Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Pocainta, fapte nu vorbe
Autor: Cristian Rosu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de CristianRosu in 21/04/2009
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Pacea Domnului Isus! Dragi ascultatori, ma bucur din nou sa am ocazia de a va vestii un mesaj crestin. Am sa deschid Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu si am sa citesc din epistola lui Iacov, capitolul 1 incepand de la versetul 22 pana la 24: ”Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, înselandu-va singuri. Caci, daca asculta cineva Cuvantul, si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om care isi priveste fata fireasca intr-o oglinda, si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era.” Pe baza acestui text din Biblie, lasandu-ma inspirat de Duhul Sfant, am creat pentru dumneavoastra un mesaj pe care l-am numit: Pocainta, fapte nu vorbe! Noi purtam numele de pocaiti, pentru ca in viata noastra a existat un moment in care Dumnezeu prin Fiul Sau, Isus Hristos ni s-a facut cunoscut si ne-a ajutat sa ne impacam cu El facandu-ne sa ne para rau, sa regretam, sa ne cerem iertare de pacatele noastre si sa ne caim, inaintea sfinteniei Sale, luand hotararea de a nu mai pacatuii! In momentul in care noi ne pocaim inaintea lui Dumnezeu, primim din partea Sa puterea de a ne infrana, de a ne abtine... ca sa nu mai pacatuim!Dumnezeu ne ofera capacitatea de a constientiza ce este placut Lui si ce nu. Dorinta Sa este ca noi sa fim pocaiti, dar la nivel faptic... sa implinim Cuvantul Sau in vietile noastre! Ne vine usor in momentul in care auzim Cuvantul Sau, cand avem partasie cu Domnul citind din Biblie sau mergand la Biserica, dar intrebarea este: Ceea ce auzim, aplicam noi in vietile nostre si prin fapte? Dumnezeu, dupa ce ne-a facut parte de maretul Sau har prin care am fost mantuiti si ne-am intors la El, asteptarea Lui este ca noi sa ne smerim, sa ne pocaim prin, fapte! Daca ne multumim ca suntem pocaiti, numai pentru ca avem acest nume de pocaiti, atunci ne inselam singuri, de asa numita pocainta a noastra, care este in zadar! Pocainta inseamna sa trecem de la autoguvernare, sub Guvernarea lui Dumnezeu! Lucram faradelege, daca am auzit Cuvantul lui Dumnezeu, daca cunoastem poruncile Sale si nu traim dupa Voia Sa! Prin puterile noastre omenesti, nu avem cum sa infaptuim Voia lui Dumnezeu, pentru ca suntem vulnerabili. Dar asa cum suntem, Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare-n parte si este dispus sa ne invete, atunci cand noi nu stim cum sa fim implinitori ai Cuvantului Sau... El doreste sa ne ajute atunci cand noua ni se pare greu sa punem in practica, pocainta noastra... dar daca nu vrem... gresim enorm, iL suparam... pentru ca El ne daruieste ambitie ca sa ne schimbam directia gresita pe care tindem sa ne indreptam... Dumnezeu ne cunoaste la modul absolut... El stie dinainte ca sa ni se reveleze, cu cine are de a face... stie ca suntem foarte neputinciosi si delasatori, stie ca suntem rai si ca oricat de mult bine ne-ar oferii, tot nemultumiti suntem... si in ciuda tuturor acestor lucruri, El continua sa ne rabde, sa fie ingaduitor cu noi si este dispus de fiecare data sa lucreze la caracterul nostru ca sa ne faca sa vrem sa ne trezim la pocainta adevarata! Daca in noi exista ceva bun, acel bun este Proprietatea lui Dumnezeu! Datorita Lui, avem parte de acel bun care este plantat de El in noi cu intentia de a da roada... si daca acel bun creste putin cate putin si da roada, tot meritul I se cuvine numai lui Dumnezeu! Inceputul credintei noastre in El, poate fi considerat ca o particica din acel bun. Din ceea ce este putin si bun in noi, Maretia Lui poate sa faca mai mult si mai bine in vederea intemeierii unei relatii intre noi si Sfintenia Sa, relatie in care Dumnezeu vrea sa-si manifeste infinita Sa dragoste, bunatatea Lui coplesitoare, mila, indelunga rabdare... toate acestea, El le savarseste cu pasiune si devotament pentru noi, care suntem creatia Lui! Noi suntem foarte importanti pentru El, avem o valoare de neinchipuit inaintea Sfinteniei Sale! Scopul lui Dumnezeu este sa ne faca sa ne dezvoltam in credinta si in ascultare fata de El! Face in asa fel incat sa nu ducem lipsa de nimic, ne binecuvinteaza din plin, ne