Ascultă glasul Păstorului ceresc!
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 27/02/2011
    12345678910 0/10 X
Ascultă glasul Păstorului ceresc! Ioan 10:1-6 "Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor." Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea." Am cercetat Scriptura şi am descoperit că profetul Isaia uitându-se la el şi la poporul Domnului a spus în cap.53:6: ”Noi toţi, rătăceam ca nişte oi; fiecare îşi vedea de drumul lui; ...dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirile noastre ale tuturor”. Şi, apoi, aşa cum fac toţi aceia care au nădejde în Dumnezeu, a ridicat privirea în sus şi a văzut cerurile deschise şi pe Domnul Cel viu, pe Cel ce a luat păcatele noastre asupra Lui, stând pe scaunul Său de domnie, la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, şi a exclamat cu bucurie aşa: „de acum, nu mai suntem nişte rătăcitori prin lumea aceasta, ci suntem răscumpăraţii Domnului şi mergem împreună spre o ţintă clară, spre o ţintă reală, spre locul pregătit de Însuşi Marele nostru Păstor, care din dragoste pentru mine şi din dragoste pentru tine iubitr cititorule, din dragoste pentru creatura Sa, El, Fiul lui Dumnezeu, Marele şi Minunatul Păstor Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru sufletele noastre, adunându-ne în marele staul al Împărăţiei cereşti.” Cu preţul vieţii Sale, Domnul, ne-a scos din mocirla păcatului ca să fim un popor sfânt, să fim o turmă şi El Păstorul nostru drag. În Ioan 10:11, Domnul Isus spune:”Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi”. Cum, suflete drag? Nu Pilat din Pont I-a luat viaţa Mântuitorului atunci când L-a trimis la moarte în locul lui Baraba? Nu preoţii cei mai de seamă I-au luat viaţa Domnului Isus atunci când L-au judecat fără temei şi L-au osândit la moarte de cruce? Nu ostaşii romani I-au luat viaţa Fiului lui Dumnezeu atunci când I-au bătut piroanele în mâini şi picioare ţintuindu-L pe o cruce de lemn şi înălţându-L între cer şi pământ în arşiţa Palestinei? Nu Iuda Iscarioteanul I-a luat viaţa Păstorului ceresc atunci când L-a vândut preoţilor pe treizeci de arginţi ca pe o marfă oarecare? Sau, nu noi I-am luat viaţa Mielului lui Dumnezeu atunci când (ne târam rătăcitori prin mocirla păcatului, aşa cum spune Isaia), iar El, Sfântul lui Dumnezeu a trebuit să coboare şi să moară ca să ne spele în Sângele Sfânt? Poate vă veţi minuna de cele ce vă voi spune. Dar nimeni şi nimic din toate acestea nu I-au luat viaţa Domnului Isus. Nici Pilat din pont, nici preoţii, nici ostaşii romani, nici Iuda, nici noi. Pentru că Însuşi Fiul spune în Ioan 10:18: „Nimeni, dar absolut nimeni, nu-Mi ia viaţa cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi;...” Tocmai de aceea zice Domnul, în versetul 17: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Î-mi dau viaţa ca s-o iau iarăşi”. Iubite cititorule, dacă Tatăl ceresc Îl iubeşte pe Fiul pentru că Şi-a dat viaţa pentru nişte rătăcitori cum am fost noi, atunci cum ar trebui să-L noi iubim pe Mântuitorul pentru că a murit în locul nostru?... O! Doamne ajută-ne să te iubim din toată inima! Dacă în capitolul 53, Isaia inspirat de Duhul Sfânt descrie imaginea unui Fiu de Dumnezeu lovit, părăsit, zdrobit, ca un miel pe care-l duci la tăiere fără nici o şansă de scăpare, fără nici o şansă de salvare, în textul pe care l-am citit din Ioan 10, Cuvântul Sfânt ne prezintă pe Fiul lui Dumnezeu ca Mare biruitor. Isaia vorbeşte despre un Isus dispreţuit de oameni, parcă părăsit de Dumnezeu, fără strălucirea pe care o avea în cer, ba încă îţi întorceai faţa de la El pentru că păcatele noaste şi suferinţele şi durerile care ar fi trebuit să fie peste noi, apăsau atât de greu pe umerii Lui. Aici parcă un învins, şi totuşi El, Domnul este biruitorul pentru că moartea nu a putut să-L ţină. El ţi-a dat viaţa dar şi-a luat-o înapoi, a treia zi după Scriptură, şi este viu în vecii vecilor. Dacă în Isaia Domnul vorbeşte de pe poziţia unui învis, în Ioan Păstorul cel bun vorbeşte de pe poziţia Învingătorului. „Eu sunt uşa” zice Domnul, „Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.” Poate să spună lucrurile acestea un învins? Nu! Numai