Caderea lui Adam si efectele ei asupra intregii rase umane
Autor: Curtis Pugh si Raul Enyedi  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Anabaptistul in 12/11/2008
    12345678910 0/10 X
CĂDEREA
a. Aceasta a avut loc atunci când Adam a călcat intenţionat porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoştinţei, alegând astfel să nu asculte de Dumnezeu (Rom. 5:15 ” Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.” ; 1 Cor. 15:22 “Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; ”). Dumnezeu nu socoteşte femeia ca fiind responsabilă de cădere. Ea a fost înşelată, dar Adam a păcătuit în mod voit, deliberat.

5. EFECTELE CĂDERII
a. Asupra lui Adam şi a Evei:
i. Adam şi Eva au început să moară fizic în ziua în care au păcătuit (Gen. 3:19 „ În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”)
ii. Ambii au fost pedepsiţi în trupul lor pentru păcat (Gen. 3:16, 17 „ Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ”)
iii. Au fost alungaţi din Eden, pentru a nu avea acces la pomul vieţii (Gen. 3:22, 23 „ Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. ”).
iv. Sufletul lor a ajuns corupt la toate nivelurile sale
v. Duhul lor a murit, ei încetând să mai aibă o relaţie cu Dumnezeu (Gen. 2:17 „ Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ”)

b. Asupra naturii:
i. Pământul a fost blestemat (Gen. 3:17, 18 „ Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. ”)
ii. Animalele s-au întors împotriva omului şi unele împotriva altora. A început în natură lupta pentru supravieţuire.

c. Asupra întregii omeniri, a urmaşilor lor. Adam a fost reprezentantul întregii omeniri, atât federal (înaintea lui Dumnezeu, întreaga omenire era văzută în el, Adam fiind reprezentantul omenirii în legământul dintre el şi Dumnezeu) cât şi natural (întreaga omenire era din punct de vedere fizic în Adam, el fiind părintele tuturor oamenilor). El a fost cel mai bun reprezentant pe care l-am fi putut avea în acea situaţie (Rom. 5:12-19 „ De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit... (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi. Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o Hotărâre de iertare. Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) ...Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.)
i. Prin Adam, întreaga omenire este condamnată la moarte. Atunci când el a păcătuit, fiecare om a păcătuit în el (Rom. 5:12 „ De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...”), suportând aceleaşi consecinţe ale păcatului. