testament, despre el vorbesc nu doar cărțile Vechi Testamentare. Numele Avraam se pomenește în câteva texte vechi ca ,,haibri” și anume documentele din Egipt, Palestina, Mesopotamia[18]. Înainte de-a aborda subiectul mai departe, apare o întrebare: „De ce discuția se cristalizează asupra lui Avraam începând cu Gen.12 și nu cu Gen. 3 unde deja vedem noțiunea de blestem discutată în scriptură ? Facem acest lucru deoarece:

Ø  Abordăm conceptul despre blestem anume de la Avraam încoace deoarece, poporul Israel iese din Avraam, căruia ia fost dat decalogul și toate celelalte porunci, care au strânsă legătură cu binecuvântarea și blestemul, care îi viza pe poporul Israel.

Ø  Avraam este podul de conexiune între primele 12 capitole din Geneza și între toate cărțile care urmează până la Matei (perioada Nou Testamentară).

În ce constă sensul binecuvântării sau blestemului pronunţat în chemarea Lui Dumnezeu din Gen.12:1? În primul rând este important să înțelegem că blestemul și binecuvântare sunt posibile dacă există un imperativ, adică o lege care să fi fost dată omului. Altfel este doar un joc de cuvinte. Cum se reflectă acest principiu, în chemarea Lui Dumnezeu? În originalul evreiesc, zice dr. John Curridd, în Gen.12:1 cuvântul ,,ieși” este un imperativ, după care stă o propoziţie cu pronume personal; ,,adică Dumnezeu nu-l roagă pe Avraam să părăsească meleagurile Urului, ci El îi poruncește.”[19] De altă parte Mircea Eliade se pronunță precum că Avraam nu a fost impus la nici un legământ, aici își ea angajamentul doar Dumnezeu. În aceeași coerență de idei John Currid zice: ,,înțelegem că Dumnezeu îi ceruse mult Lui Avraam, să lase locul, casa de unde este el și nu numai, chiar și dumnezeii casei tatălui său, și să-l urmeze pe Dumnezeu YAHW.”[20]Dar și Dumnezeu îi promite multe binecuvântări în caz de ascultare, cum ari fi:

Ø  Voi face din tine un neam mare – vers. 2a

Ø  Te voi binecuvânta – vers. 2a

Ø  Îți voi face un nume mare – vers. 2b

Ø  Însuși Avraam va fi o binecuvântare

Versetul 3: ,,Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema.” Această construcție este făcută după principiul chiasmului.

             a                                                           b

Eu te voi binecuvânta                      pe cei ce te vor binecuvânta

             b 1                                                                                a1

 pe cei ce te vor blestema                              voi blestema

Verbul  ,,voi blestema” mai este folosit și în Geneza 3:14, 4:11, 9:25 cu aceiași conotație și sens.

Putem conchide că în situația lui Avraam este același principiu al Binecuvântării ca și în Deut.28, şi anume: vedem imperativul necesar. În alte cuvinte, Dumnezeu nu duce un târg cu Avraam ,,poate vrei să ieși din casa tatălui tău, dacă vrei”, ci Dumnezeu concret îi spune ,,Ieși!”, adică o adresare în formă de poruncă. În Deut.28 Dumnezeu zice: ,,Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău.” Apoi Dumnezeu dă o listă de binecuvântări care vor veni peste El, în caz de ascultare. Adică exista legea mozaică, exista decalogul, orice evreu care era temător de Dumnezeu în împlinirea poruncilor, îi erau garantate binecuvântările menționate. Însă lucrul interesant în chemarea lui Avraam este că nu vedem contrariul binecuvântării, dacă Avraam nu ar fi ascultat, ci doar că Dumnezeu va trimite blestem peste cei care vor merge împotriva Lui Avraam, adică poruncii Lui Dumnezeu, ieșirea din casa tatălui său.

1.3 Pivotul conceptului despre Blestem în Vechiul Testament

În cele spuse anterior am văzut blestemul utilizat în magie, la popoarele preistorice, în perioada Egiptului Antic, în Mesopotamia, însă trasând o paralele coerentă spre perioada lui Avraam înțelegem că conceptul își schimbă conotația în origine, motivație, scop și rezultat. Cauza blestemului, care o anunță Dumnezeu pentru poporul Evreu are în centru dorința Lui de-a opri poporul Său de la idolatrie și celelalte păcate care sunt urâciuni în fața Lui. Luând în considerație lucrurile menționate, vrem să înţelegem cauza blestemului care o dă însăși Dumnezeu.

1.3.1 Cauza și scopul blestemului în lumina Deuteronom 27:1-30:20 ca principiu Vechi Testamentar.

            Deut.27:11-14 ne prezintă scena pregătită pentru ceremonia binecuvântării și a blestemului, care va avea loc la reînnoirea legământului ce urmează să fie ținut în apropierea Sihemului 11:26-32, înainte de a intra în țara făgăduită. Șase triburi vor sta pe versanții muntelui Garizim şi şase vor sta pe versanții Muntelui Ebal; chivotul legământului fiind între aceste două tabere ei vor prezenta binecuvântarea care rezulta din ascultarea de lege și, respectiv, blestemul care era urmarea neascultării de lege.[21] Binecuvântarea și blestemul erau o aducere aminte solemnă a responsabilității impuse prin legea legământului și a variantelor deschise izraeliților. În interpretarea Mișnei ,,leviții de lângă chivot rostesc binecuvântările către muntele Garizim şi cele șase triburi care stau acolo trebuie să răspundă ,,Amin”; apoi leviții adresau blestemele triburilor care stau pe muntele Ebal şi ei de asemenea răspund Amin.”[22] Acest cuvânt, se referă la ceea ce-l precedă imediat, indică asentimentul și acordul cu ceea ce se proclamase.[23] Adică nu există nici o alternativă de scuză în fața Lui Dumnezeu, blestemul va veni ca pedeapsă în urma neascultării de legea Domnului.

De aceea evenimentul de mai sus nu este doar un simplu act ceremonial în care Dumnezeu dorește să le de-a poporului Israel legi, ci poartă în sine o greutate istorică în baza unei făgăduință făcute desigur lui Avraam. Însă care era atribuția altor popoare, cu privire la binecuvântările și blestemele din Deuteronom, dacă ele au fost invocate în mijlocul poporului lui Israel și exclusiv legat de viața lor? William Sanford menționează că ,,această alegere Dumnezeiască nu a fost una abuzivă, în sens că ar fi ales un popor deja existent, ignorând toate celelalte popoare.”[24] Chemarea Lui Avraam și făgăduința dată lui avea un scop stabilit deja de Dumnezeu. Dumnezeu îi spune: ,,în tine vor fi binecuvântate toate popoarele pământului Gen. 12:3.” Râvna care o avea Dumnezeu pentru poporul Său, nu arăta nepăsarea Lui față de alte popoare, ci dimpotrivă, El era preocupat ca adevărul adică legea să fie transmisă şi la alte popoare. Frederik William Busch se alătură zicând că, dacă Israel nu s-ar fi preocupat ca adevărul care la descoperit Dumnezeu să fie păstrat, niciodată nu ar fi ajuns acest adevăr la alte popoare. Acest adevăr era legea Lui Dumnezeu, soluția apropierii de Dumnezeu, binecuvântarea sau blestemul: ,,binecuvântarea va reieși din ascultarea de Domnul, blestemul însă din neascultarea cuvântului Său.”[25] În lege, Dumnezeu exprimă cerințele pentru modul de viață al omului. Aceste cerințe cuprind sfera interacțiunii dintre Dumnezeu și om, cât și sfera vieții în societate. În lege, Dumnezeu se manifestă într-o formă accesibilă, tangibilă pentru mintea și cugetul omului, aceste din urmă conduceau la două scopuri clare: ,,cunoașterea Lui Dumnezeu în mijlocul popoarelor, din jurul poporului Israel, proslăvirea Lui Dumnezeu și manifestarea Lui”[26].

Derek Prince în cercetarea sa asupra pasajului din Deut.28-30 propune două cauze majore, din pricina cărora blestemul avea să vie în viața oamenilor:

Ø  Închinarea la alți dumnezeii (idolatria).

Ø  Manifestarea ne-ascultării față de porunca Lui Dumnezeu

Peter C. Caraigie de asemenea alăturându-se ipotezei anterioare afirmă că: toate poruncile care au fost date în țara Moabului înainte de-a intra în țara făgăduită se rezumă la o singură lege, să se închine singurului Dumnezeu adevărat, nu ca și cum celelalte nu trebuiau respectate, însă este clar că, dacă orice om se închina adevăratului Dumnezeu, automat și viața lui era ghidată de principiile Lui Dumnezeu, și celelalte legi vor fi ținute ca o inerție în urma respectării celei mai importante. Marea parte a autorilor care au scris comentarii asupra Vechiului Testament dau acord unanim în privința ideii menționate de Peter C. Caraigie. Prima poruncă din decalog Exod 20:1, era să nu aibă alți Dumnezeii, și mai departe în versetul 5 spune că Domnul va trimite pedeapsă în urma acestui păcat. După ce vor intra în Canaan ei trebuiau să nimicească poporul Canaanului ,,să nu se căsătorească cu ei, aceasta putea să le abată inima lor de la YAHW către alți dumnezei”[27].

Opțiunile alegerii puse înaintea poporului sunt ,,viața și binele, pe de o parte, sau moartea și răul, pe de altă parte”[28]. Alegerea a fost stabilită în termenii cei mai clari, exact ca în grădina Edenului ,,legea fusese prezentată și detaliată, posibilitățile pe viitor, atât a binecuvântărilor cât și a blestemelor”[29] au fost clare. În Deut.30:6 se rezumă totul, „dacă vei asculta de porunci... iubind pe Domnul, Dumnezeul tău... umblând în căile Lui... atunci vei trăi.” Acesta va fi catalizatorul binecuvântării, dar dacă, „mintea ta se va abate ... nu vei asculta ... te vei pleca înaintea altor Dumnezei...” veți pieri negreșit, acesta va fi rezultatul blestemului.

Deci este foarte important de înțeles că Dumnezeu nu este ,,într-un război cu oamenii peste care a venit blestemul”[30]. Ci blestemul este judecata Lui Dumnezeu asupra păcatului, este pedeapsa care vine din partea Lui Dumnezeu. Ambrozie în abordarea epistolei către Galateni, face o paralelă între blestem și pedeapsă atribuindu-le înțeles asemănător”[31]. Ceea ce este identic cu cele discutate mai sus în contextul nostru. Și cauza blestemului sau a pedepsei mereu fiind una, neascultarea. Dumnezeu nu va trimite blestemul, în urma unui sentiment de mânie, ci blestemul, vine automat ca o consecință a legii veșnice din partea Lui Dumnezeu în urma neascultării. Scopul sau sensul blestemului în anumite cazuri este diferit. Poate presupune o conotație pedagogică. Pe moment aici ar apărea o mică ambiguitate. La prima vedere blestemul este ceva rău, deoarece el aduce doar necaz în viața omului, însă partea cea mai intrigantă este că, anume acest rău or blestem în alte cuvinte pedeapsă, poartă în sine o conotație pedagogică. Peter C. Caraigie prezintă într-o traducere modernă cuvintele din Deut. 30:1 ,,și când se vor întâmpla toate aceste lucruri binecuvântarea şi blestemul, pe care le-am pus înaintea ta, atunci îți vei veni în fire”, deci în alte cuvinte, această pedeapsă subînțelege oprirea de-a mai face păcatele din trecut, ați veni în fire.

1.3.2 Practica blestemului în perioada Vechiului Testament

Luând în considerație conceptul despre blestem care a fost prezentat în prima partea a acestui capitol, vedem că omul preistoric era cunoscut cu această practică, Mesopotamia, Egiptul, toți aceștia aveau dezvoltat în cultura lor conceptul dat. Însă astfel cum a mai fost menționat blestemul în cadrul poporului evreu și cel pronunțat de Dumnezeu se deosebește în sens și scop. Am vrea mai departe să dezvoltăm ideea legată de practica blestemului pe paginile Vechiului Testament, pentru a răspunde anumitor întrebări legate de problematica dată.

Termenul blestem, nu era străin poporului Evreu. Viața și activitatea lor mereu se afla ca un pendul între aceste două părți, blestem și binecuvântare. Existau mai multe căi de unde putea veni blestemul asupra omului. Una din căi, era blestemul din partea Lui Dumnezeu. Și pentru a confirma aceasta vedem că pentru prima dată în Scriptură întâlnim cuvântul blestem în Gen.3:14, și acest cuvânt este pronunțat chiar de Dumnezeu. Însă, care este cauza apariției blestemului ? în Gen.2:16-17. După ce Dumnezeu îl pune pe om în grădina Edenului îi dă o poruncă ,,poți să mănânci ... din orice  pom, v.17,dar din pomul cunoștinței binelui și a răului să nu mănânci”[32]. Când privim în Pentateuh pentru cuvântul ,,poruncă” stă grecescul ,,ενετείλατο” echivalentul în engleză ,,to command”, traducerea acestor cuvinte este ,,a da o poruncă, a da un ordin, a da o comandă”. Mai mult, cuvintele Lui Dumnezeu nu au exprimat o opțiune, ci o poruncă[33]. De aceea interpretarea versetelor din Gen.3:14-19 sunt strâns legate de versetul 16 din capitolul anterior. Și orice imprecație de blestem ,,venită din partea Lui Dumnezeu în istoria Vechiului Testament, este strâns legată de o poruncă”[34], sau o lege care a fost pronunțată de El. Deci în alte cuvinte imprecația blestemului niciodată nu putea fi pronunțată fără o cauză concretă ,,aceasta se iscă vădit mai apoi în legea ceremonială a Evreilor, unde clar se înțelege că nu oricine putea blestema, și pentru aceasta trebuia o cauză concretă”[35], ca în cazul apelor amare, când nevasta cuiva era bănuită de infidelitate. Însă istoria tragicei căderi din Geneza, pare și mai ambiguă la prima vedere când abordăm textul Gen.3:13-19. Deci porunca dată de Dumnezeu a fost încălcată. Dumnezeu se adresează lui Adam ,,unde ești” 3:9 ,,nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci ?” 3:11 ,,femeia pe care mi-ai dat-o, ea mia dat din pom și am mâncat” 3:12, vina a fost aruncată pe femeie, la rândul ei, ea aruncă vina pe șarpe. Mai departe avea să urmeze imprecația blestemului. Dumnezeu pronunță blestem ,,asupra șarpelui fără să-l interogheze”[36], după care urmează blestemarea pământului din cauza bărbatului ne relatează versetul 17 ,,blestemat este acum pământul din pricina ta”. Scena creată chiar ridică semne de întrebare. Vedem că Dumnezeu pronunță imprecația asupra șarpelui v. 14 și asupra pământului din cauza omului v.17. atunci bărbatul și femeia au fost sau nu blestemați de Dumnezeu ? în urma studiul executat în început de lucrare putem conchide că: chiar dacă ulterior Dumnezeu nu sa adresat cu cuvintele de blestem asupra femeii și bărbatului, blestemul indirect a fost pus și peste ei, de ce ? deoarece consecințele acestuia vorbesc despre aceasta, și anume pentru femeie v.16 ,,voi mări mult suferința și însărcinarea ta, cu durere vei naște copii și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine”, iar bărbatul la rândul lui v.17 ,,cu multă trudă să-ți scoți hrana din el (pământ) în toate zilele vieții tale;18. Spini și pălămidă să-ți dea, și să mănânci iarbă de pe câmp”. Acum ,,păcatul săvârșit a adus consecințe imediate”[37].Ca și în celelalte cazuri în istoria Israelului. Am vrea în continuare să prezentăm schematic problema blestemului și a consecințelor în urma acestuia:

În cele prezentate mai sus înțelegem că blestemul care, vine de la Dumnezeu asupra omului poartă în sine anumite consecințe, care se manifestă la diferite nivele asupra constituției umane. Chiar dacă Dumnezeu este dragoste în urma pedepsei pronunțată de El asupra lui Adam și Eva constituția umană a fost afectată de păcat care, a adus consecințe cu sine, reflectate la trei nivele:

Ø  Fizic – … cu multă trudă să-ți scoți hrana din el(pământ)… 3:17

Ø  Relațional –  …dorințele tale se vor ține după bărbatul tău” 3:16b.

Ø  Spiritual – astfel a izgonit El pe Adam … din grădina edenului …3:24

Conchidem că atunci când Dumnezeu a blestemat pământul și șarpele, automat sub acest blestem s-au aflat Adam și Eva chiar dacă înțelegem aceasta indirect, porunca a fost încălcată. Acum, pedeapsa sau deja cum am văzut blestemul care venise peste ei, a avut nu doar un scop de-a întoarce moneda exactă pentru fapta lor, ci vedem că atunci când blestemul vine din partea Lui Dumnezeu, el va avea și scop pedagogic, pentru ca omul să înțeleagă păcatul lui și să nu-l mai repete. Și desigur când blestemul este pe verticală în legătură cu ne-ascultarea față de Glasul Lui Dumnezeu el va fi urmat de consecințe[38].