poarta de grija, ne sustine in orice situatie... si cate si mai cate nu face El pentru noi! Asa este El, asa ii place sa lucreze... Acesta ii este felul, de-al inunda pe om numai cu binecuvantari! Asteptarea Lui de la noi, este sa-I raspundem si noi la randul nostru prin fapte care sa fie demne de pocainta. El, antemergatorul, ne cheama sa-L urmam si ne ofera toate posibilitatile pentru a ne pocaii, iar noi spunem ”da” cu buzele noastre, dar ne protejam vointa, ambitia, independenta. Cautam sa ajungem la ”secerisul Lui” folosind dibacia noastra, care are ca ax central nerastignirea vointei personale. Noi acceptam ideea, ca trebuie sa ne supunem Lui si sa ascultam
de El, pentru ca El este Stapanul nostru... dar cum aceasta? Luand decizii in viata care ne incanta pe noi si care ni se par corecte? Grabindu-ne in a ne face timp numai pentru preocuparile acestei vieti? Ce fel de pocainta mai este aceasta? O pocainta realizata de noi oamenii, o pocainta care este superficiala si care este nebagata in seama de catre Divinitate! Atata timp cat noua ne merge bine in viata de zi cu zi, pocainta o clasam pe un loc mai indepartat, cateodata aproape ca uitam de ea pentru ca ne poarta cel rau de ”grija” in privinta aceasta, facandu-ne sa punem pret pe anumite ocupatii temporare, care apartin acestei lumi... si cand intervin perioade de criza in viata noastra, atunci ne reamintim ca suntem pocaiti si ca trebuie sa strigam catre Cel care este Stapanul nostru, catre Cel care ne poate elibera de suferinta, de necaz, catre Cel care ne sta mereu la dispozitie, catre Unicul care ne poate ierta si scapa de orice fel de pacat! Pacatul de care am fost iertati candva, cand ne-a parut foarte rau ca l-am savarsit,observam ca si-a refacut aparitia in viata noastra... si ne intrebam de ce oare? Am crezut ca nu ne vom mai confrunta cu respectivul pacat... am crezut ca am scapat de el... Asa este, am fost iertati de acel pacat si ajutati de Dumnezeu ca sa nu-l mai savarsim... si cu toate acestea, am calcat stramb si am cazut din nou in acelasi pacat! De ce? Raspunsul este: Pentru ca nu am vegheat! Si satana acolo unde stie el ca suntem vulnerabili, acolo ne ataca, pe noi pocaitii care citim din Cuvantul lui Dumnezeu si care mergem la Biserica! Cel viclean sta la panda, si deabea asteapta sa ne prinda intr-un moment cand suntem vulnerabili, ca sa ne strice relatia cu Dumnezeu! Si in momentele cand suntem tristi, mahniti in interiorul nostru, constienti ca am gresit in fata lui Dumnezeu, venim inaintea Lui ca niste vinovati ce suntem si apelam la Sfintenia Sa, iI cerem din nou ajutorul... si El in bunatatea Sa cea mare ne iarta si doreste sa ne ajute ca sa scapam de pacatul care ne urmareste si de care avem impresia ca nu vom scapa! Putem sa scapam si sa ne ferim de orice fel de pacat, numai daca de fiecare data cand cel rau isi croieste carare si vine catre noi cu intentia de a ne orbi pe moment cu fel si fel de preocupari lumesti, incercand prin acestea sa ne conduca in ispite si apoi in groapa pacatului, daca noi observam intentia lui dinainte si cerem ajutorul Celui Sfant, atunci noi trecem biruitori pe langa pacat, pentru ca am cerut ajutorul lui Dumnezeu care ia in seama atunci cand ne rugam Lui pentru orice fel de problema! El poate sa ne tamaduiasca de orice fel de pacat, intr-un mod desavarsit! Dar pentru aceasta noi trebuie sa avem o relatie foarte apropiata cu El si aceasta numai prin post, rugaciune, citind din Cuvantul Sau, mergand la Biserica... facandu-ne mereu cat mai mult timp pentru El! Trebuie sa-I permitem intr-un mod absolut, ca El sa patrunda in mintile noastre si sa carmuiasca El acolo! Sa faca ordine, sa ne curateasca de orice fel de pacat! Daca-I permitem, numai El poate sa patrunda in interiorul mintii noastre si sa apuce pacatul cu care ne confruntam in mod constient, sa-l tranteasca in subconstient si din subconstient sa-l ingroape in inconstient pentru totdeauna! Specificam la inceputul mesajului ca pocainta are semnificatia de a trece de la autoguvernare sub Guvernarea lui Dumnezeu... adica noi trebuie sa renuntam la modul de trai care ne place noua, care ne incanta pe noi si de care avem impresia ca este bun! Trebuie sa ne dezbracam de sine, de firea noastra si trebuie sa-I permitem Stapanului nostru vesnic sa