"Mortificarea pacatului."Rezumat din John Owen:"Of the mortification of sin."
Autor: John Owen.  |  Album: Predici.  |  Tematica: Consolidare spirituală
Resursa adaugata de mariechen in 15/05/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

I. Credinciosii trebuie sa faca din mortificarea pacatului interior lucrarea lor zilnica.

O zi în care refuzi sa omori pacatul din tine este o zi în care îi dai drepturi pacatului sa te omoare el pe tine. Faptul ca prin nastere din nou am fost îngropati si înviati cu Hristos – aceasta nu este o scuza pentru a nu omorâ pacatul din propria viata. Pavel nu .i-a permis sa ia pauza de la aceasta lucrare a.a ca nu în.eleg de ce am face-o noi (1 Cor 9:27). a. Pacatul launtric ne locuieste pentru tot timpul cât suntem în aceasta lume de aceea trebuie mortificat totdeauna. Exista desigur acei oameni nestiutori care neaga pacatul interior sau care pretind perfectiunea pentru aceasta viata dar aceste teorii contrazic Biblia (Fil. 3:12; 2 Cor 4:16; 1 Cor 13:12; Gal5:17: 2 Petru 3:18; 1 Ioan 1:8). b. Pacatul launtric nu doar locuieste în noi ci si continua sa actioneze. Pacatul din noi nu este niciodata inactiv sau neutru (Rom 7:23; Gal. 5:17; Iacov 4:5). Singura odihna si siguranta a sufletului este doar atunci când acesta se afla în continua lupta împotriva pacatului. c. Pacatul interior nu doar este activ dar va produce pacate ce distrug sufletul daca nu e omorât. Fiecare gând pacatos ar continua pâna în curvie daca nu ar fi oprit. Fiecare gând de necredinta ar continua în ateism daca ar fi lasat sa creasca. Pacatul este ca mormântul care niciodata nu e împlinit. d. Pacatul interior trebuie confruntat prin natura noua si prin Duhul Sfânt. Natura noua si Duhul Sfânt ne sunt dati pentru acest motiv principal: sa omorâm pacatul (Gal. 5:17; 2 Petru 1:4-5; Romani 7:23). A nu lupta contra pacatului este un pacat împotriva bunatatii, harului, dragostei si întelepciunii lui Dumnezeu care ne-a daruit un principiu prin care sa o putem face. Cel mai prostesc lucru din lume este sa lasi liber ceva ce urmareste sa-ii aduca ruina eterna sufletului. e. Rezultatele neglijarii omorârii pacatului interior. Neglijenta în acest domeniu aduce sufletul într-o conditie contrara a ceea ce afirma apostolul în 2 Cor 4:16. Omul launtric piere si cel exterior e reînnoit zi de zi. Efectele sunt devastatoare – sufletul e vlaguit (PS. 31:10; 51:8), îl facem pe un om slab, bolnav si aproape de moarte (Ps. 38:3-5) încât nu-ii mai poate ridica capul (Ps. 40:12; Isa. 33:24) f. Este datoria noastra de a desavârsi sfintenia în frica de Dumnezeu si de a creste în har în fiecare zi. Omul care nu omoara pacatul nu face nici un pas catre final si în sfintenie. Cine nu se afla în opozitie fata de fiecare pacat în parte se afla în pace cu pacatul si nu în opozitie fata de el.

II. Duhul Sfânt este marea cauza suverana a mortificarii pacatului interior.

Orice metoda folosita aparte de Duhul Sfânt este nimic. Duhul este singurul suficient pentru aceasta lucrare – El lucreaza în noi dupa cum îi face placere. a. Alte remedii sunt cautate în van. Legamintele, posturile si penitentele sunt toate parte din aceasta categorie Aceste exercitii trupesti, performante personale si datorii legale fara o mentionare a Duhului si a lui Hristos sunt în van: Pentru ca multe dintre aceste metode folosite si asupra carora se insista pentru acest scop nu au fost niciodata alese de Dumnezeu pentru acest scop. Aici se include viata monastica, legamintele si alte discipline (Isaia 1:12; Matei 15:9). O metoda are putere sa duca catre un scop anume daca a fost aleasa de Dumnezeu pentru îndeplinirea acelui scop. Pentru ca aceste lucruri alese de Dumnezeu ca metode nu sunt utilizate de ei potrivit cu locul si ordinea lor – ca si rugaciunea, postul, meditatia si altele. Acestea au rostul lor dar ele trebuiesc privite ca siroaie nu ca si fântâna. Ele îndeplinesc un scop ca si metode, subordonate Duhului si credin.ei dar al.ii le privesc ca .i virtu.i în ele însele. Îndatoririle sunt mâncare excelenta pentru un suflet nesanatos. b. De ce mortificarea este lucrarea Duhului 1. Dumnezeu a promis ca-L va da pentru a face aceasta lucrare. El ia inima de piatra, razvratita, mândra si necredincioasa. si aceasta lucrare este facuta de Duhul Sfânt (Ezechiel 11:19:36:26) si lucrarea este îndeplinita când toate metodele falimenteaza (Isaia 57:17-18). 2. Toata mortificarea este darul lui Hristos, si toate darurile lui Hristos ne sunt comunicate si date prin Duhul lui Hristos (Ioan 15:5). Comunicarea ajutorului si eliberarii în începuturile, cresterea si actiunile oricarui har de orice fel sunt prin Duhul. 3. Cum Duhul mortifica pacatul Întâi, Duhul omoara pacatul facând inimile noastre sa abunde de har si de fructele care sunt contrare carnii, fructele si principiile din ele (Gal 5:19-21 vs 22-23). Fructele carnii si ale Duhului nu pot fi în aceeasi masura într-un om. Doi, Prin eficienta fizica asupra radacinii si obiceiului pacatului, pentru slabire, distrugere si expulzare (Isaia 4:4). El ia inima de piatra printr-o eficienta atotputernica si la fel cum începe aceasta lucrare el o sfârseste. El arde radacinile oricarei pofte. Trei, El aduce crucea lui Hristos în inima unui pacatos prin credin.a, si ne ofera comuniunea cu Hristos în moartea si în partasia suferintelor Lui. 4. Daca Duhul Sfânt este singurul care mortifica pacatul, de ce suntem îndemna.i sa-l mortificam noi? Întâi, Într-un fel nu este lucrarea Duhului ci toate harurile si faptele bune care sunt în noi sunt ale Lui (Fil 2:13; 2 Tes 1:11; Col 2:12). El ne face sa ne rugam fiindca este un duh al rugaciunii (Rom 8:26; Zah 12:10) si totusi suntem îndemnati catre toate acestea. Doi, El nu lucreaza mortificarea în noi fara a o face totusi un act al supunerii noastre. El lucreaza asupra întelegerii, vointei, constiintei si sentimentelor noastre conform cu natura lor; el lucreaza în noi si cu noi, nu fara noi sau împotriva noastra; asa ca asistenta este o încurajare pentru facilitarea muncii nu o ocazie de a neglija munca însasi.

III. Viata, vigoarea si odihna vietii spirituale depinde mult de mortificarea pacatului.

a. Viata, vigoarea si odihna nu sunt legate în mod necesar de mortificare – adica un om poate fi într-o cursa constanta de omorâre a pacatului si totusi sa nu se bucure de o zi de pace si consolare (Ps. 88). Pacea si consolarea este prerogativa lui Dumnezeu (Isaia 57:18-19). b. Înfierea si justificarea, nu mortificarea, sunt cauzele imediate ale vietii, vigorii si odihnei (Romani 8:16). Când sufletului îi sunt facute cunoscute privilegiile înfierii si justificarii – atunci si prin acestea vine vigoarea si odihna. c. În relatia obisnuita cu Dumnezeu, vigoarea si confortul vietilor noastre spirituale depinde foarte mult de mortificarea pacatului nostru. 1. Doar mortificarea împiedica pacatul sa ne saraceasca de vigoare si confort. Întâi, fiecare pacat neomorât va slabi sufletul si îl va saraci de vigoarea lui (Ps. 38:3, 40:12). Un pacat nemortificat va saraci inima înlantuindu-i afectiunile asa încât sa nu mai poata spune „tu esti mostenirea mea”; apoi va umple gândurile cu nascociri despre el fiindca gândurile sunt marele furnizor al sufletului prin care aduce provizii pentru satisfacerea afectiunilor; si în final rupe si ascunde îndatoririle. Doi, fiecare pacat nemortificat va întuneca sufletul si îl va saraci de confort si pace. Pacatul este ca un nor care ascunde fata lui Dumnezeu si intercepteaza toate razele dragostei si favorurilor Sale. 2. Mortificarea aduce toate harurile lui Dumnezeu si le face loc în inimile noastre ca sa creasca. Harurile Duhului sunt în sufletul în care mortificarea este neglijata dar ele sunt gata sa moara (Apocalipsa 3:2); inima este asa de plina de buruieni încât plantele bune nu pot fi observate.

Rezumat din: John Owen – “Of the mortification of sin” – part 2 – The Nature of Mortification, p. 49-66

CE NU ESTE „MORTIFICAREA”?

[I] Nu este distrugerea completa .i moartea pacatului chiar daca trebuie ca acesta sa fie scopul. Omul trebuie sa aiba un triumf constant asupra pacatului însa o distrugere completa a lui nu poate fi obsinuta în aceasta viata (Filipeni 3:12) [II] Nu este camuflarea pacatului fiindca aceasta este a adauga la pacat, blestemata ipocrizie si acum este pe o cale care duce cu siguran.a catre iad – mult mai sigur decât era înainte. Acum are o alta inima mai sireata dar nu are o inima noua, mai sfânta. [III] Nu este perfectionarea unei naturi linistite si calme. Unii oameni au avantaje datorita constitutiei naturale asa ca nu vor fi gasiti manifestându-se prin patimi destrabalate si afectiuni turbulente asa cum altii au dar pot fi locuite de tot felul de mârsavii. Ei pot sa nu aiba mânie sau pasiune care îi tulbura pe ei sau pe altii dar pot avea mai mult de mortificat decât cei care le au pe acestea. [IV] Nu este devierea poftei – având apoi alte manifestari doar (Fapte 8:23). Schimbi un pacat cu altul. Aceasta înseamna schimbarea stapânului dar tot sclav esti. Un om batrân nu mai persista în cautarea poftelor tineretii dar e posibil ca niciodata sa nu fi mortificat vreuna din ele. [V] Nu este înfrângerea ocazionala a pacatului. Sunt doua ocazii în care unui om i se poate parea ca a mortificat pacatul. 1. Când are niste eruptii urâte, perturba linistea, terorizeaza constiinta si este o provocare evidenta pentru Dumnezeu. Omul se trezeste si îti detesta pofta, striga la Dumnezeu pentru viata si i se împotriveste. Pofta se linisteste pentru o vreme dar rasare iarasi dupa ceva vreme. 2. În timpuri de judecata, când exista calamitati sau nenorociri personale. În astfel de cazuri omul se porneste împotriva pacatului nedorind sa-I mai lase loc vreodata. Pentru o vreme pofta sta ascunsa, nu pentru ca a fost ranita ci pentru ca sufletul are puterea de a o înfrâna.

CE ESTE „MORTIFICAREA”?

[I] Consta într-o slabire obisnuita a pacatului. Motivul pentru care un om nu este în goana continua dupa o pofta este fiindca are multe de servit, fiecare cerând sa fie satisfacuta. Desi fiecare pofta prin natura ei în mod egal înclina catre pacat totusi doua limitari se cer în acest caz. 1. O pofta dintr-un om poate primi putere ce îi da viata, putere si vigoare mai mult decât o alta pofta, sau mai mult decât aceeasi pofta în alt om. Dar în general pofta prinde putere prin ispita 2. Unele pofte sunt mult mai sensibile si depistabile în actiunile lor violente fata de altele (1 Corinteni 6:18). Unii oameni pot fi în gândurile lor si în ochii lumii ca si oameni mortificati si totusi sa aiba o predominanta a pacatului la fel de mare ca si cei ce striga uimire datorita tulburarilor mari, ca si cei ce au fost atrasi de puterea ei în pacate scandaloase. Aceasta este prostia unor oameni – se lupta împotriva eruptiilor poftei dar las neatinsa radacina si principiul ei. [II] Consta în lupta si rivalizarea continua împotriva pacatului. Acesta este un lucru extrem de dificil (Psalmul 40:12). Sunt trei lucruri cerute în lupta contra pacatului. 1. Sa .tii ca ai un asemenea inamic cu care ai de-a face. Ia la cunostinta, considera-l inamic – ca unul ce trebuie distrus pe orice cale posibila – este vorba despre lucuri eterne la mijloc (1 Regi 8:38). Putini oameni îsi cunosc inamicul pe care îl poarta la pieptul lor. 2. Lucreaza sa fii familiarizat cu caile, siretlicurile, metodele, avantajele si ocaziile de succes la începutul acestui razboi. 3. Alimenteaza-te în fiecare zi cu toate lucrurile mentionate anterior – acele lucruri care sunt cumplite, ucigase si distrugatoare pentru ea în aceasta rivalitate. Omul nu va crede niciodata ca pofta e moarta pentru ca e linistita ci se lupta în fiecare zi sa-i faca rani si s-o loveasca (Col. 3:5). [III] Consta în succes frecvent. Nu ma refer la o stricare a pacatului care nu e dusa la finalitate ci la o victorie asupra lui si o dorinta pentru o cucerire completa. Când inima gaseste pacate care nasc gânduri pentru a aproviziona carnea va aduce instant pacatul în fata legii lui Dumnezeu si a dragostei lui Hristos, o va condamna, si o va executa. Slabirea pacatelor este 1. prin implantarea ca si locuinta permanenta în inima a unui principiu al harului care sta în directa opozitie si distruge acea pofta 2. si prin folosirea constanta a ajutoarelor oferite de natura noua si vigoarea Duhului pentru a rivaliza cu, a lupta împotriva, poftei.

Rezumat din: John Owen – “Of the mortification of sin” – part 2 – The Nature of Mortification, p. 69-78 [I]

Ia în vedere daca poftele tale au aceste simptome periculoase care le acompaniaza. 1. Înradacinarea – daca pofta a prevalat si a locuit cu putere în inima fara sa fi existat încercari pline de vigoare pentru a o omorâ. Bolile neglijate sunt de obicei mortale, întotdeauna periculoase; 2. Motive ascunse ale inimii pentru aprobarea ei însasi – scuzarea pacatului prin lucruri bune ale inimii – dar faptul ca ai lucruri în comun cu cre.tinii nu înseamna ca esti crestin! A-si aduce aminte de experien.ele din trecut este un lucru bun si practicat în Biblie (Ps. 77:6-11; 2 Cor 13:5) dar a face acest lucru pentru a satisface constiinta este o tactica disperata a unei inimi îndragostita de pacat. Aceasta înseamna a adauga be.ie la sete (Deut 29:19). Acest lucru îl faceau evreii reclamând apartenenta la semintia lui Avraam.3. Aplicarea harului si milei unui pacat nemortificat sau unui pacat pentru care nu au existat straduin.e serioase de mortificare. Acesta este un semn al unei inimi îndragostite de pacat (Iuda 4; Romani 6:1-2). Acesta este exemplul lui Naaman (2 Regi 5:18). 4. Succesul frecvent al seduc.iei pacatului în ob.inerea aprobarii vointei – chiar si atunci când pacatul nu e înfaptuit. Pacatul poate avea succes fara sa fi fost înfaptuit. 5. Corectarea pacatului doar de frica iadului sau de rusinea oamenilor. Acest lucru nu e mai mic decât orice alt pacat. Aceasta stare este periculoasa fiindca este suficient ca sa nu existe pedeapsa si omul pacatuieste, asa ca nu difera cu nimic de înfaptuirea si trairea în pacat. Cei care sunt în Hristos le este semanata principiul urâciunii pacatului, dragostei de Dumnezeu; pretuirea comuniunii cu Dumnezeu, o adânca ura fata de pacat (Geneza 39:9; 2 Cor 5:14; 7:1). Omul condus de pofte nu are nimic decât legea care i se opune asa ca nu se poate lupta cu armele evangheliei ci doar cu judecata si harul – care sunt armele legii. Aici nu este harul reînnoitor ci doar de harul restrângator. Când esti ispitit sa pacatuiesti ce îti spui sufletului? (Geneza 4:7). Singurul motiv pe care îl folose.te Pavel este – Romani 6:14. 6. Când exista o împietrire judiciara sau cel pu.in mustrarea pedepsei. Dumnezeu lasa uneori pe ai lui în puterea unei pofte pentru a-i corecta de alte pacate (Isaia 63:17). Examineaza-ti inima si vezi în ce condi.ie era sufletul înainte sa fii legat de pacatul de care acum te plângi: ai fost neglijent în îndatoriri? Ai fost indisciplinat? Exista vina unui pacat de care nu te-ai pocait? 7. Când pofta a rezistat deja tentativelor lui Dumnezeu împotriva ei. Aceasta conditie este descrisa în Isaia 57:17. În citirea cuvântului uneori Dumnezeu îl face pe om sa tremure datorita conditiei. Prin predicarea cuvântului – Dumnezeu se întâlne.te cel mai des cu omul. Daca sufletul trece peste acestea – se afla într-o conditie trista. [II] Fa ca mintea ta sa aiba o întelegere asupra vinei, pericolului (a. Împietrire prin înselare; b. Corectiile temporare; c. Pierderea pacii si puterii pentru totdeauna; d. distrugerea eterna) si rautatii pacatului (a. Duhul este întristat; b. Isus este ranit iarasi; c. Omul devine inutil pentru generatia lui). [III] Încarca-ti constiinta cu vina pacatului. Nu doar te gândi ca pacatul are o vina ci si încarca-si constiinta cu cu vina eruptiilor actuale. 1. De la general la particular. A. Adu Legea în con.tiin.a, pune coruptia în fata ei si roaga-te ca sa fii afectat de ea. Ia în calcul sfintenia, spiritualitatea, severitatea Legii si vezi cum poti sta în fata ei. Fii afectat cu teroarea lui Dumnezeu din Lege si vezi cât de drept este sa primesti rasplata pentru fiecare pacat. Distruge orice amagire a firii ca puterea pacatului nu ar fi asupra ta – atâta timp cât pofta activeaza în tine B. Adu pofta la Evanghelie – nu pentru eliberare ci, de asemeni, pentru convingere a vinovatiei (Zaharia 12:10; Ioan 19:37). Uita-te la harul, sângele si dragostea pe care le-ai dispretuit! Acesta e raspunsul pe care Îl dai tu Tatalui pentru dragostea Sa, Fiului pentru sângele Sau