un învingător poate să spună: cine intră prin mine va găsi viaţa, bucuria, pacea, şi freicirea veşnică. Cine intră prin Mine zice Domnul are viaţa pentru că Eu Însumi sunt viaţa. „Eu sunt Păstorul cel bun. Şi Îmi dau viaţa pentru răscumpărarea oilor”. Unii n-au putut asculta cuvintele Mielului Divin, n-au putut să le suporte şi ziceau şi altora, întărârându-i: „Cum puteţi să-L ascultaţi? „Nu vedeţi că are drac? Nu vedeţi că este nebun? V.20. Şi până în zilele noastre sunt oameni, şi nu puţini, care vorbesc la fel despre Fiul lui Dumnezeu, şi nu iau seama la chemarea Lui blândă. Mulţi foarte mulţi sunt aceia care nu ascultă glasul Blândului Păstor care cheamă de două mii de ani: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, dar nu numai voi, ci şi cei ce spun că sunt fericiţi, că au viaţa înainte, că nimic nu-i poate clătina, veniţi cu toţii şi Eu, zice Domnul, vă voi da odihnă şi pace sufletelor voastre. Până în zilele noastre sunt două glasuri care se aud în lumea aceasta: Sunt glasurile străine care strigă tare: La ce-ţi trebiue mântuire? La ce-ţi trebuie Mântuitor? La ce-ţi trebuie Isus? La ce-ţi trebuie Biserică.....? Viaţa este aşa de frumoasă. Aici este raiul aici este iadul. Şi apoi, este glasul Blândului Păstor care este dulce „Mai dulce decât fagurul de miere” Psalmul 119:103. Glasul Păstorului ceresc, este susurul blând care, dacă-L asculţi îţi luminează calea şi te face să mergi spre ţinta cerească fără să mai bâjbâi în intuneric. Pentru că glasul Său este o lumină pe cărarea celui ce ascultă. Ps.119:105 Prin glasul Bunului Păstor, Dumnezeu Tatăl din cer doreşte să-şi arate dragostea Lui nemărginită pentru tine suflete drag. Inspirat de cuvintele Domnului din textul pe care l-am citit, eu mi-am intitulat predica din pagina aceasta: Ascultă glasul Păstorului ceresc. Suflete drag, eşti aici, în locul unde Tatăl ceresc a deschis o fereastră ca să privească spre sufletul tău împovărat, poate îndurerat, poate însingurat, şi vrea să-ţi vorbească prin glasul dulce şi blând al Fiului Său. ASCULTĂ-L. Ascultă glasul Blândului Păstor care îţi spune în ziua aceasta: te iubesc cu o iubire veşnică. Atât de mult te iubesc încât vreau să îţi petreci viaţa de acum înainte împreună cu Mine pe pământ, dar şi în veşnicie vreau să fim împreună, zice Domnul! În fiecare zi Păstorul Cel bun îţi şopteşte la ureche cu drag: „Eu sunt al iubitului meu, şi el doreşte de mine” Cântarea cântărilor 7:10. Ascultă-I şoapta dulce. Păstorul cel bun vrea cu tot dinadinsul să te simţi preţuit şi iubit de El. Când cei din jurul tău te marginalizează, când cei din jurul tău te dau la o parte, şi nu dau nimic pe tine, să ştii că este Unul, şi acela este Domnul Isus, Marele Păstor care a pus valoare şi un mare preţ pe tine. Când oamenii îţi vor arăta ura lor, vor spune că eşti un păcătos şi te vor împroşca cu „pietre”, Domnul Isus îţi va spune cu drag: Eu te-am iertat, stai lângă Mine, ascultă-Mi glasul şi nu mai păcătui. Aşa cum i-a spus femeii prinse în adulter. Ascultarea nu este facultativă ci este porunca lui Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte împreună cu mine de scena de pe muntele schimbării la faţă unde, din cer s-a auzit un glas, era glasul Tatălui ceresc, care zicea: Marcu 9:7 „Acesta este Fiul Meu preaiubit; în care îmi găsesc toată plăcerea. Şi apoi, porunca: De El să ascultaţi”. Şi de două mii de ani Domnul Dumnezeu vorbeşte prin Fiul. De glasul Lui ascultă păsările cerului. Atunci când Ilie era în pustie, fugind de mânia Izabelei, Domnul a poruncit corbilor să-l hrănească lângă pârâul Cherit. 1 Împ.17:4-6. Corbii care au ascultat glasul ceresc, îi aduceau pâine şi carne lui Ilie seara şi dimineaţa. De glasul Domnului ascultă peştii mării. După ce toată noaptea s-au trudit ucenicii să prindă peşte, fără nici o izbândă, Domnul îi spune lui Petru: „Petre, aruncă mreaja în partea dreaptă a corăbiei pentru că am poruncit peştilor să se adune acolo. Şi în adevăr, mreaja s-a umplut cu 153 de peşti mari, după cum spune Cuvântul. Ce bine este să asculţi glasul Bunului Păstor. Pentru că întotdeauna izbânda este de partea ta. De glasul Domnului ascultă şi furtuna şi marea. În Marcu 4:39 spune Cuvântul Sfânt că Domnul s-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: „Taci fără gură”! Şi vântul a stat şi s-a făcut o mare linişte. Eu, zice Domnul dau linişte şi pace celor ce vin la Mine şi ascultă de glasul Meu.......Ascultă-I şi tu glasul iubite cititorule! Glasul Blândului Păstor răsună duios de pe crucea Golgotei, de pe crucea suferinţelor Sale şi se aude până în zilele noastre: „Tată iartă-i căci nu ştiu ce fac”. Şi întorcându-Şi privirea spre tine suflete drag, şi spre mine, glasul dulce al Marelui Păstor, spune: „Da! Pentru tine suflete drag mor, ca să plătesc preţul răscumpărării”. Şi cei ce aud glasul Bunului Păstor Îl urmează. Merg după El, aşa cum spune Domnul în versetul 4. Şi chiar dacă trec prin valea umbrei morţii nu se tem de nimic pentru că Păstorul cel Bun merge înaintea lor. „După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; spune Cuvântul Domnului, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul”v.4 Şi chiar dacă trec prin valea plângerii, sunt plini de bucurie, şi valea se transformă într-un loc plin de izvoare Ştiţi de ce? pentru că înainte merge Izvorul vieţii veşnice. Marele Păstor ceresc. Ascultă-I şi tu glasul Ascultă-I şoapta dulce şi sufletul ţi se va linişti şi pacea va domni peste tine şi peste casa ta. Ascultă-I glasul şi urmează-L pe Marele Păstor. Să ştii că în zilele acestea din urmă, peste glasul Păstorului ceresc sunt glasuri străine care strigă tare, uneori prea tare. Dar care nu spun nimic. Când Domnul Dumnezeu i-a spus lui Ilie 1 Împăraţi 19. „Stai pe munte şi Eu voi trece pe lângă tine şi-ţi voi vorbi”. Glasuri străine au trecut înainte, pentru că întotdeauna glasurile străine o iau înaintea lui Dumnezeu. Întâi a trecut un vânt puternic şi tare care despica stâncile dar nu era Domnul acolo. Nu era glasul Domnului ci era un glas străin. Apoi a trecut un cutremur de pământ, dar Domnul nu era nici acolo. După cutremur a trecut un foc puternic dar nici acolo nu era Domnul. Glasurile acestea străine, strigau aşa de tare că se cutremura pământul dar nu spuneau nimic. Pentru că glasurile străine nu au esenţă, nu au nimic de spus, nu au nici o soluţie. Ele, doar, strigă tare! (Spunea odată un păstor la o conferinţă, la care am participat: "Când nu ai nimic de spus ţipă tare") Dar glasul Domnului este blând şi are întotdeauna ceva să-ţi spună. Pentru că după toate acestea spune Cuvântul Sfânt, a venit un susur blând şi subţire. Acolo era Domnul. Acolo era glasul blândului Păstor, care se interesează de soarta ta. Era glasul Mielului lui Dumnezeu care vine cu soluţia salvării. Tocmai de aceea te întrebă: „Ce faci tu aici? Ai furtună în jurul tău? Ai dureri în sufletul tău, în trupul tău? Ai o stare din care nu ştii cum să mai ieşi? Am soluţii pentru toate zice Domnul! Vrei să fii izbăvit? Ascultă glasul Meu îţi spune Bunul Păstor în această zi. Cu aceste cuvinte vreau să închei predica din ziua acesta. Şi să te invit să asculţi glasul Blândului Păstor şi să calci de astăzi înainte pe urmele Lui. Şi El, Domul, îţi făgăduieşte că-ţi va netezi calea şi te va purta cu carul Lui de biruinţă. Ascultă-I astăzi glasul pentru că îţi vorbeşte duios şi cu multă dragoste te îndeamnă la pocăinţă. Astăzi Domnul vorbeşte într-un susur blând şi te cheamă cu drag la El. Ascultă-I glasul. Pentru că mâine s-ar putea să ridice Păstrul ceresc glasul şi să-ţi vorbească dintr-un cutremur de pământ, sau prin nişte flăcări de foc, sau printr-o suferinţă. S-ar putea ca mâine să vorbească aşa de tare încât să te trântească la pat. Şi ai vrea atunci să-I asculţi şoapta dulce. Dar va fi prea târziu.... De aceea te îndemn, vino la Blândul Păstor; ascultă-I glasul şi urmează-L. Nu asculta glasul străinilor care nu au nimic să-ţi spună. Ci ascultă adevăratul glas care vine din cer şi te cheamă pe nume ca să te scoată afară din lume şi să te ducă la păşuni grase şi miezoase. Să te poarte prin viaţă, spre viaţă veşnică. Dacă vrei să-ţi petreci veşnicia cu Marele Păstor ceresc, atunci ascultă-L şi urmează-L cu toată inima. Şi eu zic: Domnul să te binecuvinteze!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3396
  • Export PDF: 16
Opțiuni