ne conduca viata! Usor de spus, greu de realizat... Nu este asa? Pocainta, fapte nu vorbe! Trebuie sa ne supunem lui Dumnezeu acceptand cu toata fiinta noastra, ca trebuie sa ne pocaim zilnic inaintea Lui, prin fapte demne de pocainta! Pocainta mai inseamna sa fii un om diferit... in bine! Trebuie sa fii un om al blandetii, calm, plin de pace, vesel, plin de dragoste! Trebuie sa suporti pe toata lumea indiferent cat de rea ar fi ea, indiferent cat de mult ti-ar dori raul... chiar daca te va amagii, chiar daca te va dezamagii... acum parca-i prea de tot... suna foarte dur, nu-i asa? Asa este, dar cu ajutorul Dumnezeului nostru care domneste peste tot si toate putem realiza, putem suporta totul... se poate sa implinim Voia Sa... putem sa ne pocaim... numai sa ne dorim aceasta! Trebuie sa nu uiti niciodata ca El te ajuta sa te pocaiesti, El este cel care te-a facut constient de lucrul acesta si tot El nu ingaduie sa se intample ceva peste puterile tale! Chiar daca cateodata pocainta este grea de realizat... poti totul prin El! El nu te va parasii niciodata, pentru ca-I pasa de tine, pentru ca esti important pentru El! Dumnezeu te iubeste cu iubire vesnica si are pregatit pentru tine Raiul,
unde-L vei intalnii pe El, unde te vei bucura de El si de toate creatiile Imparatiei Sale! Ce trebuie sa faci pentru aceasta? Sa accepti ca trebuie sa te pocaiesti la nivel faptic... si inca odata iti voi mai repeta... El te ajuta la aceasta! Slava Lui! Tu ca pocait trebuie sa fii un om intelegator, amabil cu oricine... sa se observe-n tine ca esti diferit, trebuie sa fii un
exemplu pentru cei din jurul tau... trebuie sa nu ai ganduri ascunse, ganduri razbunatoare... trebuie sa nu te enervezi, sa nu te manii, sa nu judeci si sa nesocotesti pe cei din jurul tau... si atunci cand ai de facut o observatie cuiva la care ai observat ceva neinregula sau care ti-a gresit, trebuie sa-i atragi atentia intr-un mod bland... vorbindu-i cu respect si pace ca totul sa se rezolve pe cale amiabila! Tu ca un pocait ce trebuie sa fii... fereste-te sa barfesti! Barfa se poate strecura foarte usor in gandurile tale, contaminandu-te cu virusul ei... facandu-te mereu sa fii adeptul in a vorbii de rau despre o 3-a persoana care nu este prezenta... si daca obisnuiesti sa practici barfa... pacatuiesti! Deasemena minciuna este o modalitate de a te impiedica in pocainta... fereste-te sa minti... si daca cumva iti trece prin minte ca tu nu minti... tocmai ai facut-o acum! Incearca sa fii mereu cumpatat, sa nu jignesti pe nimeni in nici un fel! Fii cat mai smerit, cat mai modest! Roaga-te Domnului sa-ti ofere putere si ambitie sa te abtii si sa te infranezi de la toate aceste
lucruri si vei observa ca El va lua in seama rugaciunea ta si te va ajuta! Staruieste-te in rugaciune cat mai mult, roaga-te cat mai des si o zi pe saptamana sacrific-o, postind... si vei observa ca vei putea pune aceste fapte de pocainta, cu usurinta in aplicare! Cere-I Domnului sa-ti curateasca mintea, intreaga fiinta... cere-I sa te ajute sa te pastrezi curat inaintea Lui, din toate punctele de vedere! Roaga-L sa-ti dea puterea de infranare, abtinere si veghere ca sa nu curvesti! Cere-I sa te ajute sa te feresti de astfel de pacate! Implora-L sa te faca sa fii indelung rabdator, ingaduitor si indurator! Roaga-L in fiecare zi, sa-ti descopere cum Ii place Lui ca tu sa fii si sa te ajute sa devii pe placul Lui! Se merita sa ascultam de Domnul nostru si sa fim implinitori ai Cuvantului Sau! Noi trebuie sa cautam ca in fiecare zi sa ne pocaim, pentru ca destinatia noastra promisa de El, este Raiul... si acolo se ajunge numai prin
ascultare de Dumnezeu, prin implinirea Cuvantului Sau... prin fapte permanente de pocainta! Pocainta nu ajunge la saturatie, ea trebuie hranita mereu, mereu si mereu... tot timpul... prin rugaciune, citire din Biblie, mers la Casa de Inchinare, si post!

Pocainta, fapte nu vorbe!

Doamne, ajuta-ne pe fiecare dintre noi sa ne pocaim cu adevarat!

Amin!!!
comentariu
multumiri pentru Cuvintul scris,m/a inspirat pentru rugaciunea de asta seara... sa rog pe Domnul sa/mi dea putere, in toate....singura nu pot, El poate totul, iar eu pot totul in Cristos.Amin
Adăugat în 07/05/2009
Statistici
  • Vizualizări: 4562
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni