Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Randuielile Bisericii
Autor: CURTIS PUGH  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Anabaptistul in 10/02/2009
    12345678910 0/10 X
Hristos a dat bisericii Sale rânduieli. Nu i-a dat sacramente. Sacramentele sunt ritualuri cu capacităţi mântuitoare. Rânduielile sunt memoriale. Ele determină copiii lui Dumnezeu să îşi amintească şi să contemple în mod serios lucrarea desăvârşită a lui Hristos şi ele arată lumii Evanghelia lui Hristos (1 Cor. 11:26). Ele ilustrează lucrarea încheiată a lui Hristos. Rânduielile reprezintă Evanghelia ilustrată.
Hristos a dat bisericii Sale două şi numai două rânduieli. El nu a dat altele. Căsătoria în biserică nu este o rânduială. Ultima împărtăşanie nu este o rânduială. Îngroparea în pământ sfânt nu este o rânduială. Botezarea pruncilor nu este o rânduială. Binecuvântarea copiilor nu este o rânduială. Ritualul spălării picioarelor nu este o rânduială. Purtarea robelor sau a altor articole de îmbrăcăminte speciale nu este o rânduială. Spălarea ceremonială a vaselor sau inaugurarea şi sfinţirea clădirilor nu sunt rânduieli. Şi nici alte ritualuri, tradiţii şi ceremonii populare în lumea religioasă nu sunt rânduieli. Cele două rânduieli ale bisericii sunt botezul şi cina Domnului.
Aceste două rânduieli sunt rânduieli ale bisericii. Nu sunt rânduieli ale păstorului sau ale diaconului. Prin aceasta noi înţelegem că nici păstorul, nici diaconii nu au control sau autoritate asupra acestor rânduieli. Biserica trebuie să decidă (să voteze) cine întruneşte condiţiile pentru a fi botezat şi admis ca membru. Nici păstorul, nici diaconii, nici alt grup din cadrul bisericii nu are această autoritate. Biserica trebuie să autorizeze păstorul sau alt frate să administreze botezul. În mod similar, biserica trebuie să autorizeze păstorul sau un alt frate pentru a administra cina. Aceste două rânduieli sunt rânduieli ale bisericii prin faptul că botezul este necesar pentru a fi membru în biserică şi uşa spre aceasta. Botezul şi calitatea de membru în biserică sunt asociate cu o biserică „locală.” O persoană nu poate fi membră scriptural în mai mult de o biserică la un moment dat. Cina Domnului trebuie să fie luată de o biserică „locală” doar pentru a păstra disciplina (1 Cor. 5:11; 11:20). Cei care nu sunt membrii unei biserici nu pot participa scriptural la cină.
Botezul scriptural include (1) un candidat scriptural, (2) un motiv scriptural, (3) un mod scriptural şi (4) un administrator scriptural. Dacă lipseşte vreuna din aceste patru cerinţe, actul nu este valid. Doar credincioşii sunt candidaţi scripturali, adică doar ei au dreptul să fie botezaţi (Fapte 8:37). Deci, cei „botezaţi” în copilărie nu sunt botezaţi scriptural. Nu există nici poruncă biblică, nici exemplu de botez al copiilor. Cei care botează copiii, o fac fiindcă atribuie botezului o capacitate mântuitoare, de aceea motivul lor pentru botez este nescriptural. Toţi sunt de acord că afundarea în apă (nu în must sau în alt lichid) este modul iniţial şi deci scriptural. Astfel, stropirea sau turnarea de apă nu sunt moduri scripturale. Cei „botezaţi” de Curvă sau de fiicele ei (Apoc. 17:5) nu sunt botezaţi scriptural fiindcă ele nu sunt mireasa Lui şi de aceea nu au autoritatea Sa. O biserică ce primeşte „botezurile” nescripturale ale „bisericilor” omeneşti apostate nu poate fi privită ca o mireasă fecioară a lui Hristos, acesta însă trebuind să fie scopul fiecărei biserici şi al fiecărui păstor pentru biserica pe care o slujeşte (2 Cor. 11:2). O asemenea „biserică” s-a poluat ea însăşi cu Curva şi fiicele ei (Apoc. 18:4). O asemenea biserică poluată nu este biserică adevărată şi nu poate fi considerată ca administrator scriptural al botezului. Şi nici unei persoane nu îi poate fi permisă luarea cinei Domnului până când nu este scriptural botezată. Acesta este modelul întregului Nou Testament. Astfel, cei cu „botezuri” poluate nu sunt eligibili pentru a lua Cina Domnului.
Am auzit deseori despre părinţi care au păstrat lucrurile unui copil care a plecat de acasă exact aşa cum acesta le-a lăsat. Ei doreau ca lucrurile copilului să fie exact aşa cum el le dorea pentru când se va întoarce. Putem înţelege acest fapt. Ne putem identifica cu aceşti părinţi. Putem înţelege prietenii lui Hristos dorind să păstreze rânduielile Lui aşa cum le-a lăsat El bisericilor Sale (Ioan 15:14). Ceea ce nu putem înţelege este cum un prieten al lui Hristos vrea să schimbe lucrurile pe care El ni le-a lăsat. Dar unii spun că nu contează candidatul, modul, motivul sau administratorul botezului. Ei afirmă că sinceritatea este de ajuns. Detaliile botezului nu mai contează. Alţii omit una sau mai multe din cerinţele botezului afirmate mai sus. În mod similar, sunt unii care afirmă că nu contează ce fel de pâine sau băutură se foloseşte la cină. Unii predicatori din America sunt aşa de liberali şi le pasă aşa de puţin de lucrurile lui Hristos încât spun că Cina Domnului poate fi luată cu un hamburger McDonald’s şi o cola! Şi ei afirmă că sinceritatea este de ajuns. Afirmă că nu conteză ce elemente sunt folosite la cină. Nu ştim, dar nu credem că aceştia sunt prieteni adevăraţi ai lui Hristos (Ioan 15:4).
Noi credem căci cina, ca şi botezul trebuie să întrunească patru cerinţe pentru a fi o păstrare Scripturală şi validă a rânduielii pe care a lăsat-o Hristos. Trebuie să fie (1) participanţi scripturali, (2) un motiv scriptural pentru a mânca şi a bea, (3) elemente scripturale şi (4) un administrator scriptural. Afirmate pe scurt (datorită lipsei spaţiului) noi credem că Biblia ne învaţă că participanţii scripturali sunt membrii statornici într-o biserică nou testamentală. Motivul scriptural pentru a lua parte la cină este proclamarea morţii Domnului. Este părtăşia bisericii cu Capul ei. NU este părtăşia credincioşilor unul cu altul. Aşa ceva nu este învăţat în Noul Testament. Elementele scripturale sunt pâinea nedospită şi vinul. Administratorul scriptural este o biserică nou testamentală. În mod obişnuit, cina este administrată de păstor, dar în absenţa acestuia, biserica poate autoriza un frate pentru a administra cina fiindcă rânduielile sunt rânduielile bisericii şi nu sunt legate de vreo slujbă specifică din cadrul acesteia.
Cina instituită de Domnul a fost compusă din vin şi pâine nedospită. Ştim că pâinea a fost nedospită fiindcă Hristos a instituit cina aproape de timpul Sărbătorii Azimilor. În acel timp era interzis să existe aluat în vreo casă din Israel (Ex. 12:15). Nici o pâine dospită nu era disponibilă! Mai ştim că jertfele de sânge pentru Domnul în Vechiul Testament nu puteau include aluat (Ex. 34:25). Dacă aceasta era valabil pentru jertfele fireşti, cu cât mai mult este valabil pentru singura jertfă adevărată a propriului sânge şi trup al lui Hristos! Ştim că evreii au folosit constant vinul încă de la început ca singura băutură pentru sezonul Paştelor, aceasta fiind băutura obişnuită a iudeilor pe tot parcursul anului. Ştim că se folosea vin şi nu must deoarece culesul strugurilor se făcea în August sau Septembrie. Domnul a instituit cina Sa primăvara. Mustul nu era disponibil atunci! Neavând refrigerare, Iudeii au lăsat ca mustul să fermenteze şi astfel să se conserve. Când fermentarea este completă drojdia este moartă. Vinul este separat de sedimente şi rămâne curat şi fără drojdie. La această procedură care reprezintă o parte a facerii vinului se face aluzie în Ieremia 48:11. Drojdia ilustrează păcatul, în special păcatul ipocriziei (Luc.12:1). A ilustra trupul şi sângele lui Hristos folosind elemente care conţin aluat înseamnă a ilustra trupul şi sângele lui Hristos ca pline de păcat. Un Hristos păcătos nu putea mântui pe nimeni. Datorită semnificaţiei acestor lucruri, elementele sunt importante fiindcă ele „predică” într-un mod vizibil Evanghelia lui Hristos.