Abordând problema consecințelor în legătura cu blestemul pus de Dumnezeu vedem în Deut.28:16-68, cum Dumnezeu într-o listă mai lărgită dă opusul binecuvântării, adică blestemul[39], și nu doar atât chiar acolo el dă și consecințele blestemului, sau pedepsei în caz de neascultare, ceea ce vedem este practic similar cu consecințele din Geneza, care sunt:

Ø  Materială –  ,,vei fi blestemat în cetate și la câmp” 28:16

Ø  Fizică – ,,blestemat … rodul trupului tău …va trimite peste tine ciuma” 28:18-21

Ø  Spirituală – ,,din pricina faptelor tale care te-a făcut să mă părăsești”28:20, din cauza abaterii omului, s-a rupt relația care o avea poporul cu Dumnezeu.

Ø  Relațională –  ,,vei avea logodnică, și altul se va culca cu ea … fii și fiicele tale vor fi dați ca robi”28:30-32

De asemenea dacă ar fi să ne întoarcem în Gen.4, găsim cum Dumnezeu ,,nu mai caută răspuns de la Cain, dar într-o formă interogativă”[40] ca răspuns deja la mână, Dumnezeu cere sângele lui Abel din mâinile lui Cain. În Gen.4:11 este imprecația Lui Dumnezeu asupra lui Cain pentru fapta făcută, și chiar mai jos v.12, Cain zice ,,pedeapsa este prea mare”, deci principiul care îl întâlnim aici este într-un unison cu principiile blestemului din Geneza și Deuteronom. În alte cuvinte, cuvântul blestem din Gen.4:11 este echivalent cu pedeapsă din v.12. Însă aceasta nu ar fi tot, păcatul lui Cain îi aduce consecință, izgonirea din ogorul unde era v.11, și un semn al pedepsei sale, dacă cineva va omorî pe el, atunci răzbunarea din partea sa va vi de șapte ori mai mare v.15.

Dacă ar fi să concluzionăm cele spuse mai sus înțelegem că, atunci când blestemul este pe verticală, adică vine din partea Lui Dumnezeu. El nu este doar de dragul de-a pedepsi, ci poartă în sine și un scop pedagogic. Blestemul poate fi, și este pedeapsă, consecințele cărora se reflectă asupra constituției umane, la diferite nivele.

1.4 Conceptul despre blestem în teologia Noului Testament

1.4.1 Promisiunea Vechiului Testament pentru noul legământ, Mesia

Toată viața poporului Evreu în perioada Vechiului Testament este definită cu strânsă legătură faţă de legământul dintre ei și Dumnezeu, fiind întemeiat în perioada patriarhilor. Binecuvântarea lor era ghidată de ascultarea față de cel ce dăduse decalogul, blestemul, era pedeapsa care venea peste ei și avea să vie în urma neascultării. Sistemul de jertfe nu înceta a funcționa pentru iertarea păcatelor lor. Ceremonia ,,înnoirii legământului o întâlnim de multe ori în Vechiul Testament”[41] chiar îndată după Exod, la muntele Sinai, unde are prima înnoire a legământului Ex.32. De asemenea facem referință asupra reînnoirii legământului în țara Moabului înainte de-a intra în Canaan. Înnoirea legământului ,,în timpul lui Iosua (Ios. 23,24), pe vremea lui Samuel 1Împ.12; în timpul lui Ezechia 2Împ.29-39”.[42]Aceste reînnoiri de legăminte se făceau pentru poporul Evreu ca ei să nu uite cine este Dumnezeul lor, pentru a opri inima lor de la alți Dumnezei.

Însă toate reformele religioase care aveau loc nu au curățat inima înrădăcinată de idolatrie. Christopher Ryt spune că era nevoie de ceva ,,mult mai mult decât un radicalism, ceva mai mult de cât o reînnoire a legământului. Era nevoia unui legământ nou[43]. Și perioada inter–testamentară, definită ca o perioadă a tăcerii, marchează spiritul unei așteptări a lui Mesia salvatorul. Documentul ,,de la Damasc (sulurile de la Marea Moartă) oferă dovezi clare ale așteptării venirii unui Mesia din linia Lui David”[44], care să împlinească profețiile făcute de Isaia. Iată o parte a unui mesaj scris în sulurile de la marea moartă.

,,Un domnitor nu se va îndepărta de tribul lui Iuda când Israel va stăpâni. Și cel care stă pe tronul Lui David nu va fi niciodată îndepărtat, căci ,,toiagul domniei” este legământul împărăției, iar miile lui Israel sunt picioarele Lui Mesia, Vița lui David. Căci Lui și seminției Lui le-a fost dat legământul împărăției poporului Său pentru generațiile veșnice”[45]

Ce stă în spatele acestui nou legământ ? din cântările robului Lui Iahve, se subînțelege, omul chemat și uns de Dumnezeu, care va lua rolul lui Israel și va duce misiunea Sa, suferind multe pe cale aceasta. Misiunea sa este asemănătoare Israelului, în concordanță cu legământului făcut cu Avraam, are în vedere a duce mântuire de la Dumnezeu tuturor popoarelor. Această idee o întâlnim în Is.42:6. El trebuia să fie apogeul sistemului de jertfă, să schimbe înțelegerea legii, să de-a o nou sens închinării față de Dumnezeu, să aducă libertatea duhului prin legea Duhului de viață. Blestemul care a terorizat poporul evreu întreg Vechiul Testament, odată cu Mesia, reia o altă amploare. Nădejdea neprihănirii ,,prin credință și nu prin faptele legii, evanghelia, (Cristos) eliberarea omului, de la lege”[46] Christopher Ryt menționează că acest nou legământ, care trebuia să fie Isus Cristos schimbă înțelegerea anumitor lucruri radical și anume el subînțelegea:

Ø  O nouă experiență a iertării

O mare parte din cuvintele proorociei subînțelegea  în sine învinuirea oamenilor de păcatele lor care continuau să crească. Pedeapsa era de neocolit. Însă proorocii de asemenea au văzut că posibilitatea iertării Lui Dumnezeu nu depinde de intensitatea gravității păcatului uman. Dorința Lui Dumnezeu a fost să hotărască problema păcatului pentru totdeauna, El nu îl va mai aminti Iez. 36:25; 37:23.

Ø  O nouă supunere legii

Eremia descrie următorul lucru: ,,Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” 31:33.

Ca rezultat nu va fi nevoie să înveți să-l cunoști pe Dumnezeu, deoarece această cunoștință va fi înăuntrul omului. Inima va fi locul unde se va afla voința și înțelegerea lucrurilor. Pentru o astfel de ascultare va fi nevoie nu doar de un nou legământ ci de o altă inimă, care o poate da Duhul Sfânt.

1.4.2 Rolul Domnului Isus în abordarea conceptului despre blestem

Făcând o retrospectivă, observăm că dacă pe paginile Vechiului Testament este o frecvență sporită a rostirii cuvântului blestem atât pe verticală cât și pe orizontală, adică în relații cu Dumnezeu și în relații interumane. Atunci, paginile Noului Testament, schimbă radical menționarea acestui cuvânt. Deci, cele de mai sus se reflectă în felul următor.

Ø  În primul rând, Cristos este poziția centrală, în schimbarea gândirii între cele două Testamente. Cristos deschide ușa harului, legea este înlăturată.

Ø  Nu găsim niciodată pe paginile Noului Testament ca Dumnezeu să rostească blestem împotriva cuiva.

Ø  Nici un verset nu ne-ar sugera o rostire a imprecației, directă pe orizontală, adică în relații interumane.

Pentru a putea aborda concret subiectul blestemului pe paginile Noului Testament, avem la dispoziţie doar câteva pasaje, dintre care, doar unul deschide o bază doctrinală pentru înţelegerea doctrinei Nou Testamentare a blestemului, în comparaţie cu celelalte pasaje. Pasajul care va sta la baza discuţiei este: Galateni 3:10 -13.

,,Căci toţi cei ce se vor bizui pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este adevărat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.”Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.”Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „blestemat e oricine este atârnat pe lemn”[47]

Care, deci este totuşi premiza de unde începe totul ? Astfel cum observăm, Pavel începe abordarea termenului blestem, prin prisma legii, ceea ce cu siguranţă putem conchidem din cercetările anterioare, anume că blestemul are o legătură rigidă cu Legea.  

Legea - ,,ea, mai întâi de toate este o cerinţă a Lui Dumnezeu făcută cunoscută oamenilor”[48]. Când Ap. Pavel se referea la lege, avea în vedere  tot ce este scris în cărţile legii din Vechiul Testament. Legea ar avea o bifurcare, morală şi ceremonială[49]. Ea fereşte omul de la căderea extremă pe plan moral şi religios. Ea îl menţine relativ în Apropierea Lui Dumnezeu ,,fiind îndrumătorul spre Cristos”[50], acel pedagogos, ea poate duce doar ,,la cunoştinţa păcatului”[51].Lucrarea legii este lucrarea proprie; omul care face lucrarea legii crede că se poate lăuda în faţa Lui Dumnezeu Rom.3:23; 1Cor. 1:29.

Ap. Pavel dorind să de-a o notă finală și Luând în considerație contextul, adică, cui vorbea el ? Galatenilor, care doreau să împace legea cu Cristos, le spune că ,,toți au păcătuit și sunt sub blestem”[52]. Și ,,toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem”. Oamenii erau sub blestem ,,pentru că nu împlineau legea mereu”[53] (și nici nu era măcar cineva în stare să fi putut împlini legea totalmente). Adică, era imposibilă căpătarea neprihănirii prin faptele legii. Nu încape îndoială că legea nu luptă împotriva credinței. Altfel Dumnezeu s-ar fi contrazis singur pe El. Contradicție între lege și credință este doar atunci când merge vorba despre îndreptățire: omul se îndreptățește prin credință, omul se îndreptățește prin lege. De aceea lege legea nu-i prin credință,,ea îndreptățește omul pe alte principii[54]”. Credința însă, îndreptățește pe cei care ,,fără nici un efort propriu își pun încrederea doar în Cristos”[55].

Evreii erau nedumeriți de faptul că credința era mai timpurie decât legea. Evidențiind acest lucru ca ceva important, Pavel, dorind să demonstreze că nu mai este nevoie de lege, aduce în sala judecății pe omul care a fost socotit neprihănit înainte de darea legii”[56], adică pe Avraam. Răscumpărarea făcută prin Isus Cristos, cere din partea noastră credința … deci astfel cum Avraam i sa socotit ca neprihănire faptul că crezuse, dacă ,,credem în Cristos și salvarea oferită devenim fii a lui Avraam”[57].

În Isus Cristos Dumnezeu se ,,deschide o altă calea, cea a harului, unde neprihănirea se capătă prin credință, nu prin faptele legii”[58].Legea nu era străină Lui Cristos, pentru că ,,proorocea și mărturisea ce trebuia să se întâmple prin El”[59].Odată cu apariţia Lui Mesia ,,erau aşteptări că el va aduce cu sine o Toră reînnoită”[60]. Cristos, a fost cel, care a dat o altă lege. Probabil la aceasta se referea Pavel în trimiterea către Galateni, când vorbeşte despre ,,legea Lui Cristos” –adică ,,libertate”, unde Pavel ajunge apogeul explicaţiilor în capitolul 5 cu cuvintele ,,rămâneţi dar tari şi nu vă plecaţi sub jugul robiei” Gal. 5:1. Pavel sub cuvântul libertate pune o conotaţie de ascultare faţă de Duhul Sfânt, care şi era eliberarea de lege, adică de sub blestem.

Concluzionând cele relatate mai sus, Pavel printr-o interogare, dă și un răspuns implicit acesteia. Cum Cristos a devenit blestem ? așa este scris nu pentru că, Isus sa transformat în blestem, dar pentru că el a trăit pe El blestemul, pedeapsa aceasta, luând asupra Sa, toate nelegiuirile noastre, și purtând durerile noastre”[61]. Conchidem că, Cristos eliberează de sub blestem, pe toți care se află sub el, pentru că nimeni nu a fost în starea să împlinească legea în totalmente. Pentru că de aceea și suntem salvați ,,că suntem salvați anume de blestemul legii”[62]. Și prin har și credință asemenea, lui Avraam, El Dumnezeu oferă neprihănirea, care îndreptățește în ochii Lui Dumnezeu prin Isus Cristos.

1.5 Concluzii

Începând cu omul preistoric, blestemul ca termen, că concept ca practică în viaţa cotidiană nu era străin de loc pentru el. Ci era o parte a religiei, perioadelor diferite. Odată cu apariţia pe scenă Sa Lui Avraam, blestemul, ca concept îşi schimbă conotaţia sensul, şi rezultatul final. Acest termen în perioada Vechiului Testament a fost strâns legată de poporul Evreu cât şi indirect de celelalte popoare. Manifestarea blestemului a existat pe două planuri vertical şi orizontal. Adică în relaţionare cu oamenii şi în relaţionare cu Dumnezeu. În prisma legământului Israel vedem că blestemul nu este altceva decât o pedeapsă, ceea ce desigur se manifestă şi în Geneza. Pedeapsa această purtând cu sine consecinţe. Noul Testament, prin Isus Cristos, eliberează omenirea de sub blestemul păcatului cum de altfel menţionează şi Mark Edwards, prin harul şi credinţa oferită de Cristos, care se face blestem în locul nostru.


 

2.     Practici și concepte pseudo – creștine din interiorul denominaţiei carismatice, în lumina conceptului despre blestem.

Denumirea capitolului doi propune a exprima în câteva subiecte lacunele doctrinale, care, credem că sunt unele dintre cele mai importante care se manifestă în teologia liderilor de calibru a denominaţiei carismatice. Acest capitol presupune în sine prezentarea unor concepte teologice legate exclusiv de blestem, fără o remarcă a poziției sănătoase. Acest capitol va fi puntea tranzacției spre capitolul trei unde vom face o comparaţie și o sinteză cu conceptele abordate în capitolul doi.

2.1. Definiția conceptului blestem, din perspectiva mișcării carismatice

În capitolul unu, noi am încercat să abordăm conceptul blestemului din perspectiva Biblică. Acest capitol va avea rolul unui barometru, în abordarea aceluiași concept, însă deja din perspectiva mișcării carismatice ca în cele din urmă să putem sintetiza conceptul. Însă, înainte de-a explora tema care ne stă în față, ar trebuie să vedem, ce înțelege mișcare carismatică prin termenul de blestem ?

Derek Prince în cartea sa ,,Binecuvântare sau blestem”, afirmă că mai întâi de toate blestemul nemeritat niciodată nu va veni peste om Prov.26:2, trebuie mereu să există o cauză concludentă, ca presupoziție a blestemului. Atât binecuvântarea cât și blestemul ,,lucrează mână în mână cu legea veșnică pusă de Dumnezeu”[63]. Cauza blestemului este mereu opusă cauzei binecuvântării. Pedeapsa vine mereu din cauza neascultării de glasul Lui Dumnezeu. Și blestemul cât și binecuvântarea afirmă Prince, sunt purtători a unei puteri supranaturale duhovnicești. Rezultatele acestor două cauze metafizice spirituale au consecințe:

Ø  ,,Efectul rezultatului lor foarte rar se mărginește doar la o persoană. El se poate transmite peste familie, urmași, peste trei sau patru generații, anumite comunități sau chiar națiuni întregi.

Ø  Dacă d-vs. observați sau vă confruntați cu anumite probleme maniere de comportament care sunt de ne-explicat exclusiv prin prisma experiențelor din viața personală, atunci cauza acestor fenomene inexplicabile pot avea rădăcini mult mai adânci, undeva în trecut, chiar cu mii de ani în urmă. Și factorul principal care a inițiat acest blestem sau binecuvântare este ,,cuvântul” (puterea cuvântului rostit), acele cuvinte au putut fi scrise, sau simplu pronunțate în sinea cuiva”[64].

În coerența de idei, Prince vorbește despre faptul că omul, chiar el însuși cu vorbele lui poate aduce blestem în viața sa, bazându-se pe Mat.12:36-37, inclusiv creștinii. Un moment foarte sensibil aici, Prince spune mai departe: ,,în baza experienței din viața mea și a altor oameni pot să concluzionez că mulți oameni, care pronunță cuvinte de genul: eu m-am săturat de viață, nu mai vreau să trăiesc, ce folos din mine. Prin cuvintele acestea aduc blestem în viața lor”[65].Vladimir Muntean definește blestemul ca: ,,permisiune din partea omului  pentru diavol, de-a lucra în viața ta”.

Definirea conceptului dintr-o perspectivă practică, ne determină să menționăm doi lideri carismatici, care sunt destul de recunoscuți pe arena naţională şi internațională: Sandey Adeladje păstorul responsabil al bisericii din Kiev ,,Ambasada împărăției binecuvântate, pentru toate popoarele”, cu un număr de 25.000 de membri. De asemenea, Vladimir Munteanu doctorand în teologie, păstor și fondatorul centrului ,,renaștere”. De obicei la evanghelizările în masă și în cărțile scrise de ei conceptul de blestem este văzut în felul următor. Orice ,,boală, orice necaz, existent pe o perioadă îndelungată, este evidența blestemului în viața ta”[66].Sandey Adeladje în cartea sa,,Успех во всем” pune un mare accent pe factorul bunăstării: deci orice creștin născut din nou, trebuie să fie binecuvântat de Dumnezeu, această binecuvântare se măsoară în bani și avere și desigur sănătate, dacă este lipsa lor, atunci ,,ar trebui să-ți pui întrebarea, dacă mai ești creștin adevărat”[67], și evident dacă nu este așa, atunci ești sub blestem.

Deci blestemul din perspectiva conceptului carismatic este o putere duhovnicească, care, are scopul de-a distruge ,,uneori până la nimicire totală”[68]ceva sau pe cineva. El se transmite din generație în generație, și chiar peste națiuni întregi, indiferent de voința omului aflat sub blestem.

2.2 Transmiterea blestemului din generație în generație

Astfel cum un rol important joacă conceptul de blestem în doctrina carismatică, există o extensie a acestei învățături care afirmă în baza textului Biblic Ex.20:5 și alte versete, precum că blestemul este transmisibil până în a treia și a patra generație.

2.2.1 Definirea sensului transmiterii blestemului prin genealogie

Pentru a ilustra ideile succesoare Pennant Jones ne relatează o istorioară din propria experiență a slujirii sale:

,,Byll lucra un oarecare poștaș, și mereu trebuia să parcurgă distanțe mari pe jos. Cu timpul au apărut probleme serioase la un picior. Boala devenea tot mai insuportabilă. După luni de durere analizele au arătat că avea o crăpătură asemenea unui fir de păr în călcâiul său. L-au sfătuit să se oprească în spital să ia un curs de lecuire, însă aceasta nu l-a prea ajutat. Pe de altă parte acestea nu erau toate problemele sale, în sufletul său mai rămâneau problemele trecutului din genealogia sa. În discuția noastră cu Byll sa aflat că tatăl său era serios implicat în chestiile masonice. În curând a fost clar că: ritualurile masonice într-un mod inexplicabil l-au afectat și mai mult au devenit parte din viața lui Byll. Însă după ce ne-am rugat pentru el, și a fost eliberat de această influență, i-a fost vindecat și piciorul întorcându-se la postul de muncă”[69].

Avem mai sus un caz clasic a păcatului genealogic, care se transmite din generație în generație. Autorul afirmând că boala care o avea Byll la picior de fapt era o cauză a implicației sale indirecte în chestiile masonice, unde fusese implicat și tatăl său. Rebecca Braun ne sugerează că în anumite familii, anumite forme de boli fizice și spirituale, apar din generație în generație, datorită păcatelor bunicilor sau al părinților, acesta și fiind blestemul. Dacă în familie există ,,probleme de caracter, despărțirea între soț și soție, sărăcie, mânie necontrolată”[70], aceasta vorbește despre faptul că te afli sub blestem. iată unele versete pentru argumentarea poziţiei lor:

Ø  Num. 14:18b ,,pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie.

Ø  Lev.26:39 Aceia dintre voi care vor supravieţui se vor stinge în ţara duşmanilor voştri din cauza fărădelegilor lor; se vor stinge şi din cauza fărădelegilor părinţilor lor.

Ø  Ex.20:5b-6 Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie a celor ce Mă urăsc 6. şi Îmi arăt îndurarea până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele.

Autorii care susțin ideile menționate mai sus, în baza la anumite versete, care dau aluzie la pedeapsă, generație, doresc să ne comunice că păcatele părinților noștri semănate în trecut, le vom semănăm noi în formă de blestem. Haselbarth propune o metodă a recunoașterii, dacă sunteți sau nu sub blestem. Recomandarea lui este, dea face un arbore genealogic până la generația străbunicilor și să notați ce aflați despre atitudinile lor negative, ca de exemplu: boli, cazuri de moarte deosebite, dacă acestea ies în evidență în fiecare generație până la generația d-vs. și se repetă inclusiv în viața ta, puteți fi siguri că vă aflați sub blestem”[71].           

Daniel Yoder coautorul cărții, afirmă că în practica sa de consiliere spirituală a întâlnit mulți oameni care afirmau că înainte de pocăința lor, toate lucrurile mergeau foarte bine, atât pe plan material cât și sufletește. Însă după ce au trăit naşterea din nou, în viața lor au venit necazuri în formă de boli, neajunsuri materiale, probleme familiale la care nici nu s-au gândit anterior, că ar putea apărea în urma pocăinței lor. Mulți îi încurajau prin faptul că ei suferă pentru Cristos prin necazurile prin care trec. Însă problema majoră spune Yoder, este legată ,,de blestemul nimicitor, care chiar după pocăința lor, le afectează viața”[72]. De ce se întâmplă astfel ? Cristoph Haselbarth zice că ,,toate acestea sunt frânate de vina strămoșilor, de păcatele care nu au fost mărturisite fără echivoc și nu i-a fost luată puterea”[73]. Or în urma pocăinței, chiar fiind creștini, prin cuvintele rostite de ei însăși au adus blestem în viața lor.

De asemenea Prince completând cele menționate mai sus vorbește despre două păcate foarte grave care au ca consecință blestemul peste generații, chiar peste națiuni întregi și anume: închinarea la alți Dumnezei Is. 45:21 și facerea unui chip cioplit pentru a te închina lui Rom.1:20-23. Concluzionând cele menționate vedem că, ideile dintre Cristoph Haselbarth și Derek Prince au un numitor comun în expunerea lor față de blestemul genealogic, și punerea conștientă sau inconștientă a blestemului în viața personală prin puterea cuvântului rostit, chiar fiind creștin.

2.2.2. Vulnerabilitatea noastră în fața demonilor aflându-ne sub blestem

Deci am văzut în subpunctul de mai sus, că persistența în viața ta a oricărei boli, insuficienţă de bani, probleme relaționale, familiale toate acestea vorbesc despre faptul că te afli sub blestem. Fie că acest blestem a fost pus peste tine prin însuţi cuvintele tale, prin pronunțarea remarcilor prezentate de Prince, fie că este blestem prin genealogie. El ajunge la concluzia că sunt câteva cauze legate de blestemul genealogic, dar două sunt specifice, adică cele, care ar deschide uşile pentru demonizarea omului, el crede că sunt următoarele:

Ø  O viaţă ocultă a generaţiilor trecute, şi desigur idolii.

Ø  Alte influenţe negative, înainte de naşterea copilului.

Tom Marchall vede problema demonizării prin blestemul genealogic în felul următor ,,demonizarea omului se poate întâmpla prin părinţi, prin practică ocultă, practici oculte pentru vindecare, blesteme oculte”[74]. Însă la tot acest buchet se mai adaogă încă un concept nou apărut, în literatura a patru misionari: Charles H. Kraft, Ad Merphy, Peter Wagner şi Timothy Warner. Despre ce totuşi merge vorba ? Ei sunt adânc convinşi că: ,,omul este vulnerabil puterii demonilor, dacă el se află sub blestem”[75], sau anumitor obiecte predestinate pentru anumite ritualuri, sau simple cadouri, exclusiv prin puterea cuvântului.

Demonii zice Charles Kraft, pot fi legaţi de anumite obiecte în urma faptului că înainte de aceasta cu acel obiect a avut legătura moartea unui om sau un anumit rău. Kraft ne ilustrează aceasta în felul următor: ,,unul din demoni, care l-am izgonit dintr-o femeie, şi-a pronunţat dreptul de-a intra iarăşi în ea, deoarece ea trăia în casa unde proprietarul casei, care deja era mort a trăit în curvie…alţi demoni şi-au arătat dreptul lor de-a lua puterea asupra unei case din cauza că, în casa dată au avut loc ritualuri oculte, omoruri etc.”[76]. Şi nu puţine cazuri zice el în cartea sa, demonii au afectat direct viaţa oamenilor din cauza acestor influenţe ale blestemului genealogic, din cauza nemărturisirii păcatelor.

 Adică dacă te afli sub blestem este o mare probabilitate de-a deveni posedat. Ceea ce este foarte important de menţionat este că: vulnerabilitatea faţă de puterea demonilor nu depinde de factorii morali şi spirituali. John Archer spune mai departe că: chiar ,,creştinii şi oamenii care trăiesc în sfinţenie, sunt vulnerabili în faţa blestemului”[77].Charles H. Kraft menţionează că ,,demonii au puterea de-a se lipi cumva de blestemul, care a fost pus peste bunicii omului respectiv”[78]. Ca în cele din urmă să vină peste urmaşii acelei familii, şi misionarii menţionaţi mai sus ne prezintă multiple cazuri de acest gen.

Deci susţinându-şi poziţia,vulnerabilităţii în faţa demonilor, ei afirmă că dacă peste o familie este pus blestem, atunci copilul care se va naşte din familia dată poate moşteni un demon, chiar în momentul concepţiei. Timothy Warner  afirmă că ,,păcatele bunicilor le dă un drept special demonilor pentru a apăsa asupra urmaşilor”[79]. Kraft menţionează că dacă părinţii şi-au predat urmaşii săi în mâinile unui oarecare duh, sau unui zeu local, sau ,,poate au fost implicaţi în relaţii cu spiritişti pentru a putea avea copii, în astfel de copii, trăieşte un demon”[80].

Nu ştim concret în baza a cărui fapt, dar Ad Merphy recomandă părinţilor care au adoptat copii de la orfelinate, să-i treacă prin procese de exorcizare. Cel mai cunoscut model de blestem este atunci când ,,bunicii şi părinţii, unchii îşi dedic diavolului familia lor”[81], toate aceste blesteme genealogice, au consecinţe teribile. Carlos Anacondia poziţionând ca adevăr cele spuse continuă zicând că: încă fiind copii, noi primim multe blesteme genealogice, cum ar fi pronunţarea anumitor fraze urâte către copii de genul ,,eşti asemenea cu taică tău, tu mereu vei fi aşa prost, nimic bun nu va ieşi din tine ,,prin aceste cuvinte noi inconştient invocăm puterile duhurilor rele, şi legăm cu ele copiii”[82].

Dacă ar fi să ne atingem de tărâmul practic, am putea menționa evanghelizarea organizată de Biserica renaștere din Dnepopetrovsk, care în data de 12.07.2011 au fost gazda unei evanghelizări cu mii de participanți. Vladimir Muntean unul dintre susținătorii de frunte a evangheliei prosperității și adept al conceptelor legate de blestemele genealogice, vorbește foarte explicit că ,,existența oricărei boli în viața omului arată că te afli sub blestemul genealogic moștenit din generațiile trecute”[83]. Pe parcurs a câtorva ore Vladimir Muntean în încercare sa de-a da o altă speranță creștinilor și oamenilor ne-convertiți, care stăteau pe stadion, nu înceta a scoate demoni a diferitor boli, demoni ai sărăciei, demoni ai blestemului genealogic. Apogeul activității fiind convingerea creștinilor de pe stadion, că schimbarea situației din viața lor necesită izbăvirea de toate legăturile demonice genealogice, și evident de blestemele genealogice, care au consecințe în prezent chiar în pofida nașterii din nou. În încercarea sa de-a distruge toate imprecațiile care au fost puse vreodată pe oameni, Vladimir Muntean nu mai avea o diferență între cei născuți din nou și necreștini, acordând același medicament tuturor.

Vorbind despre duhurile rele, am vrea să facem o mențiune la teologul român, care a frapat bisericile din spațiul Europei de Est, Romania și Moldova. Lumea teologică din acest spațiu de asemenea a avut o reacție brusc negativă la aceasta veste urâtă, este vorba despre Iosif Țon și trecerea sa la mișcarea ,,străjerilor”. Istoria lui Iosif Țon este asemănătoare cu cea a lui Derek Prince. În primul capitol al cărții ,,they shall expel demons”, Derek Prince, dă o descriere pe larg a faptului cum el a înțeles că era demonizat. El enumeră câteva momente importante, cum ar fi: ,,chiar dacă simțeam sentimentul mântuirii, totul în jurul meu era sur, casele, cerul, viața, totul absolut, eram într-o depresie amară, și nu înțelegeam de ce ?”[84]. În cele din urmă Prince ajunge la concluzia că: ,,-în mine trăia un duh rău, duh al întunericului, care mi-a studiat caracterul din copilăria mea, și care avea scopul să-mi fie obstacol în slujirea mea eficientă Lui Cristos”[85]. Privind la cazul lui Iosif Țon el de asemenea vorbește despre acea viață spirituală prin relație cu Tatăl, care normal ar trebui s-o aibă fiecare, vorbește despre bucuria mântuirii, care rezultă din aceasta, însă atunci când păcatul își face loc în viața omului, se pierde acea conexiune cu Tatăl, și acea viață abundentă, clocotitoare, împlinitoare, dispare totul și rămâne doar o formă jalnică. Credincioşi – şi chiar pastori – au intrat in diferite afaceri şi în diferite forme de corupţie. Iată de ce viaţa adevărată din biserici s-a stins și totul este rece, fără putere, fără lumină, zice Ţon, Apoi el adaugă:

,,Pot să rezum totul spunând că  întristarea mea venea din faptul că vedeam că o mare parte a credincioșilor evanghelici, care nu se lasă convinși să o rupă cu păcatul și să trăiască în sfințenie. Pe fundalul acestei întristări am ajuns să fac cunoștință cu mișcarea ”Străjerilor”. 
Lucrarea lor principală a căpătat numele de ”vindecare prin eliberare”. Ea a început prin doi predicatori englezi, Derek Prince
și Peter Horobin”[86].

Crezurile de bază ale mișcării ,,străjerilor” referitor la tema noastră sunt:

Ø  În spatele fiecărui păcat stă un duh.

Ø  Când o persoană păcătuiește el deschide ușa duhului rău.

Ø  Duhurile necurate intrate în acel credincios pot produce și adeseori produc boli.

Ø  Duhurile necurate intrate în cel credincios, rup legătura lui cu Domnul Isus și Îl scot afară pe Duhul Sfânt

Ø  Ne-rezolvarea acestor probleme, aduc efecte tragice chiar peste generații.

Cu cele spuse observăm că mișcarea străjerilor de asemenea au la bază aceste idei carismatice în privința duhurilor, în privința demonizării, și de asemenea păcatele cu efecte genealogice.

Deci concluzionând, vedem că: boala, o starea financiară proastă, diferite situaţii urâte şi păcătoase în viaţa de familie, în procesul de elucidarea lor, necesită o cercetarea profundă în primul rând a faptului ce stă în spatele lor. De obicei, toate problemele sunt marcate ca având blestem și blestem genealogic, în unele cazuri, blestemul poate deschide uşa demonizării, şi vulnerabilităţii faţă de duhurile rele.

2.3 Evanghelia prosperității în lumina conceptului despre blestem și binecuvântare

Vrem mai departe să aducem în discuţie problema ,,evangheliei prosperităţii”, prezentând succint ideile de bază ale acestei doctrine, în baza cărora s-a făcut şi se face multă valvă. De ce anume evanghelia prosperităţii ? Încercăm să înţelegem, care este abordarea carismaticilor în raport cu bogat sau sărac, binecuvântat sau blestemat, implicând şi particularităţile acesteia. Cuvântul blestem la etapa dată, va purta în sine o conotație de: rău, lipsit de binecuvântare, pedepsit.

2.3.1 Definiția evangheliei prosperității

Am vrea mai departe să dăm o definiție acestui concept, care în adevăr a primit denumirea de evanghelia prosperității, din partea evanghelicilor.

Kennneth Copeland dedică o carte întreagă acestui subiect. Prosperitate după Copeland ,,este capacitatea de-a primi puterea Lui Dumnezeu pentru satisfacerea nevoilor umane în orice sferă a vieții”[87]. Principala lege, Dumnezeu dă putere pentru a aduna bogății.  Formula succesului cuvântului Lui Dumnezeu are rezultate atunci, când este folosită în conformitate cu Marcu 11:23 ,,Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut”, deci prin credință tu poți avea orice vei dori, chiar dacă această este imposibil pentru ochii noștri.

Sandey Adeladje spune: odată venit la Cristos s-a terminat cu orice problemă ai fi avut: spirituală, materială, financiară, orice urmaș a lui Cristos trebuie să fie bogat, și fericit pământești. Cine nu este posesorul tuturor acestora, se poate ,,pune un semn mare de întrebare în privința creștinismului lui”[88].După ce te-ai întors la Dumnezeu ,,trebuie s-o duci bine, din orice punct de vedere, dar mai ales trebuie să fii bogat și sănătos”[89]. Tu trebuie să fii cap nu coadă.

Principalul promotor al acestui concept ,,a fost Kenneth Hagin, care a scris peste 126 de titluri de cărți, care au fost tipărite într-un tiraj de peste 33 milioane de exemplare”[90]. Abordând acest subiect el spune că: unii oameni cred că ar fi un semn de smerenie şi evlavie, să treci prin viaţă cu pălăria găurită, cu pantofii scâlciaţi şi cu fundul pantalonilor uzaţi. Binecuvântarea lui Avraam zice Hagin, a fost una triplă, dintre care prima a fost că el va fi Bogat, oare Dumnezeu nu vrea ca şi tu să fii Bogat ?

Deci dacă să conchidem cele de mai sus, determinarea a ceea ce este prosperitatea, se exprimă pe două  căi. Prosperitatea spirituală şi materială, însă un studiu aprofundat denotă faptul că, accentul principal este pus pe prosperitatea materială. Dacă eşti copilul lui Dumnezeu trebuie să fii asigurat cu bani, sănătate etc.

2.3.2 Evanghelia prosperităţii în raport cu binecuvântarea şi blestemul

Atunci când începem discuţia în privinţa prosperităţii, este necesar să înţelegem că există un moment cheie. Afirmând că autoritatea lor este scriptura ceea ce în practică nu întâlnim aceasta, carismaticii arată că prosperitatea în viaţa lor este voia Lui Dumnezeu. Gloria Copeland face referinţă la textul din Geneza, când Adam a fost pus de Dumnezeu în grădina edenului ca s-o păzească şi s-o lucreze. Voia Lui Dumnezeu pentru Adam zice Gloria era să nu ducă lipsă de nimic şi să aibă plăcere din toate[91]. Neajunsurile şi sărăcia au venit după ce Adam şi-a schimbat Dumnezeul. Creştinii care trăiesc în sărăcie ei se află sub blestemul sărăciei, deoarece aceasta nu este voia Lui Dumnezeu pentru copiii săi.

Prosperitatea nu este doar simpla dorinţa a Lui Dumnezeu pentru noi, ci este un legământ al Său ,,Astfel cum există legământul mântuirii, vindecării, eliberării”[92]. Şi cerinţele acestui legământ sunt exprimate în Cuvântul Său. Cuvântul său este legământul, cerinţelor sale. Trebuie să cugeţi la cuvântul Său mereu pentru a fi prosper. Mai mult ca atât prosperitatea şi bunăstarea noastră nu trebuie să fie un capriciu al nostru, ci este voia să pentru noi. 

În baza versetului din 3Ioan2:3 care spune ,,să-ţi meargă bine şi să sporeşti în sănătate, Kenneth Copeland afirmă că ,,cel care zilnic cugetă la cuvântul Său şi trăieşte în adevăr este conectat direct la sănătate şi prosperitate”[93]. Dumnezeu găseşte plăcere în prosperitatea noastră, în vindecarea noastră. Este absurd să fii creștin, și să fii în suferințe, un copil adevărat al Lui Dumnezeu trebuie să se folosească pe deplin de binecuvântările Lui Dumnezeu. Accentul mare pus pe vindecare și bunăstare în teologia carismaticilor, au ca scop comunicarea faptului că ei trebuie să fie liberi de orice necaz, de orice suferință. Exorcizarea de duhul sărăciei, de duhul bolii, de duhul blestemului genealogic, presupune eliberarea oamenilor de toate păcatele trecutului și prezentarea unui Dumnezeu bun, care abia așteaptă ca oamenii să deschidă ochii și să-și vadă starea, pentru a fi prosperi atât spiritual cât și material.

Binecuvântarea va fi determinată de relaţia ta cu Domnul, Scriptura ne arată că mereu trebuie să cugetăm la Cuvântul Său, şi trăirea în Duhul aduce roadele ei. Blestemul, insuficienţa în ceva anume, va exprima de fapt adevărata ta stare. Deci în alte cuvinte, relaţia ta pe verticală, îndată va da de ştire pe orizontală. Dacă eşti copilul Lui Dumnezeu trebuie să vii în faţa Lui şi să ceri insistent pentru nevoile tale. Practic este absurd, să-L ai de Tată pe Dumnezeu şi să trăieşti în sărăcie, un Dumnezeu bogat fii bogaţi. Nu e de mirarea că unii copii de Dumnezeu nu se pot folosi de bogăţia Tatălui lor, astfel cum a făcut şi fiul pierdut. În loc să trăiască o viaţă prosperă alături de tatăl său, a plecat în lume unde a avut parte de blestemul sărăciei.

Deci unul din argumente că ar trebui să fim binecuvântaţi prin o prosperitate financiară, este că avem un Dumnezeu bogat[94]. Apoi trecându-i în listă pe toţi eroii scripturii ca: Avraam, Ap. Pavel, că însuşi Isus a fost bogat. Cum am putea noi copii Săi, să nu pretindem la binecuvântările cerului, dacă suntem din seminţia lui Avraam, avem şi binecuvântările promise lui. Şi Ef.1:13 este textul suport pentru argumentul lor. Isus ne-a scos din blestemul legii Galateni 3:13-14, deci conchidem: tu nu trebuie să ,,trăieşti sub o astfel de formă a blestemului, cum este sărăcia”[95]. Am putea exemplifica lucrul menţionat mai sus în felul următor. Gloria Copeland este autoarea aşa zisului ,,principiu însutit”. În baza principiului din Luca 12:31 unde se vorbeşte despre faptul, ca să căutăm mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu, Gloria afirmă ,,Tu dai un dolar din cauza evangheliei, şi deja îţi aparţin 100, dai 10 dolari şi primeşti înapoi 1000, dacă donezi un avion vei primi contravaloare a 100 de avioane”[96]. Deci căutând mai întâi împărăţia cerului, Dumnezeu se va îngriji şi de prosperitatea ta. Ar trebui să-ţi pui serios întrebarea asupra faptului dacă nu eşti în stare să trăieşti o astfel de viaţă.

Dacă vei fi un creştin adevărat, care iubeşte Cuvântul şi-l trăieşti cu adevărat, aceasta se va vedea prin binecuvântarea ta, de altfel sărăcia ta va ridica un semn al întrebării, dacă eşti de fapt mânuit.

2.3.3 Blestem şi binecuvântare în corelare cu ,,puterea cuvântului rostit”

            Odată ce am adus în discuţie acest subiect al prosperităţii legat exclusiv de blestem şi binecuvântare, ar fi bine să menţionăm în aceasta coerenţă de gânduri, încă un concept carismatic, foarte şi foarte răspândit, care şi-a întins aripile nu doar în mijlocul denominaţiei carismatice, ci şi în rândurile evanghelicilor. Merge vorba despre realizarea faptului că fiecare creştin are o deosebită putere latentă. Conceptul dat se numeşte ,,puterea cuvântului rostit”. Prin pronunţarea cuvintelor şi vizualizarea lucrului dorit, poţi obţine necesarul, pentru a avea o viaţă prosperă. Citiţi în continuare câteva exemple concrete.

Cuvintele pastorului coreean Paul David  Yonggy Cho:

,,Numai tot cerşi ceea ce ai nevoie. Dă drumul Cuvântului, Lasă-mă să am materialul cu care să pot clădi evenimentele minunate, aşa cum am făcut la crearea lumii. Dă-i drumul şi spune ! spune odată”[97].

De asemenea Frederick K.C. Price menţionează:

,,Dumnezeu are nevoie de un permis să lucreze pe pământul nostru, al oamenilor. Da ! tu eşti în control ! aşa că, dacă omul este în control, cine este el cu adevărat ? Dumnezeu”[98].

Nu am putea să nu menţionăm cuvintele Gloriei Copeland:

,,Avem deja autoritate asupra acelei case şi asupra banilor necesari pentru a o cumpăra. Am zis ,,în numele Lui Isus, iau autoritate asupra banilor de care am nevoie (am spus suma precisă). Ordon acestor bani să vină la mine, spirite care faceţi o slujbă pentru mine duceţi-vă şi căutaţi aceşti bani”[99]

Subînţelegem din citatele de mai sus că omul dispune de o anumită capacitate latentă, care până la urmă ar putea să o descoperă în sine orice om şi să profite de ea.

Însă care este legătura blestemului cu această capacitatea a sufletului nostru, ori puterea aceasta a cuvântului ? Noi am menţionat mai sus că prosperitatea noastră nu este doar un simplu capriciu al nostru, ci este voia Lui Dumnezeu pentru noi. De aceea ca noi să trăim o viaţă prosperă deplină, avem dreptul să vizualizăm lucrul dorit să dăm drumul cuvintelor din gură, ca Dumnezeu să le-a ducă în fiinţă. Noi avem dreptul acesta, de-a cere după dorinţele noastre. Bonke menţiona că la un moment dat auzise glasul Domnului care-i vorbise ,,cuvintele mele în gura ta sunt tot atât de puternice ca şi cuvintele mele în gura mea”[100]. Deci astfel, după dogma carismatică sărăcia este un blestem, fiecare creştin, practic este obligat să treacă prin acest procedeu, pentru a nu cădea sub impasul blestemului.

Argumentând acest lucru Jerry Savelle menţionează că ,,Iov a fost un necredincios şi un prost. El a rostit cuvinte care au dus la distrugerea lui”[101]. Vedeţi aici nu este scutit nimeni, chiar şi un creştin. Priviţi-l pe Iov, era om neprihănit, pronunţând cuvinte negative, a adus asupra lui necazul şi sărăcia, de aceea orice cuvânt ieşit din gura noastră se întrupează în realitate. Una din temele preferate ale lui Savelle este conceptul său despre legea progresului. El spune că ,,un copil când se naşte, învăţa cum să vorbească, cum să meargă etc. aceasta este legea progresului”[102], exact lucrul acesta se întâmplă cu orice om care se întoarce la Cristos, şi care este transformat de Duhul Sfânt. Creştinul trebuie să înveţe cum să progreseze în prosperitatea financiară fizică şi sufletească. Capacitatea de-a te concentra asupra cuvintelor tale, vor determina multe în viitorul tău. Cuvântul tău zice Savelle în continuare ,,începe în lăuntrul tău, şi când începi să vorbeşti, lucrurile de care ai nevoie, ele vin în existenţă”[103].  De ce azi mai stai în blestemul sărăciei, şi degradării ? adevăraţii copii de Dumnezeu, trebuie să înveţe acest principiu important, legea progresului prin puterea cuvântului rostit. Dacă starea ta este asemănătoare, ar trebui să-ţi revizuieşti viaţa ta spirituală.

Benny Hinn unul din fraţii lui Savelle în propagarea acestor dogme, de asemenea este foarte mult preocupat de acest subiect. Niciodată absolut niciodată să nu mergi la Domnul şi să spui ,,-Dacă va fi voia ta, nu lăsa ca astfel de cuvinte distrugătoare să iasă din gura ta. Spunând, pe un ton negativist facă-se voia Ta, aceasta înseamnă să-l faci pe Dumnezeu prost.”[104]. Toate lucrurile rele, emoţiile negative, cuvintele mânioase toate acestea sunt roada păcatului şi a Satanei. Nu-l mai întreba astăzi pe Domnul dacă este voia Ta, voia lui este să fii prosper. Blestemul sărăciei nu este după voia lui Dumnezeu.

David Paul Yonggy Cho unul dintre specialiștii cei mai de seamă a conceptului puterii cuvântului scrie o carte întreagă unde abordează această problemă. Aducându-se pe sine ca exemplu, și exemplul prosperității celei mai mari Biserici din lume. El demonstrează că centrul succesului este anume aici. Cuvintele, zice el, sunt purtătoare de energie făcătoare spune Cho. Coreenii au un obicei, să folosească cuvinte care într-o oarecare măsură au legătură  cu moarte, iată câteva exemple a expresiilor, care le folosesc ei:

Ø  Este atât de cald, încât poți să mor 

Ø  Am mâncat atât de mult că îmi va crăpa burta

Ø  Sunt fericit până la moarte

Coreenii foarte des folosesc astfel de expresii negative, iată cauză ,,de ce pe tot parcursul istoriei noi fără număr murim, și mereu avem războaie”[105]. Cho vrea să demonstreze în baza cercetărilor  medicinale și textului din Iacov, care vorbește despre stăpânirea limbii că: Partea creierului care răspunde de capacitatea de-a vorbi, în adevăr are o putere neînchipuită asupra întregului organism. Un simplu cuvânt sau o simplă frază este gata să miște cu întreg corpul său. De exemplu dacă cineva spune că se simte rău, atunci toate fibrele nervoase din organism primesc un astfel de impuls, și se întâmplă următorul lucru. Fibrele nervoase s-ar comporta c-am în felul următor: pregătiți-vă să vă slăbească capacitatea sănătății, deoarece noi am primit o astfel de comandă de la centrul principal. Acest lucru îl putem transpune la toate nivelele de viață al omului. Dacă d-vs. vă veți comporta de parcă a-ți fi un om sărac, în curând veți deveni astfel. Ar trebui mereu să vă spuneți sie-și ,,Eu sunt tânăr, eu sunt capabil, eu voi deveni prosper”[106]. Și cu siguranță veți deveni.

Cho afirmă la un moment dat că: atunci când ne rugăm Lui Dumnezeu, trebui să fim foarte concreți în cererile noastre, să vizualizăm dorințele noastre. Duhul Sfânt nu poate face nimic până noi nu-i dăm lui acest material pentru a crea situațiile prielnice nouă, materialul fiind cuvintele noastre.

Keneth Copeland ne poate ajuta în înţelegerea acestui principiu. În una din predicile sale au sunat cuvintele următoare.

,,Tată, în numele Lui Isus, noi cerem de la tine 1000 $. Aceşti bani sunt în contul nostru bancar care se află în ceruri, şi acum noi îi scoatem. Noi credem că primim 1000 $. În conformitate cu evanghelia după Marcu 11:23,24, noi credem în inimile noastre şi mărturisim că aceasta ne aparţine nouă în numele Lui Isus. Noi suntem de acord, că noi avem 1000 $, în conformitate cu Matei 18:19. Din această zi noi transmitem în mâinile tale grija aceasta şi îţi mulţumim Ţie pentru aceasta. În numele Lui Isus, diavole, noi îţi poruncim ţie, noi legăm acţiunile tale şi mărturisim că tu eşti neputincios. Duhurile slujitoare, noi vă poruncim vouă că această sumă să ajungă la noi, în conformitate cu Evrei 1:14. Doamne noi slăvim numele Tău pentru că Tu, te-ai îngrijit de necesităţile noastre în conformitate cu bogăţiile Tale în slava Lui Isus Cristos, pentru că tu ai înmulţit sămânţa semănată de noi în numele Lui Isus. Amin, Aleluia”[107].

Deci am văzut un exemplu practic a înţelegerii corecte a puterii cuvântului. Deci principiul oficial al învățăturii spune foarte clar că: sărăcia est un blestem, deoarece după Deuteronom 28 sărăcia stă în lista blestemelor, însă Cristos ne-a izbăvit de blestem, făcându-se blestem pentru noi. De aceea fiecare creștin, care are mereue eșecuri, care nu poate ajunge la un trai normal scăpând de neajunsurile materiale, trebuie să învețe aceste principii ale credinței.

2.4 Concluzii

Deci făcând o retrospectivă a capitolului doi, vedem că mişcarea carismatică are o înţelegere foarte largă acestui concept de multe ori chiar se vede o oarecare contrazicere între diferiţi autori ai aceiaşi denominaţie. Este important să menţionăm că pentru a înţelege dacă te afli sau nu sub blestem nu trebuie să recurgi la diferite acţiuni metafizice, ci simpla evidenţă a faptului că în viaţa ta este stres, sărăcie, lipsă de înţelegere cu soţia, boală aceasta vorbeşte despre faptul că eşti sub blestem. În concepţia carismatică blestemul este transmisibil, şi se poate transmite peste generaţii, până la al treilea şi al patrulea neam, ori chiar peste naţiuni întregi, astfel cum menţionaseră Derek Prince. Fiind sub blestem suntem foarte vulnerabili, puterii demonice, sau chiar demonizării. Prosperitatea joacă un rol crucial în viaţa creştinului afirmă dogma carismatică. Dacă eşti copil de Dumnezeu trebuie să duci o viaţă bogată, deoarece avem un Dumnezeu bogat. Dacă eşti creştin şi nu ai destul bani, nu eşti destul de prosper atunci este sigur că eşti sub blestem. Şi chiar mai mult în concepţia lui Vladimir Munteanu  dacă nu experimentezi o viaţă prosperă atunci trebuie să-i pui serios întrebare asupra creştinismului tău, şi chiar a mântuirii tale. Poţi şi trebuie să devii prosper şi să te eliberez de povara blestemului, prin simplu fapt mărturisind în faţa lui Dumnezeu toate promisiunile sale, şi pronunțând cuvântul ca material de construcție a unei vieţi prospere.