si Duhului Sfânt pentru harul Sau. 2. Mergi în particular. A. Ia în considerare infinita rabdare a lui Dumnezeu fata de tine în particular. Gândeste-te la modul tradator si fals în care te-ai purtat cu Dumnezeu din când în când, cum L-ai laudat cu buzele dar ti-ai calcat angajamentele si promisiunile. B. Ia în considerare harul manifestat fa.a de tine prin recuperarea ta în parta.ia cu El. Te-ai gândit deseori ca este imposibil ca El sa te mai poarte iarasi dupa câte ai facut, ca ar trebui sa te lepede si sa nu mai aiba har, ca acum nu te mai poate tolera. Si totusi în ciuda tuturor asteptarilor El s-a reîntors cu dragostea Lui. C. Ia în considerare orice manifestare a harului fata de tine în bucurii, încercari, eliberari, îndurari. Încarca-.i con.tiin.a cu ele si nu te opri pâna când nu esti afectat cu vina coruptiei interior, pâna când nu esti sensibil la ranile ei si pâna nu cazi în tarâna înaintea Domnului. [IV] Tânjeste constant dupa eliberarea din puterea pacatului – nu te odihni pâna nu ai aceasta dorinta. Ea este vitala pentru mortificare. Însati aceasta dorinta este un har. Dorintele sunt foarte necesare – ele pun credinta si nadejdea la lucru si misca sufletul catre Dumnezeu. [V] Vezi daca boala este înradacinata în natura si e sporita de constitutia ta. 1. Acest lucru nu atenueaza vina fiindca toate pacatele vin din natura (Ps. 51); Faptul ca esti înclinat catre un anumit pacat este o cale pacatoasa prin care se manifesta natura cazuta. 2. Pacatul si Satan au avantaje daca constitu.ia ta înclina spre acel pacat asa ca trebuie o atentie extraordinara altfel natura va învinge sufletul tau. 3. Exista o singura cale eficace pentru acest tip de pacat: aducerea sufletului în supunere (1 Cor 9:27). Dar tine minte ca: (a) slabirea exterioara a trupului nu e buna în ea însati ci este doar o metoda pentru un scop propus; (b) metodele nu au putere în ele însele pentru a mortifica pacatul fiindca ar însemna ca pot functiona si la persoane neregenerate. [VI] Observa ocaziile si avantajele pe care boala ta le-a luat pentru a se ridica .i a se întinde, .i vegheaza împotriva tuturor. Gânde.te-te la ce cai, ce companii, ce oportunitati, ce conditii îti ofera avantaje pentru pacat si evita-le. Aerul, sezonul si vremea care îti face rau – trebuie evitata. [VII] Ridica-te cu forta si energie împotriva primelor actiuni si embrioni ai bolii tale. Pacatului nu i se poate pune bariere – omoara-l din pântece (singurul avort permis). Daca îi lasi pacatului puterea de a face un pas sigur îl va face si pe al doilea. Este imposibil în acest caz sa-i pui bariere. [VIII] Mediteaza asa încât sa fii plin totdeauna cu gânduri josnice despre tine. 1. Excelenta si maiestatea Lui vs. diferenta infinita fata de El (Iov 42:5-6). Gândeste-te mult la maretia lui Dumnezeu pentru ca sa fii umil. Acesta este modul prin care îndepartezi mândria din inima. 2. Gânde.te-te la necunostintele tale fata de El pentru ca sa fii SMERIT. Putem vorbi mult despre Dumnezeu, caile Lui, lucrarile Lui, planurile Lui dar adevarul este ca stim foarte pusin despre El. [IX] Nu-ti spune „pace” tie însusi pâna când Dumnezeu nu o rosteste, dar asculta la ceea ce Dumnezeu spune sufletului tau – 1. El spune „pace” cui vrea si în ce masura vrea El. 2. E prerogativa lui Hristos de a spune pace. (a) noi ne spunem pace fara sa fi avut parte de detestarea inimaginabila a pacatului; (b) spunem pace falsa bazata pe convingerile intelectuale nu a Duhului – El atinge toate partile; 3. o facem usuratic – în graba, si apare iar; 4. Ieremia 6:14; 8:11 – daca spui pace în timp ce este alt pacat – nu de mai mica importanta – pe care nu l-ai tratat, aceea este o pace falsa si nu e de la Duhul lui Dumnezeu; 5. pacea lui Dumnezeu este umilitoare.

Rezumat din: John Owen – “Of the mortification of sin” – part 2 – The Nature of Mortification, p. 78-127

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2350
  • Export PDF: 5
Opțiuni
Ioan 20:15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”