Pretenţia că Pavel a schimbat pâinea nedospită în pâine dospită în biserica din Corint este nefondată. Această eroare susţine că utilizarea cuvântului „artos” în 1 Corinteni dovedeşte că Pavel şi bisericile dintre neamuri au folosit pâine dospită. Dar acest argument este fals. „Artos” este un cuvânt general şi cuprinzător pentru toate felurile de pâine de grâu. Putea fi folosit pentru pâine dospită ca în Mat. 16:12 sau pentru pâine nedospită ca în Mat. 26:26; Marcu 14:22 şi Luc. 22:19. Utilizarea acestui cuvânt grecesc nu dovedeşte nimic. În plus, ştim că biserica din Corint avea membrii iudei când Pavel a organizat-o (Fapte 18:1-11; şi anume Aquila, Priscila, Iustus, Crispus, casa lui evreiască şi fără îndoială alţii). Deci este amăgitor să vorbeşti despre biserica din Corint ca fiind într-un „context al neamurilor” când cunoaştem o prezenţă mare evreiască în această biserică. Dovada acestui fapt este în 1 Corinteni 10:1-11 unde Pavel vorbeşte despre „părinţii noştri toţi” indicând strămoşi evrei comuni – atât ai lui cât şi ai lor, deşi unii, probabil majoritatea erau dintre Neamuri (12:2). Pavel scrie despre unii circumcişi (Iudei) în 7:18-19 şi presupune că ei cunosc Legea Vechiului Testament (9:8-9; 14:34) şi alte practici vechi testamentale (9:13; 10:18). Toate acestea sunt dovezi solide că biserica din Corint nu a fost în exclusivitate o biserică dintre Neamuri. Pentru unii sună bine să vorbească despre un „context al neamurilor,” dar acestea sunt cuvinte goale, fără înţeles în lumina Scripturii.
Mai mult, noi suntem asiguraţi că biserica din Corint a folosit pâine nedospită fiindcă Pavel se referă indirect la această practică atunci când scrie în 1 Corinteni 5:8 despre ţinerea Paştelui spiritual (Hristos) cu „azimile curăţiei.” „Pâinea” nu se află în textul original fiindcă amândouă (pâinea şi vinul) trebuiau să fie fără drojdie.
Noi nu îi înţelegem pe cei ce doresc să schimbe rânduielile lui Hristos datorită leneviei, plăcerii şi confortului. Unii ce se autodenumesc „creştini” au schimbat modul botezului. Au spus că afundarea nu este demnă, că este neplăcută, că nu este convenabilă, etc. şi astfel şi-au justificat lor înşişi schimbarea în stropire sau turnare de apă. Alţii au schimbat elementele cinei şi au adus scuze variate pentru ceea ce au făcut. În loc de a folosi vin, unii au preferat mustul, dar acesta nu simbolizează nimic în afară de păcatul ipocriziei fiindcă este plin de drojdie. Unii au adus scuza folosinţei greşite a alcoolului. Dar cine poate îndrăzni să spună că puţina cantitate de vin consumată de un individ la cină este abuz de alcool? Oamenii folosesc o cantitate mult mai considerabilă de alcool în sirop pentru tuse fără să se gândească, dar refuză să asculte Biblia în ce priveşte folosirea vinului. Ei fac pentru trupurile lor fizice ceea ce nu ar face pentru sufletele lor. Una din scuzele cele mai ridicole auzite vreodată pentru încetarea folosirii vinului a fost că vinul avea gust rău! A devenit poporul Domnului aşa de iubitor de plăceri şi aşa de îndrăgostit de confort şi lene încât nu mai poate suporta gustul vinului? Paharul pe care l-a băut Hristos pentru poporul Său nu a fost unul amar? Chiar şi Israelului, din timpurile străvechi i-a fost cerut să mănânce ierburi amare împreună cu mielul de Paşte (Ex. 12:8; Num. 9:11). Şi, în afară de toate acestea, de unde ne-a venit ideea că Cina Domnului – amintirea suferinţei şi morţii Sale groaznice – trebuie să convină gusturilor „creştinilor” moderni şi catifelaţi? Despre cei care pretind că sunt prieteni ai lui Hristos şi care totuşi nu Îl ascultă, noi credem că ei nu îi sunt prieteni adevăraţi (Ioan 15:14).
Dar ştim cu siguranţă că a schimba rânduielile în sacramente mântuitoare a sufletului sau a pretinde că prin participarea la ritualuri, se acordă har participantului înseamnă a perverti Evanghelia harului lui Dumnezeu. O biserică nu poate fi o biserică adevărată a lui Dumnezeu dacă predică o evanghelie falsă a faptelor în cuvinte sau în rânduielile care ilustrează Evanghelia.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1455
  • Export PDF: 2
Opțiuni