 

3.     Compararea şi sinteza conceptului despre blestem dintre teologia evanghelică şi mişcarea carismatică

Scopul capitolul doi a fost prezentarea conceptului despre blestem în mişcarea carismatică, care se reflectă în cele mai de bază învăţături practice ale lor, acestea fiind: prosperitatea, libertatea în Cristos, demonizarea etc. De asemenea scopul secundar a fost, intenţia de-a prezenta conceptele carismatice curat din perspectiva lor, fără replici din poziţia evanghelică.  Acest capitol va aduce în discuţie critica constructivă asupra lacunelor prezentate în capitolul doi şi nu doar atât, este necesar să vedem, care este corelarea dintre denominaţiile date, adică influenţa reciprocă. De asemenea hermeneutica şi exegeza textelor în baza care ei fac doctrină. Toate acestea vor finaliza cu o sinteză asupra acestora.

3.1 Critica constructivă și corelarea conceptului despre blestem dintre teologia evanghelică și mişcarea carismatică

3.1.1 Abordarea mişcării carismatice ca şi concept

Ce reprezintă în sine mişcarea carismatică? Este o mişcare din lăuntrul creştinismului răspândită mai mult printre protestanţi, însă mișcarea a luat amploare şi printre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă. În multe privințe: învățătura, petrecerea serviciilor divine, și practica sunt asemănătoare cu penticostalii. Însă de multe ori, carismaticii să nu fie confundați cu penticostalii și-au luat denumirea de ,,creștinii credinței evanghelice”.

Este foarte important să menționăm că în mișcarea penticostală au fost trei valuri mari. Primul val, este mișcarea clasică, al doilea val sunt reprezentanții denominației tradiționale (catolicii și ortodocșii), ei practica vorbirea în limbi și botezul cu Duhul Sfânt. A treilea val sunt carismaticii ,,ieșiți din confesiile lor în mare parte în (Asia, Africa, America latină), aceștia din urmă și-au format denominațiile lor neo-carismatice sau sinonimul este neo-penticostali”[108].

De asemenea este important de menționat ,,mișcarea credinței”, care a apărut în mijlocul valului al treilea în anul 1970, desigur sub influența filozofii așa numite noua gândire, pe de altă parte ,,sub influența liderului vindecării O. Robert și A. Allan” [109].  Bazându-se pe versetul din Marcu 11:23, Keneth Hagin reprezentant al acestei denominații, afirmă că ,,orice omul și-ar dori bazându-se pe credința sa, el va primi”[110]. Dumnezeu trebuie într-un fel să-și ,,coreleze voia sa cu omul”[111].

Deci am vrea să facem o precizare aici, atunci când discutăm despre mișcarea carismatică și pozițiile doctrinare. Trebuie să fim precauți, despre care ramură discutăm. În lucrarea de față toate conceptele carismatice din capitolul doi aparțin valului al treilea la nivel oficial. Însă în adevăr cărțile lor și practica lor ca model de urmat, are trecerea nu numai în celelalte două valuri, ci cum vom vedea mai departe și în baptism.

3.1.2 Critica teologiei carismatice

De multe ori conceptele teologice carismatice mai sunt numite ,,teologia experienței. Făcând o privire de ansamblu putem observa cum în mod ironic, mai multe elemente anticreștine, au contribuit ,,la formarea teologiei experienței”, în mişcarea carismatică, acestea fiind: Existențialismul, umanismul, păgânismul etc.”[112]. Prin aceasta nu vrem să exagerăm, ci vrem să prezentăm realitatea conceptelor, care sunt mascate în creştinism. Mergând într-o abordare critică, am vrea să demascăm acest pseudo-creştinism, prin prezentarea influenţelor în baza cărora evoluează această doctrină carismatică.

Prima influenţă ar fi Existențialismul – este o concepție filozofică, care afirmă că viața n-are sens. Potrivit concepției date noi ar trebui să fim liberi să facem ceea ce dorim atâta timp cât suntem gata să ne asumăm  responsabilitatea pentru alegerile care le facem. Dacă ești existențialist una din preocupările majore este, cum te simți. Orice pune stăpânire asupra ta, orice te pune în mișcare este adevăr pentru tine. Se pare că lucrurile menționate mai sus au o influență foarte mare asupra conceptelor carismatice. Self stime – ul carismatic are o tangență deosebită cu existențialismul. Simplul fapt că un eveniment psihologic a avut loc în creierul cuiva ,,nu poate stabili veridicitatea evangheliei[113]. Simțămintele nu pot fi barometrul unor experiențe ca definitorii și principii creștine de bază, care sunt tipărite cu containerele și puse la dispoziția tuturor, infectând gândirea creștină.

Umanismul – de asemenea o altă filozofie care spune că omul are un potențial nelimitat. El îndeamnă pe fiecare să se autentifice singur. Umanismul în sine ,,nu recunoaște nici o autoritate ultimă, tot adevărul este relativ, nu sunt absoluturi”[114]. Desigur un astfel de concept despre lume şi viaţă s-a întrupat în urma apariţiei iluminismului. Iluminismul a ,,ridicat omul şi potenţialul său punându-l în centrul creaţiei şi înlocuidu-L chipurile pe Dumnezeu”[115]. Cristosu-L propus de mişcarea carismatică mai degrabă este mijlocul de-a primi ceva, decât sensul vieţii. Intrând în acest joc, toată teologia carismatică te-nconjoară cu atâtea propuneri cum ar fi: vindecare, viaţă prosperă, eliberare de blestemul tuturor relelor etc. încât creştinismul seamănă a fi un set de bunuri inepuizabile, cu un sfârşit fericit, şi plus la aceasta nu ar trebui să-L uităm pe Cristos.

Păgânism – În vremea Lui Cristos, oamenii din lumea Greco - Romană se închinau în religiile misterelor, care se caracterizau prin mai mulţi zei, orgii sexuale, idolatrie. Istoricii subliniază că ,,cei ce luau parte la aceste practici păgâne trăiau experienţe de pace, bucurie, fericire şi extaz”[116]. Istoricul S. Agnus a scris ,,Evlaviosul putea să se simtă în extaz înălţat deasupra limitelor sale obişnuite spre a contempla imaginea dătătoare de fericire”[117]. În scrierile sale Eugene Peterson vorbeşte despre faptul că ,,accentul în baalism era pus pe relaţiile psihologice şi experienţa subiectivă … transcendenţa zeului era egalată în extazul simţământului”[118]. Astăzi, cu accentul lor pe experienţă, mulţi din mişcarea carismatică sânt periculos de aproape de un tip de neobalism.

Practica exorcizării suferă foarte mult, conținând concepte animiste, cu o oarecare încercare de-a le argumenta Biblic. Experienţele şi practica în mişcarea carismatică prevalează de cele mai multe ori Scriptura. Şi atunci se pierd granițele absolutului şi autorităţii scripturii ca barometru determinator în practica creştină. Şi la justa exprimare a lui Clark Pinnock putem spune că ,,o experienţă subiectivă centrată asupra omului nu se poate distinge de o tulburare gastrică”[119]. Unele dintre problemele majore, care pot fi concluzionate la etapa actuală este faptul că: reprezentanții valului al treilea. Lideri ca Keneth Hagin, Derek Prince, Lester Sumrrall, Karlos Anakondia etc. au scris foarte multe cărți făcând o hermeneutică și exegeză proastă a multor texte din scriptură și interpretându-le greșit acești autori și-au elaborat o doctrină umanistă, bazată foarte mult pe practică și experiențe, însă cercetând în profunzime problematica dată, vedem că ceea ce se întâmplă este într-o oarecare măsură bussines.

Ca o concluzie pentru acest subpunct vrem să menţionăm pericolul acestei denominaţii. Liderii mişcării carismatice din valul al treilea, au creat o doctrină prin tipărirea celor mai vestite cărţi de practică creştină care conţin o teorie bazată pe practică, care au dus la formarea unor Biserici cu un declin spre o gândire sectară. Aceste Biserici se află preponderent pe teritoriului USA, Brazilia, Africa, Rusia, Ukraina. În spaţiul republicii Moldova, aceste învăţături au ajuns în formă scrisă, prin cărţi.

3.2 Răspunsul poziţiei evanghelice în raport cu problema blestemului

Trăim într-o epocă a pragmatismului şi dacă un anumit lucru pare să dea rezultate, oamenii sunt tentaţi să-l admire şi să-l respecte. Chiar şi cei care ar trebui să ştie mai bine de atât –evanghelicii despre care se spune că ,,gândesc cu Biblia în mână – au deprins spiritul vremii”[120]. Mişcarea carismatică este într-o oare care măsură o ,,wikipedie” pentru răspunsuri la problemele oamenilor. Şi aceasta este atractiv pentru slujitori şi simplii creştini, care caută mereu metode noi, răspunsuri noi. Specificul mişcării carismatice este ,,claritate”, situaţiile practico-creştine în mişcarea carismatică nu ar trebui să fie urmate de o starea ambiguă această înţelegem din doctrina lor. În trei paşi şi trei răspunsuri se află problema şi se rezolvă totul, se dă medicamentul şi creştinul într-un mod naiv trebuie să aibă la mănă un ,,happy end”.

3.2.1 Abordarea prin comparare a conceptului despre blestem

Atunci când aducem în discuţie problema blestemului în corelare cu mişcarea carismatică, este necesar să explorăm baza înţelegerii acestui concept. În urma cercetării este cert faptul că suntem diferiţi în înţelegerea conceptelor teologice şi practice. Teologia evanghelică înţelege prin termenul de blestem o pedeapsă de la Dumnezeu, ar fi un fel de judecată a Sa asupra omului. Blestemul nu poate veni asupra omului fără o premisă oarecare. În timp ce mişcarea carismatică infuză acestui termen o înţelegere cu o încărcătură destul de animistă. Carismaticii într-o oarecare măsură personifică blestemul, atribuind-ui nişte puteri supranaturale. Ca şi cum blestemul nu ar avea nici o legătură cu Dumnezeu. Blestemul pentru ei nu este doar un simplu concept, care îl găsim în scriptură. Mai departe Derek Prince afirmă că Blestemul poate veni asupra omului chiar fără conştiinţă omului şi se poate transmite uneori peste naţiuni întregi. Am vrem să ridicăm câteva obiecţii la acest pas.

Problema failibilităţii şi infailibilităţii a adevărurilor din experienţe şi Scriptură. Prima întrebare este:

Ø  Să admitem că în procesul de consiliere spirituală am ajuns la concluzia că persoana în cauză se află sub blestem, cine identifică şi ghidează autenticitatea practicii noastre adică în ajutorarea eliberării creştinului de sub blestem, Scriptura sau însăşi experienţa ?

Desigur la nivel oficial mereu se afirmă că doar Isus Cristos este izbăvitorul. Însă noi pentru a nu fi subtili vrem să facem un apel la cărţile oficiale ale liderilor carismatici în argumentarea poziţiei evanghelice. Deci, în urma cercetării, şi a unei doze mici de experienţă personală a autorului cercetării date, putem afirma că: atunci când deschizi cărţile carismatice ca: ,,В оковах сатаны” de Moderzon, ori Cristoph Haselbarth ,,Eliberare de vina strămoșilor și creșterea în credință”, ori pleiada de cărţi ale lui Keneth Hagin şi multe alte cărţi carismatice  pentru a te informa şi a confrunta problema blestemului, găsim două lucruri interesante. Toate argumentele care ar susţine posibilitatea aflării sub blestem a creştinului, carismaticii le citează exclusiv toate din Vechiul Testament. Al doilea pas în argumentarea aflării sub blestem sunt concluziile şi conceptele formate ca concepte în urma experienţelor cu alte persoane[121]. Şi ce este şi mai straniu, nu odată veţi citi afirmaţia: teoria este doar o parte a monedei, iar practica vieţii de multe ori arată altceva, de aceea şi apar de multe ori divergenţe între aceste două: teorie şi practică.

Prima obiecţie: dacă aşa stau lucrurile, atunci am vrea să-l interogăm pe Derek Prince. Slujirea noastră, ori în cazul de faţă eliberarea de sub blestem, toată această procedură ar trebui să aibă ca ghid scriptura ca adevăr infailibil, sau teoria din practica cuiva ca ghid failibil ? dacă practica slujirii noastre nu coincide cu doctrina şi teoria Scripturii, atunci noi am falimentat. De altfel, care mai este rolul Scripturii, în practica slujirii noastre, dacă noi avem ca adevăr infailibil experienţele cuiva. Se pare că la acest pas carismaticii au falimentat enorm, înlocuind adevărul infailibil cu practica failibilă, ca adevăr determinator într-o situaţie sau alta.

A doua obiecţie: dacă carismaticii afirmă fără echivoc că un creştin poate fi sub blestem, că poate moşteni blestemul strămoşilor, întrebarea este de ce se citează doar Vechiul Testament, în argumentarea poziţiei şi care atunci mai este rolul Lui Cristos? O altă probleme despre care carismaticii nici nu ar dori să audă este faptul că: În Noul Testament, perioada harului, după formarea Bisericii la Rusalii, nici într-o epistolă nu găsim discuţii sau învăţătura cu privire la problema blestemului. Mişcarea carismatică se află pe o pistă destul de periculoasă, unde principala lacună este diminuarea sensului crucii. Şi în ajutorarea persoanei, care chipurile ar fi sub blestem, noi am presta doar nişte servicii psihologice, decât oferindu-l pe Cristos, ceea ce de fapt se întâmplă în mişcarea carismatică.

Putem exemplifica cele spuse: nimerind pe mâinile unui consilier spiritual carismatic, el va fi concentrat în a căuta problema păcatului din viaţa ta, deoarece el va crede că situaţia în care te afli la moment depresie, întristarea, păcat etc. este legat exclusiv de blestem, şi dacă el nu va găsi anumite păcate ori probleme din istoria vieţii tale de care ar putea lega blestemul, va merge mai departe în genealogia părinţilor şi bunicilor persoanei date, fiind convins că el se află sub blestemul care se transmite prin genealogie. De altfel în concepţia lor orice păcat, orice dereglare este văzută ca o robie în blestem. Acelaşi lucru, dacă îl transpunem în mâinile consilierului spiritual evanghelic, toate forţele lui vor fi concentrate în al prezenta pe Cristos ca apogeul rezolvării tuturor problemelor.

Noul Testament prezintă clar sensul Crucii şi al Lui Cristos în relaţie cu orice blestem. Ap. Pavel în Gal.3:13 spune ,,Cristos ne-a eliberat de sub blestemul legii devenind blestem pentru noi. Dacă mişcarea carismatică doreşte cu un astfel de zel să impună acest concept, posibilitatea aflării sub blestem, atunci Pavel le dă şi soluţia ,,tăierea împrejur şi păzirea legii”, doar într-un astfel de mediu discuţia va avea sens.

3.2.2 Abordarea prin comparare a conceptului blestemului genealogic

Astfel cum deja a fost menţionat mişcarea carismatică insistă foarte mult asupra blestemului genealogic, în argumentarea evidenţei depresiei, lipsa prosperităţii etc. în viaţa creştinului. Mereu încercând să caute vina în strămoşi și în păcatele lor, care chipurile sau transmis ca un blestem în viața noastră.

Deci textele clasice din V.T. care le folosesc carismaticii sunt: Ex. 20:5; Deut. 5:9; Ex. 34:7; Num. 14:18; Is. 14:21, toate aceste versete vorbesc despre pedepsirea până al treilea şi al patrulea neam, în alte cuvinte blestemarea lor. Dar în concepţia carismatică, blestemul nu se opreşte doar la al treilea şi al patrulea neam, ci blestemul poate veni peste naţiuni întregi, în aceasta fiind de acord, Derek Prince, Paul David Yonggy Cho, Keneth Hagin. Deci poziţia este clară. Iarăși, am vrea să observăm, primul pas carismaticii nu au oferit nici un text Nou Testamentar care să le argumenteze poziţia. Al doilea pas: iarăşi cum a fost arătat mai sus nu se ea în consideraţie  crucea şi sensul ei, şi în al treilea rând observăm că carismaticii au probleme destul de serioase la capitolul hermeneuticii, ceea ce vom vedea şi în abordarea evangheliei prosperităţii.

            Citind Scriptura, desigur vedem cum Dumnezeu pedepsea până în al treilea şi al patrulea neam. Dumnezeu făcea aceasta în primul rând pentru a distruge păcatul. Iar în doilea rând trebuie să fim precauţi în privinţa contextului istorico – familial. Pedeapsa păcatului până în al treilea şi al patrulea neam se lămureşte prin structura familiei Evreieşti, unde hotărârile se făceau în colectiv, şi de aceea fiecare membru al familiei era complice a responsabilităţii pentru hotărârile luate[122].

Acum scena pare şi mai interesantă. Vechiul Testament ne arată două versete destul de interesante care la prima vedere ar fi o contrazicere totală cu versetele anterioare, care obişnuiesc să le folosească carismaticii: Iez. 18:1-4 ,,Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: „De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume: «Părinţii au mâncat struguri acri, şi copiilor li s-au strepezit dinţii»? Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!”.Deut.24:16 ,,Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi. Fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui”. Lena Celiabinsk spune că: blestemul genealogic se transmite în aşa fel încât, copii merg pe urmele părinţilor lor. Şi dacă părinţii au fost nişte păgâni, care au trăit fără Dumnezeu, lucrul acesta îl transmit copiilor lor, copii transmit nepoţilor. Am putea spune în felul următor, dacă copii şi nepoţii trăiesc în păcatele părinţilor lor, atunci vor avea parte de aceeaşi soartă[123].

În capitolul doi a fost adus ca exemplu Vladimir Munteanu și evanghelizarea organizată de el în data de 12.07.2011 unde predicase despre blestemul genealogic și prosperitate. De asemenea am menționat faptul că apogeul evanghelizării sale a fost concentrat în izbăvirea de blestemul genealogic pentru a nu suferi de nici un fel de boală, pentru a fi prosper etc. Am vrea să aducem câteva obiecții conceptului izbăvirii de sub blestemul genealogic.

Deci să creăm o situație clasică pentru conceptul dat: ,,un oarecare creștin de curând întors la credință se adresează unui consilier spiritual carismatic. Problema creștinului este starea proastă a sănătății, cauza fiind o viață trăită în alcool, curvie etc. după ce îl primise pe Cristos în viața sa, starea sănătății nu sa schimbat”. Ținând cont de poziția carismatică, dacă creștinul dat continuă să aibă o sănătate proastă chiar după cel primise pe Isus Cristos în viața sa, el se află sub blestem, acesta poate fi blestem câștigat cu mâinile sale, sau mai degrabă moștenit de la părinți. Deci priviți ce se întâmplă: consilierul va începe toate procedurile sale pentru izbăvirea de sub blestem. Consiliatul va trebui să citească liste întregi cu păcate și dacă va găsi anumite păcate, care au fost și în viața sa, va trebuie să se dezică de el în numele Lui Isus Cristos. Dacă nu-și va aduce aminte de anumite păcate, consilierul îl va încuraja că Duhul Sfânt îi va aduce aminte. Consilierul va aplica chiar și exorcizarea asupra creștinului cu scopul de-al elibera de toate duhurile păcatelor trecutului său. Anume aceste lucruri au fost discutate în 1974 21 – 26 mai, unde cardinalul Leo Yozef a adunat în oraşul Mallin (Belgia) o mică grupă internaţională de teologi, şi lideri ai mişcării carismatice. La această întâlnire au participat Karlos Aldunande (Chili), Salvador Karillo (Mexic), Ralf Martin (USA) etc. Ei au încercat să formuleze poziţia teologică a înnoirii carismatice şi consilierii spirituale.

Acum priviți scena mai departe, după toată această ,,procedură” și consilierul și consiliatul așteaptă rezultate, vindecarea de toate bolile, dar nimic nu se întâmplă, și atunci concluzia pentru consilierul rămâne următoare. Dacă tu nu ai primit vindecare, rămân două alternative, te mai afli sub blestem, a doua posibilitate: nu te-ai rugat cu destulă credință pentru izbăvirea de păcate pentru a primi vindecare. Această scenă clasică ilustrează foarte bine tot tupeul acesta al eliberării de sub blestem.

Dar să provocăm acest concept câtorva interogări și obiecții dintr-o perspectivă evanghelică. Prima lacună foarte vizibilă este negarea legii veșnicie puse de Dumnezeu în lumea aceasta, și anume: fiecare acțiune umană are cu ea anumite consecințe, într-o combinație de cuvinte ar fi ,,acțiune – consecință”. Să presupunem că cineva și-a frânt picioarele, a rămas viu, însă după vindecarea sa, el va continua să sufere consecințele, întrebare este: vom putea noi întoarce picioarele şi sănătatea iniţială a omului dat? desigur că nu. Carismaticii încearcă să izbăvească pe oameni de consecinţă. Şi nu doar atât, consecinţele oamenilor pentru carismatici nu sunt consecinţe, ci blestem, acum exorcizarea de blestemul anumitor boli, am mai putea s-o numim exorcizarea de consecinţe, ceea ce pare absurd, şi fără sens. Lucrul acesta este negat de carismatici. Al doilea pas – nicăieri pe paginile N.T. nu găsim conceptul chipurile: odată venit la Cristos, fiind o nouă făptură, tu vei primi și o vindecare trupească totală. Ci noi vedem contrariul la aceasta, Ap. Pavel avea suferințe trupești, însă el nicăieri nu vorbește despre vrio oarecare formă de blestem, spune John MacArthur.

Deci este clar că mişcarea carismatică când se ocupă de izbăvirea blestemului genealogic, ori blestemul propriu, ei nu fac altceva decât încearcă să izbăvească oamenii de consecinţe. Întrebarea care apare în coerenţa gândurilor menţionate mai sus ridică semne mari de întrebare asupra acestui concept. Dacă acţionăm în conformitate cu conceptul carismatic, atunci de ce ei carismaticii nu iar izbăvi pe toţi bărbaţii de povara câştigării pâinii prin sudoarea frunţii, şi pe femei de chinurile naşterii, acestea de asemenea sunt consecinţe, pe care Dumnezeu le-apus în urma neascultării lui Adam şi Eva Gen.3:16-19. De ce oare nu ar trăi toţi bine, în de-ajuns, fără să ducă lipsă de anumite bunuri? Susţinând poziţia carismatică, munca de asemenea este un blestem, însă Ap. Pavel spunea ,,cine nu munceşte nici să nu mănânce”.

Deci încercarea mişcării carismatice de-a izbăvi oamenii de blestemul genealogic, şi blestemul personal, arată doar incompetenţa şi greşeala hermeneutică care o fac ei, în folosirea versetelor pentru aşi argumenta poziţia. 

3.2.3 Critica conceptului demonizării şi influenţei demonice, fiind sub blestem

            În continuare noi nu avem scopul să contestăm posibilitatea demonizării creştinului. Deoarece suntem ferm convinşi că este imposibil demonizarea omului născut din nou. Ci problema apare alta. Susţinând poziţia blestemului genealogic, carismaticii au mers mai departe în demonstrarea faptului că creştinii care sunt sub blestem pot fi şi sunt vulnerabili în faţa demonilor, şi chiar pot fi demonizaţi, în aceasta sunt de acord Neel Anderson, Peter Vagner, K. Fred Dokason, Djek Der , Mark Babek, Kenteh Hagin, Derek Prince și alții.

            Noi am făcut referință în capitolul doi la afirmația lui Charles Kraft precum că, demonii au oarecum o capacitate deosebită de-a se lipi de blestemul care vine din generație, sau chiar l-la moștenit cu mâinile personale[124]. Deci cu alte cuvinte, Kraft dorește să spună că, dacă în familie dată se naște un copil, demonul are tot dreptul asupra copilului, adică copilul este demonizat, în momentul concepției. Dar toată această scenă nu se oprește aici, Timothy Werner adaogă, spunând că: păcatele au un drept special, într-un fel oarecare ele deschid ușa pentru demoni, ceea ce de fapt găsim și în crezul străjerilor, mișcare la care aderase Iosif Țon.

            Conform ideii lui Timothy Werner și Charles Kraft toți oamenii de pe pământ sunt îndrăciți, de ce? Deoarece omenirea se află sub blestem. Să ne aducem aminte că cuvântul blestem, înseamnă pedeapsă, deci conchidem că toată omenirea este sub pedeapsă pusă peste Adam și Eva și noi până în ziua de astăzi strângem roada lor. Deci astfel cum noi suntem sub blestem fiecare din noi are cel puțin un demon în el, de aceea nu ar mai avea cine să scoată dracii din noi. Cuvintele scrise mai sus sună foarte straniu, și chiar ofensator, dar asta este concluzia logică care poți să o faci acceptând ideile acestor doi carismatici. Deci rămân două alternative: prima - concepția aceasta este absolut absurdă, doi la mână: noi toți suntem îndrăciți. Werner continuă: această demonizare nu depinde atât de factorii morali sau spirituali ai vieții individuale ale urmașilor, totul deja a fost hotărât cu mult înainte ca ei să se nască. Deci cu alte cuvinte Werner dorește să comunice că demonii în principiu acționează după bunul lor plac, când doresc și cum doresc, chiar în pofida faptului că ești spălat în sângele Lui Cristos și stăpânul vieții tale este Cristos, această nu ar opri demonii. Care atunci mai este rolul Lui Cristos, are vreun cuvânt de spus aici în viața omului dat. Acceptând poziția dată, jertfa Lui Cristos și naștere din nou nu țin piept concepției. Aici desigur are teren deschis întrebare poate fi creștinul îndrăcit sau nu, dar noi nu vom aborda acest subiect, deoarece nu ține de subiectul nostru.

            Vrem să deschidem scripturile pentru Werner și Kraft să ne aducem aminte despre învățătura Biblică. Ps. 50:7 spune că toți oamenii au fost născuți în păcat. Fiecare copil intră în lumea această moștenind de la părinții săi păcatul, natura păcătoasă, fiecare moștenește înclinația spre rău. Și aceasta se referă la toți oamenii pământului, oare Werner și Kraft nu au luat acestea în considerație. Dar stați să continuăm, conceptele carismatice menționate în rândurile de sus, au o coincidență enormă cu conceptele animiste[125]. Unicul argument Biblic pentru ei este Ex. 20:5; 34:7, care nici pe departe nu atinge problema demonizării. Deci putem foarte ferm și fără acuzații să spune că mai degrabă aici avem niște concepte pseudo-creștine, dar pentru a fi mai concreți, o doctrină ocultă, împrumutată din animism, și cu o încercare de-a găsi un suport Biblic, ni le prezintă ca doctrine Biblice.

            Dacă pe noi ne interesează de ce copii ajung la aceleași păcate ca și părinții lor, nu trebuie să facem un astfel de joc cu aberații de genul acesta. Însăși Scriptura ne prezintă rolul părinților în educarea copiilor, și de asemenea îi atenționează foarte serios pe cei care abat copii de la calea cea dreaptă. De aceea cheia educației zice R. Prist, este rolul nemijlocit al influenței părintești, și o astfel de influență are un caracter moral decât magic. Vechiul proverb evreiesc spune„Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”, dar și proorocul Ezechiel spune ,,toate sufletele sunt ale mele, sufletul celui care a păcătuit, va muri”. Părinții plini de păcatele grele pot da un exemplu urât copiilor lor, dar fii și fiicele lor vor fi pedepsiți doar în cazul în care ei vor urma acestui exemplu.

            Straniu răsună aceste lucruri, însă ce este și mai jalnic, e faptul că toate aceste concepte, majoritatea sunt inventate ca concluzii al anumitor practici, care nu de puține ori autorii au fost însăși demonii, da, ați citit bine, demonii sunt izvorul anumitor concepte. Spre exemplu A. Merphy spune că a învățat cum să-i impună pe demoni să nu-l minte pe el[126], deci să spună adevărul, când dau o anumită informație. De asemenea deseori în scrierile lui putem găsi următoarele cuvinte: eu l-am impus pe demon să-mi descopere toată ierarhia demonilor, care lucrau în familia cutare. Iar în alt caz, el chiar demonstrează un concept, care nu există în scriptură, făcând referință la faptul că, cu acest concept la făcut cunoscut însăși demonul. Ori altă dată argumentându-și poziția prin cuvintele ,,însăși demonii mi-au recunoscut aceasta. Despre ce merge vorba totuși.

            Însă ce este și mai dureros, aceste învățături sunt propagate și de reprezentanții mișcării evanghelice în frunte cu Charles Kraft, Ad Merphy, Peter Vagner. Am putea spune deschis că ei propagă ,,învățătura dracilor”, adică învățături care au fost primite de la demoni. Spre exemplu Ad Merphy întreabă demonul în ce chip intrase în femeie dată, și demonul îi răspunde că intrase încă în momentul concepției în burta mamei, adică un demon familial. Reieșind din aceasta Merphy își creează teoria proprie în privința transmiterii genealogice a demonului din cauza blestemului. Și cuvintele lui mai departe sunt nu există nici o cauză să ne îndoim în cuvintele demonului. Cerem iertare lui Merphy, însă suntem nevoiți să fim ostili vi sa vis de această concepție care contravine învățăturii Biblice, care nu are nici o bază biblică, care este concepută pe afirmația unui demon.

            Deci în concluzia acestui subpunct, aș vrea să tragem atenția că noi nu am căutat să dăm niște argumente împotriva unei idei de genul: - e posibil ca un creștin să fie demonizat sau nu, ci să abordăm conceptul vulnerabilităţii omului în fața demonilor fiind sub blestem. Am încercat să arătăm, că acest concept pseudo-creștin și ocult nu are nici o bază Biblică, ci totul se bazează pe experienţe.

3.2.4 Demascarea evangheliei prosperităţii în raport cu conceptul despre blestem

Atunci când apare discuţia despre prosperitate, de cele mai multe ori noi ne gândim îndată că toţi liderii carismatici sunt nişte escroci, care au scopul să se îmbogăţească pe spatele altora. Deşi nu putem fi exclusivişti în acest caz. Însă învăţăturile despre evanghelia prosperităţii care le auzim din gura celor mai mari lideri carismatici, de cele mai multe ori sunt nişte concepte pe care ei le cred sincer şi le practică sincer, totuşi ne-cătând la această sinceritate (sinceră) pe care carismaticii o manifestă, această lacună prezintă o problemă care se bifurcă. Atât pe plan Biblic cât şi pe plan teologic.            

3.2.4.1 Problema hermeneutică în abordarea evangheliei prosperităţii corelat cu blestemul

Astfel cum am menţionat şi mai sus, carismaticii cred că abordarea lor scripturală a acestui concept este foarte corectă. Ei cred că ceea ce predică, vorbeşte însuşi Dumnezeu prin Scriptură. Este adevărat că mult din ceea ce predică carismaticii seamănă a fi Evanghelie, de aceea şi foarte mulţi oameni cad în această plasă. Spre exemplu Robert Orals mereu menţionează în scrierile sale că: a pune priorităţile materiale mai sus de Dumnezeu este păcat[127]. Robert Schuler se alătură spunând că Dumnezeu iubeşte pe bogaţi şi săraci egal. Keneth Copeland în cartea sa legile prosperităţii demonstrează că adevărata prosperitatea trebuie să fie pe două planuri: spirituală şi materială, prosperitatea nu trebuie să fie scopul în sine însuşi, noi trebuie să credem în cuvântul Lui Dumnezeu şi să ne bazăm pe El. Toate aceste afirmaţii sunt corecte, cine oare nu ar fi de acord cu ele ?

Însă trebuie să fim realişti şi să recunoaştem că problema în sine nu constă în contestarea unor astfel de afirmaţii ci în ideea care sună în felul următor: Dumnezeu vrea ca fiecare copil al său să fie prosper (material), de aceea pentru un creştin a fi sărac este egal cu a fi sub blestem, adică înseamnă a nu coincide cu voia Lui Dumnezeu, aceasta ar însemna să fii înfrânt de satana. Prima greşeală hermeneutică observată spre exemplu în cartea lui Keneth Copeland este o abordarea foarte subiectivă şi superficială a textului. Însăşi Copeland în pagina 11 din cartea sa spune că noi trebuie să vedem ce spune cuvântul Lui Dumnezeu decât să venim cu gândurile noastre. Şi mai departe el însăşi face greşeala menţionată de el. Apropierea de text, ignoră contextul, nu începe interpretarea textului de la sensul adevărat, ci venind cu idei preconcepute caută să infuze scriptura în ideile personale.

Pentru exemplifica să luăm textul din 3Ioan 2 ,,Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile să meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău”.Comentând acest text Copeland spune ,,Ioan spune că noi trebuie să fim prosperi, şi să fim sănătoşi”[128]. Dar despre aceasta se vorbeşte în textul dat ? În primul rând am vrea să observăm că în sensul Grecesc este ca o urare de bine, o astfel de urare era o formă standard pentru lumea antică. În al doilea rând transformând urarea personală al Ap. Ioan către Gai, într-un concept al prosperităţii pentru creştinii tuturor vremurilor, înseamnă a schimonosi textul original. În aşa acesta nu poate fi sensul adevărat al textului. Dacă ar fi să urmăm o astfel de logică atunci am putea spune că toţi creştinii din vremea noastră încalcă voia Lui Dumnezeu prin faptul că nu merg în casa lui Carp să ia mantaua pentru Pavel 2 Tim. 4:13.

            De asemenea ar fi bine să luăm în consideraţie fraza ,,viaţă din belşug” care se află în Ioan 10:10. Al doilea text după importanţă pentru carismatici pentru aşi argumenta poziţia. Textul acesta nu ar nimic de afacere cu prosperitatea materială. Cuvântul ,,viaţă” şi combinaţia de cuvinte ,,viaţa veşnică” în evanghelia după Ioan au aceiaşi valoare cu combinaţia de cuvinte ,,Împărăţia Lui Dumnezeu” din evangheliile sinoptice. Într-un sens mai direct are în vedere ,,viaţa veacului viitor”[129]. Cuvântul grecesc perisson (din belşug) are în vedere că creştinii trebuie să se bucure cu acest dar al vieţii. Mai mult ca atât ideea prosperităţii nu se poate alipi contextului.

            O altă probleme destul de serioasă care este vizibilă, este că carismaticii sunt foarte selectivi în textele Scripturii. Şi această selectare este vizibilă când vine vorba despre prosperitatea şi sărăcie sau blestem. Carismaticii interpretează credinţa creştină tradiţională în felul următor ,,orice prosperitate este păcat, de aceea Dumnezeu vrea ca noi să trăim în sărăcie. Contestând această afirmaţie carismaticii vin cu argumentul din Deut.28:15-68 unde se vorbeşte despre sărăcie ca blestem, spunând că aceasta nu este voia Lui Dumnezeu.

            Din punct de vedere Biblic bogăţia pentru poporul Lui Dumnezeu costă zero. Desigur vedem des în Vechiul Testament, dar nu şi în Noul Testament legătura dintre ascultarea de Dumnezeu şi prosperitate. Accentuând noua regulă adusă de Domnul Isus, mediul, sau normalul este îndeajuns, iar preţul surplusului este îndoielnic. Cel care are două cămăşi să de-a celui care nu are Luca 3:11, bogăţia vândută şi banii daţi celor nevoiaşi Luca12:33.

            ,,O fetiţă de trei ani din Elk River, Minisota, care suferă de o maladie rară ce se manifestă  prin lipsă de sensibilitate de la durere şi care se numeşte ESCDA – sensibilitatea congenitală la Durere cu Anhidroză. Cine suferă de această boală nu simte durerea, nu transpiră şi nu varsă lacrimi. În întreaga lume sunt cunoscute aproximativ o sută de persoane suferind de această boală. Pe când copila avea doar patru luni, părinţii au observat că îşi muşcă degetele  până când acestea sângerează, fără să simtă vreun fel de disconfort. La doi ani au trebuit să-i scoată toţi dinţii din gură, ca să nu-şi provoace singură răni. Putea să pună mâna pe o plită fierbinte mâna luând foc, şi ea de asemenea nu simţea nimic. Fetiţa mărturiseşte că uneori simte că îi vine să plângă, dar nu poate. Viaţa ei este într-un continuu pericol”[130]. Şi acum fiţi atenţi, părinţii acestor copii au o singură rugăciune, ca copii lor să poată să sufere. Unde atunci îşi mai găseşte loc aici teologia carismatică.

            Este adevărat că Dumnezeu a promis să-i izbăvească pe aleşii săi, dar el nu a spus că va face aceasta imediat. Ev. 11:32-39 spune despre eroi credinţei care au trecut prin multe, fiind lipsiţi chiar de cei apropiaţi, dar Dumnezeu le promite lor mai degrabă o izbăvire escatologică decât una vremelnică pe acest pământ. Ce facem atunci cu proorocul Isaia ? conform tradiţiei ebraice, el a fost tăiat în două cu ferestrăul, putem noi spune că el a fost demonizat din cauza că era sub blestem, pentru că nu trăia în prosperitate. Putem noi spune că Iov a fost un prost, după cum îl numeşte Savelle doar din cauza că peste el a venit acea mare încercare. Oare era el demonizat, sau sub blestem, pe când Dumnezeu îl numeşte cel mai neprihănit om de pe pământ.

            Însă cea mai mare problemă care o creează carismaticii aici, o mare eroare. După cuvintele lui Sandey Adeladje ,,dacă nu trăieşti prosper, ar trebui să-ţi pui serios întrebarea în privinţa creştinismului tău, şi mai mult, dacă mai eşti tu mântuit”[131]. Tupeul acestei lacune este atât de mare încât, este o problemă soteriologică, care contravine cu tot conceptul Scripturii despre mântuire. Oare cel care este prosper este mântuit ? Nicăieri pe paginile Noului şi Vechiului Testament nu găsim să fie o corelare între prosperitate şi mântuire. Ci sunt doar nişte aberaţii inventate doar în folosul cuiva.

3.2.4.2 Problema teologică în abordarea evangheliei prosperităţii corelat cu blestemul

            Învăţătura despre evanghelia prosperităţii, nu doar că contravine Scripturii, ci teologia care stă la fundamentul acestui concept contravine în câteva momente principiale istoriei creştinismului.

Prima lacună care prezintă acest cult este predicarea unei teologii a cărui centrul îl ocupă omul. Măcar că predicatorii se bat cu pumnul în piept că toate acestea le fac pentru slava Lui Dumnezeu, în cele din urmă toate sunt reorientate spre egoismul uman şi înţelegerea schimonosită a lor despre prosperitate.  Cu mulţi ani în urmă Gustaf Aulen contemplând despre sfinţenia Lui Dumnezeu a făcut o avertizare ,,Sfinţenia este ca o strajă ferindu-ne pe noi de orice tâlcuire ai religiei într-un chip ev-demonic[132] şi antropocentric[133]. Sfinţenia ni se descoperă nouă ca o măreţie. De aceea orice încercare de-a transforma credinţa creştină într-o religie a satisfacerii este sortită eşecului. Credinţa în Dumnezeu nu se măsoară şi nu se determină după factorii prosperităţi şi a fericirii. Dumnezeu nu este acela cu care se poate de manipulat pentru primirea unor mai mare sau mai mici foloase. Orice dorinţă care doreşte să-l pună pe Dumnezeu în slujba omului este sortită morţii.  

În al doilea rând – aceasta învăţătură a prosperităţii are o legătură strânsă şi cu învăţătura eronată a dărniciei, care o propagă carismaticii. Atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament dragostea şi darurile Lui Dumnezeu se datorează milei Sale, şi prin urmare este necondiţionată în toată manifestarea ei. Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii şi iartă necondiţionat. Răspunsul omului la aceasta trebuie să fie mulţumirea, care de asemenea trebuie să fie exprimată într-o dragoste necondiţionată prin dărnicie şi iertare. Pe când cultul prosperităţii învaţă că noi trebuie să dăruim pentru a primi. Copeland spune că prin jertfirea noastră Lui Dumnezeu şi celor săraci noi ne asigurăm propria prosperitate.

În concluzie acestor subpuncte am vrea să menţionăm că având un credeu carismatic îl punem pe Dumnezeu într-o ipostază în care îl facem pe El un datornic nouă, îi punem anumite obligaţii. Ei pur şi simplu transformă vindecare şi prosperitatea dintr-o manifestarea a milei Lui Dumnezeu în datorie a Lui, după necesităţile noastre.

3.3 Sinteza şi concluziile comparării  între cele două denominaţii

            În început de lucrare la terminologia, am dat definiţia cuvântului pseudo-creştin. De fapt acest termen este foarte important în cercetarea dată, deoarece am putea spune că el exprimă una din ideile de bază care au stat la motivaţia procesului de cercetare. Şi anume prin conceptul de blestem, care l-am abordat prin comparare cu evanghelia prosperităţii, puterea cuvântului rostit şi altele, am vrut să exprimăm gândurile care stau în spatele cortinei. Şi cuvântul pseudo-creştinism de-maschează toată această hetero - evanghelie a carismaticilor.

            Însă aceste idei şi practici, care am putea să le numim oculte nu au venit din senin în creştinismul contemporan. A fost un proces prin care solul acestor gânduri a fost prelucrat secole la rând. Începând de la ideea că mintea omului este entitatea supremă în univers până la Rene Descartes ,,Cogito ergo sum” o propoziţie care ar putea fi tâlcuită în felul următor ,, mă îndoiesc absolut de tot ce există, mă îndoiesc de însăşi existenţa Lui Dumnezeu, dar nu mă îndoiesc de faptul că am o minte care în acest moment cugetă”. - Da, această frază sună destul de logică şi adevărată, dar anume aceste concepţii au precedat iluminismul, umanismul etc. Conceptul abordat în lucrare din gândirea carismaticilor este infuzat de o doză mare de acest umanism. Punându-l pe Dumnezeu principala cauză, că totul se face de dragul cunoaşterii şi ascultării de Dumnezeu, însă totul este contrar, cauza principală este omul, totul se perindează în jurul lui. Dumnezeu fiind ca un adaos la toate celelalte.

            Însă avem o altă parte a monedei şi mai periculoasă, sunt mii de oameni care în căutarea lor sinceră a adevărului, în dorinţa de-a avea o relaţie mai strânsă şi mai aprinsă cu Dumnezeu cad sub influenţa unor astfel de învăţături. Şi specificul acestor concepte, arată cam în felul următor:

Ø  Mereu ai răspunsuri la toate întrebările

Ø  Învăţătura aceasta îţi oferă o euforie artificială, care te face să te simţi chipurile mai aproape de Dumnezeu.

Ø  Este tendinţa să afirmi că dacă cei din jur nu cred ceea ce crezi tu, prin ei chipurile ar lucra diavolul. Acesta este una din simptomele gândirii sectare.

Ø  Orice probleme din viaţă sunt privite ca blestem

Ø  Blestemul te face să fii vulnerabil demonilor

Acestea sunt doar unele din particularităţile gândirii carismatice. Şi toţi aceşti oameni, care în căutarea lor sinceră a adevărului sunt sub influenţa unor astfel de concepte pot fi numite jertfe.

Întrebarea influenţei reciproce este foarte acută. Dacă se ridică întrebarea, sunt bisericile evanghelice influenţate de doctrina lor, răspunsul este da. Liderii valului al treilea scriu enorm de multe cărţi, sursele web sunt pline cu informaţia aceasta. Să luăm ca exemplu doar pe Keneth Hagin, doar o carte de-a sa a fost vândută într-un tiraj de 2 milioane de cărţi. Şi fiecare creştin este liber în citirea cărţilor. Specificul acestor cărţi este unul foarte practic, bazat în exclusivitate doar pe experienţe. Şi nu o dată veţi auzi acuzaţii din partea creştinilor care deja sunt sub aceste influenţe că ,,voi nu sunteţi spirituali, sunteţi fireşti, sunteţi doar cu teoria, dar în practică nimic nu faceţi”.

La întrebarea cum mişcarea evanghelică influenţează mişcarea carismatică, răspunsul este pozitiv. Chiar dacă teologia evanghelică nu influenţează în masă mişcarea carismatică, au fost observate în Rusia, Ucraina schimbări interioare în această mişcare. Păstori sau simpli credincioşi punându-şi întrebări, care cândva fură ridicate de evanghelici. Ajung la negarea anumitor practici, şi revizuirea unor concepte. Şi am vrea să menţionăm că aceste schimbări sunt mult mai roditoare şi mai înţelepte când iniţiativa apare tot din partea carismaticilor, şi nu din partea evanghelicilor.

De ce totuşi conceptele carismatice sunt atât de atractive pentru unii ? au adus ele ceva nou creştinismului ? De fapt cum a fost menţionat mai sus, conceptele date într-o altă formă îşi au originea începând cu evul mediu, de aceea într-o oarecare măsură nu am putea să spune că carismaticii aduc ceva nou. Pe de altă parte aduc ceva nou, o cultură care este crescută pe ,,fast food” înghite cu plăcere aceste concepte. Cum spunea liderul carismatic Alexander Lidiaev poporul cere ,,sho – uri”, eu îi hrănesc. Faţeta conceptelor este ceva nou şi atractiv pentru oameni, însă miezul doctrinei este acelaşi putregai ce zace de secole.

Încheiere

Ce este evanghelia adevărată ? cu această întrebare s-a confruntat şi Ap. Pavel încă în primul secol. Ştiind despre acest pericol, el le-a scris Galatenilor (1:7-9) că: chiar dacă va veni el sau vreun înger din cer să le propovăduiască o altă evanghelie, decât cea pe care o propovăduise el, să fie anatema. Deci Ap. Pavel foloseşte grecescul ετερον pentru românescul o deosebită sau sinonimul cu acesta este o altă evanghelie. Secolul nostru este invadat de evanghelia Lui Cristos. Însă din păcate în zidul acesta al evanghelii Lui Cristos sunt fisuri în zid care dau scurgere la o altă evanghelie, una pseudo – creştină. Ea este foarte convingătoare şi practică. Mişcarea carismatică are trei mişcări sau trei valuri în sine. În cercetarea dată au fost discutate conceptele care aparţin valului al treilea.

Scopul lucrării date a fost: cercetarea comparativă a blestemului în teologia evanghelică şi cea carismatică. Cercetarea dată a fost o încercare de-a face un studiu mai aprofundat asupra conceptului despre blestem prin comparaţie. Pentru această am mers prin obiectivele propuse în început de lucrare.

Prima etapa a fost familiarizarea şi căutarea informaţiei pentru subiectul abordat. Pentru abordarea subiectului din perspectiva carismatică, a fost informaţie îndestulată, ceea ce nu putem afirma şi despre poziţia evanghelică. S-au întâlnit anumite dificultăţi în căutarea informaţiei pentru  perspectiva evanghelică.

Apoi s-a mers într-o cercetarea scripturală a conceptului despre blestem. pentru formarea unei baze conceptuale Biblice. S-au studiat textele care vorbesc cel mai mult despre blestem. începând de la creaţie până la textul din Deuteronom, unde se pune în faţa poporului Israel binecuvântarea şi blestemul.  

Al doilea obiectiv a fost cercetarea poziţiei carismatice vi sa vi de blestem. Şi capitolul doi a jucat rolul unui barometru, în această cercetare. Sa abordat blestemul ca concept, blestemul genealogic, vulnerabilitatea în faţa demonilor fiind sub blestem, şi puterea cuvântului rostit. Centru acestor subiecte fiind conceptul despre blestem.

Obiectivul trei s-a axat, pe un proces de critică constructivă în adresa mişcării şi teologiei carismatice. După care teologia evanghelică a dat răspuns fiecărui subiect carismatic. Am încercat să pătrundem în adâncul învăţăturilor să prezentăm nu doar falsitatea învăţăturilor, ci şi acurateţea cu care aceste concepte se prezintă ca o evanghelie adevărată, prin baza lor scripturală. Aici a mers şi procesul de demascare, prezentarea evangheliei mişcării carismatice ca una pseudo – creştină.

Şi ultimul obiectiv s-a ocupat de sinteza şi concluzia celor spuse în lucrare. Încercând să prezentăm momentele cele mai importante ale lucrării. De asemenea necesitatea formării unei perspective sănătoase asupra conceptelor pseudo-creştine carismatice, care se numesc evanghelie, dar şi asupra mişcării.

La nivel personal cercetarea dată a reuşit să dezvolte abilitatea de-a depista lacunele carismatice, în predici, cărţi, sau alte surse. A dezvoltat spiritul critic şi abilitatea de-a fi precaut în privinţa acestor învăţături. Cercetarea a dezvoltat şi a trezit o dorinţă sinceră, de-a transmite altora o perspectivă corectă asupra acestor concepte pseudo-creştine. De asemenea cred că această cercetarea va fi necesară pentru mine ca slujitor, ajutându-mă să înţelegem preţul fiecărui suflet care este dus în eroare de aceste învăţături false.

Ţinând cont de faptul că creştinii trăiesc într-o lume reală şi nu iluzorie, ei mereu se vor confrunta cu probleme care direct sau indirect vor atinge segmentul bunăstării, anumite tragedii, anumite momente care sunt tălmăcite ca blestem sau binecuvântare. Şi fiecare creştin îşi creează o înţelege proprie acestor lucruri, în baza scripturii. Iar mişcarea carismatică vine cu o pleiadă de învăţături, care se intersectează foarte mult cu binecuvântarea şi blestemul. Ei prezintă o perspectivă nouă atrăgătoare foarte practică şi aceste învăţături poate că nu indirect ele atacă şi vor ataca doctrina sănătoasă creştină.

De aceea credem că lucrarea dată va putea fi folosită, ca un material adiţional pentru informarea celor care doresc să afle mai mult în acest domeniu. Ca o sugestie pentru liderii Bisericilor evanghelice ar fi sfatul de-a învăţa doctrina despre blestem şi binecuvântare în Bisericile evanghelice. Ca creştinii evanghelici să poată să-şi creeze o înţelegere corectă al acestor concepte. Deoarece subiectul despre blestem, este ceva foarte practic.

Printr-o informare corectă a creştinilor evanghelici în privinţa conceptului despre blestem vom semăna sămânţa adevăratei evanghelii ai Lui Cristos

 



[1]Moisa Constantin ,,Dicționar Biblic” ed. Creștină Stephanus București 1995, 171

[2]КсавъеЛеон-Дюфура,,СловаръБиблейсковоБогословия”издателъствоЖизнъ с Богом 1990, 918

[3]Уолтер Элуэлл, Филип Камфорт ,,Болъшой Библейский Словаръ” Библия для всех,Санкт –Петербург, 2005, 1038

[5]А.Д. Вейсман ,,Греческо-РускийСловаръ” Москва 1991, 1359

[6]William D. Mounce ,,The Analytical Lexicon to the Greek New Testament”, Copyright 1993, 486

[7] B. Aland, K.Aland, J.Karavidopoulos, C.M.Martini, B.M.Metzger ,,The Greek New Testament”Fourth revised edition, 1993, 638

[8]Александер Менъ ,,История Религии В поисках Пути,Истины и Жизни”, Москва 1994, 31

[9]Dr. Alexandru Stan, Dr. Remus Rus ,,Istoria Religiilor pentru învățământul Preuniversitar”, ed. Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române – București, 1991, 17

[10]Р. Прист, Т.Кэмпбелл,  Б. Муллен,, Язычество В Христиастве Мир Духов Глазами Мисионера” Санкт Петербург,Издателъство Шандал,  2003, 11

[11]Dr. Alexandru Stan, Dr. Remus Rus ,,Istoria Religiilor pentru învățământul Preuniversitar”, ed. Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române – București, 1991, 25

[12]Idem, 82

[13]Александер Менъ ,,История Религии В поисках Пути, Истины и Жизни”, Москва 1994, 33

[14]Проф. Д.П. Шантепиделя Соссей ,,Иллюстрированная История Религии, Первый Том”1899, 160

[15]Александер Менъ ,,История Религии В поисках Пути, Истины и Жизни”, Москва 1994, 36

[16]Раби Йосеф Телушкин,,Евреиский Мир” Мосты Культуры Москва 2005,16

[17]Роберт Т. Бой ,,Курганы Гробницы Сокровишя” Свет На востоке 1989,104

[18]Александер Менъ ,,История Религии В поисках Пути, Истины и Жизни”, Москва 1994,38

[19]O astfel de poruncă compusă din două cuvinte întâlnim și în Geneza 22:2, unde Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să meargă în Moria.

H. Shanks Abraham ,,Cut Off from His Past” BR3 1987, 8-9

[20]Джон Каррид ,,Бытъе, Том 1глава 1-25” Минск УП «Минская фабрика цветной печяти» 2005, p. 252

[21]Peter C. Caraigie ,,Deuteronomul” Logos 2008, 374

[22]I.Lewy,,The Puzzle old Dt. 28”, VT 12, 1962, 207-211

[23]Cf. J.C.L. Gibson ,,Text book of Syroan Semitic Inscriptions I”, 30

[24]Улльам Сэнфорд  Дэвид  Аллан Хабард,Фредерик Улльам Буш ,,Обзор Ветхого Завета”Богомыслие Библия для всех, 1998, 172

[25]ДерекПринс,,Благословение и проклятие: Тыможешъ избратъ”, Москва Руский Духовнный Центр 1994, 37

[26]С. В. Санников, ответственный редактор,,Богомыслие”  Одеса, 2000, 186

[27] Улльам Сэнфорд Дэвид Аллан Хабард,Фредерик Улльам Буш ,,Обзор Ветхого Завета”Богомыслие Библия для всех, 1998,, 172

[28]N.K.Sandars ,,The Epic of Gilgamesh”ANET,1960, 72-99

[29]Peter C. Caraigie ,,Deuteronomul” Logos 2008, 414

[31]Амвросиасист, На Послание к Галтам 3:13

[32]Biblia sau Sfânta Scriptură, Traducerea Dumitru Cronilescu, ediție de studiu Thompson, editor coordonator Paul Negruț, ed. Universității Emanuel 2002, p. 4

[33]Victor P. Hamilton ,,The Book of GENESIS Chapter 1-17”, Michigan 1990, p. 194

[34]John Stott ,,The  Subtlety of Satan”, CT 9 (1965), p. 741

[36]Philip Everson ,,Cartea Originilor Geneza” ed. Făclia Oradea, 2005, p. 85

[37]Уолтер Брюггеман,,Введение в Ветхий Завет”,Библейско – Богословский Институт, Св. Андрея, Москва, 2003 p.45

[38]Дерек Принс ,,Благословение и проклятие: Ты можешъ избратъ”, Москва Руский Духовнный Центр 1994, p.59

[39]Stanley M. Horton, Mark A. Phelps ,,The Old Testament Study Bible” Springfield, Missouri, U.S.A., p.287

[40]Victor P. Hamilton ,,The Book of GENESIS Chapter 1-17”, Michigan 1990, p. 230

[41]Кристофер Райт,,Познание Иисуса через Ветхий Завет” Санкт-Петербург Издательство«Мирт» 2010, p. 105

[42]idem p. 105

[43]ibid, p. 105

[44]Tom Holland ,,Contururi ale teologiei Pauline” Făclia ed. Universității Oradea, 2007, p. 30

[45]A Genesis Florilegium (4Q252) fragmentul, 1 Coloana 5, tradus de Wise Abbeg și Cook, Scrolls, p. 277

[46]Карл Барт,,Толкование посланий к Римлянам и Филипийцам” Библейско – Богословский Институт, Св. Андрея, Москва, p. 2010

[47]Biblia sau Sfânta Scriptură, Traducerea Dumitru Cornilescu, ediție de studiu Thompson, editor coordonator Paul Negruț, ed. Universității Emanuel 2002, p.

[48]Dr. theol. Emil Brunner ,,Epistola către Romani”ed. Lumina lumii 1992, p. 201

[49]Марк Дж. Эдвардс ,,Библейские Комментарии Отцов Церкви и других авторов I – VIII веков” Герменевтика 2005, p. 43

[50]Dr. theol. Emil Brunner ,,Epistola către Romani”ed. Lumina lumii 1992, p. 202

[51]Аыгустин Иппонский Против двух послании Пелагия 1.8.14

[52]Марк Дж. Эдвардс ,,Библейские Комментарии Отцов Церкви и других авторов I – VIII веков” Герменевтика 2005, p. 46

[53]Иоанн Златауст,Гомилиина Послание к Галатам 3:13

[54]Жан Калвин ,,Толкованиена Послание Апостола Павла к Римлян и Галатам” Минск УП, 2007 p. 467

[55]Idem,p. 467

[56]Ibid, p. 46

[57]Марк Дж. Эдвардс ,,Библейский Комментарий Отцов Церкви и других авторов I – VIII веков” Герменевтика 2005, p. 46

[58]Dr. theol. Emil Brunner ,,Epistola către Romani”ed. Lumina lumii 1992, p.202

[59]Епифаний Киприйский Панапион 42.12

[60]Йозеф Ратцингер ПАПАБЕНЕДИКТ XVI ,,Иисус из Назарета” Санкт-Петербург Издательский дом, Азбука-Классика 2009, p.111

[61]Григорий Назианзин, Писъмо 101.61

[62]Жан Калвин,,Толкованиена Послание Апостола Павла к Римлян и Галатам” Минск УП, 2007 p. 468

[63]Дерек Принс ,,Благословение и проклятие: Ты можешь избрать”, Москва Русский Духовный Центр 1994, p. 57

[64]Дерек Принс ,,Благословение и проклятие: Ты можешь избрать”, Москва Русский Духовнный Центр 1994, p. 57

[65]Idem, 125

[66]Владимир Мунтян,,Сила Жертвы”, издательство Брайт Букс, 2010, p.33

[67]Сандей Aделаджа ,,Успех во всем”,издательство, cветлая звезда, 2009, p. 2

[68]Ревекка Браун и Дэниел Йозер ,,Неразрушенные проклятия  2000, p.7

[69]Пеннант Джонс ,,Наследственный Грех, из. Новое и Старое,Санкт –Петербург 2001, p. 7-8

[70]Ревекка Браун и Дэниел Йозер ,,Неразрушенные проклятия  2000, p. 21

[71]Cristoph Haselbarth ,,Eliberare de vina strămoșilor și creșterea în credință”, ed. Neemia, 1998,p12

[72]Ревекка Браун и Дэниел Йозер ,,Неразрушенные проклятия”  2000, p.

[73]Cristoph Haselbarth ,,Eliberare de vina strămoșilor și creșterea în credință”, ed. Neemia, 1998,p.6

[74]Том Маршал ,,Библейские основы исцыляюшего служения, Санкт – Петербург, 1994, p.130

[75]Р. Прист, Т.Кэмпбелл,  Б. Муллен ,,Язычество В Христиастве Мир Духов Глазами Мисионера” Санкт-Петербург, Издателъство Шандал,  2003, p.15

[76]Charles Kraft  ,,Spiritual Power: Principles and observation” Servant publication 1994, p.14

[77] John Archer ,,The devil, demons & Spiritual Warfare” Charisma 1994, p.

[78]  Charles Kraft  ,,Spiritual Power: Principles and observation” Servant publication 1994, p.54

[79] Timothy M. Warner ,,Spiritual Warfare: Victory over the Powers this dark world, Wheaton, Crossway Books, 1991,p. 17

[80] Charles Kraft ,,Defeating Dark Angels: Breaking Demonic Oppresion in the Believers Life” Servant Publication, 1992, p.73

[81]Карлос Аннакондия ,,Слушай меня, сатанаБиблейский Взгляд, Санкт – Петербург, 2006, p. 82

[82]idem p. 82

[83]http://www.imbf.org/2641-molitva-razrusheniya-koldovstva-i-proklyatiy-vladimir-muntyan.html

[84]Derek Prince ,,They shall expel demons” Baker publishing group, 1998, 12

[85]idem, 13

[87]Kenneth Copeland ,,The Laws of Prosperity” , Paper back published 1985, p.16

[88]Timotei Pop ,,Tendințe și practici oculte în creștinismul contemporan” editura Agape, 2001, p.186

[89]Idem, p.189

[90]Wolfgang Buhne ,,Vin Profeții” editura Agape Făgăraş 1995, p. 35

[91]Глория Коупленд ,,Воля Божье Процветание”Издательство Сейф  харбор-сервис, 2005, p.5

[92]Кеннет Коупленд,,Законы Преуспевания”,Техас, 1992, p.31

[93]Kenneth Copeland ,,Prosperity the Choise isyou” Kenneth Copeland Publications Fort Worth, Texas 1994, p. 14

[94]Constantin Costiuc ,,de ce prosperitate pentru copiii Lui Dumnezeu” Help Ministries, Ploieşti 1995, p. 351

[95]Кеннет Коупленд ,,Законы Преуспевания”,Техас, 1992, p.31

[96]Hank Hanegraff ,,Christianity in Crisis” Harvest House Publishier, Eugene, or, SUA, 1997, p. 351

[97]Paul Yonggy Cho ,,The Fourth Dimension” Bridge Publishing Inc. New Jersey USA, p.11

[98]Hank Hanegraff ,,Christianity in Crisis” Harvest House Publishier, Eugene, or, SUA, 1997, p.82

[99]Dave Hunt, T.A. McMahon ,,Seducerea creştinătăţii” Agape, Făgăraş, 1994, p.121

[100]I.Birkenstock ,,Weib zur Ernte” op.cit. p.17

[101]HankHanegraff ,,Christianity in Crisis” HarvestHousePublishier, Eugene, or, SUA, 1997, p.375

[102]Jerry Savelle,,Calledtobattledestinedtowin”, By regal fromGospeLight, California USA, 2009, p.165

[103]HankHanegraff ,,Christianity in Crisis” HarvestHousePublishier, Eugene, or, SUA, 1997, p.357

[104]Idem, p.271

[105]Paul YonggyCho ,,The FourthDimension” Bridge Publishing Inc. New Jersey USA, p.33

[106]Idem, p.33

[108]ср. ,,Религиоведение. Словарь”, СПб, 2006,p. 928, 228

[109]The New International Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements. – Michigan, 2003, p. 1054

[110]ХейгинК. Слова. Б/м, 1991, с. 3; Anderson A. ,,Introduction to the Pentecostalism”, Cambridge, 2004 ,p. 221

[111]Цит. по: Богиевангелияпроцветания. http://askforbiblie.by.ru/charisma/gods1.htm

[112]John F. MacArthur, Jr. ,,Carismaticii o perspectivă doctrinară” Editura asociației Baptiste Române din USA și Canada 1998, p.56

[113]Clark H. Pinnok ,,Set ForthYour Case” Chicago Moody Press 1967, p.69-67

[114]William Barrett ,,Irationalman” Garden City, N.Y. DoubledayBooks1962

[115]Стенли Гренц, Роджер Олсон ,,Богословие и Богословы Коллоквиум Черкасы, 2011,p.16

[116]John F. MacArthur, Jr. ,,Carismaticii o perspectivă doctrinară” Editura asociației Baptiste Române din USA și Canada 1998, p.57

[117]A. Agnus ,,The Mystery –Religions” New York: Dover Publications, 1975, p.66-67

[118]Eugene  H. Peterson ,,Baalism and Yahwism Updated” Zheology for Today, 29 no. 2, 1972, p.183-143

[119]Clark Pinnock ,,Case”, p.73

[120]Peter Master,,Epidemia Vindecărilor” Făclia 2010, p.20

[121]Дерек Принс ,,Благословение и проклятие: Ты можешь избрать”, Москва Русский Дух. Центр 1994, p.125

[122]Автор Лена Челябинск, 2004,http://www.cogmtl.net/Qa/q069.htm

[123]Автор Лена Челябинск, 2004,http://cogmtl.net/Qa/q039.htm

[124]Charles Kraft  ,,Spiritual Power: Principles and observation” Servant publication 1994, p.54

 

[125]Р. Прист, Т.Кэмпбелл,  Б. Муллен ,,Язычество В Христиастве Мир Духов Глазами Мисионера” Санкт-Петербург, Издателъство Шандал,  2003, p.76

[126]Sumrall Lester ,,The true story of Clarita Villanueva: A seventeen-year-old Girl Bitten by Devils in Bilid Prison” Manila, Philipines, 1995, p.110

[127] Roberts Oral ,,God Is a Good God” Indianapolis: Bobbs-Merrill, 1960, p.58-64.

[128] Кеннет Коупленд ,,Законы Преуспевания”,Техас, 1992, p.11

[129] Ср. Barrett C. K. ,,The Gospel According to St. John” Philadel­phia: Westmin­ster, 1978, p. 214-215.

[130] Ravi Zacharias ,,Sfârşitul Raţiunii” Ed. Cartea creştină Oradea, 2010, p.64-65

[131] Сандей Aделаджа ,,Успех во всем”,издательство, cветлая звезда, 2009, p. 2

[132] Ev-demonic (de la grecescul eudaimonia – fericire), principiul antic al înţelegerii, mai târziu în etică văzut ca principiul tâlcuirii şi fundamentul moralei, conform căreia fericirea, este apogeul scopului omului pe pământ.

[133] G. Aulen ,,The Faith of the Christian Church” London: SCM, 1960, p. 105.

Daca nu acceptam autoritatea absoluta a lui Dumnezeu in viata noastra, Cel care vrea sa ne formeze caracterul pentru o vesnicie cu El(nu pentru a fi bogati sau fericiti aici), vom asculta de tot felul de cantece de sirena. Daca Dumnezeul Adevarat, uneori neinteles, nu e fericirea noastra, ne vom face unul dupa chipul si asemanarea noastra, care sa ne faca pe timp scurt fericiti. Dar, "dumnezeul" acesta care aduce prin magie prosperitate aici, nu ne va duce in viata vesnica!
Adăugat în 12/08/2013 de loredanam
loredanam, pina la urma ai putea sa rezumi ceea ce ai vrea sa spui intr-o propozie doua ?
Adăugat în 01/10/2013 de eicuemi
In inceput de lucrare eu exprim in citeva obiective ceea vreau sa spun in lucrarea data, scopul ect.
Adăugat în 16/10/2013 de eicuemi
Statistici
  • Vizualizări: 7984
  • Descărcări: 1
  • Export PDF: 7
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni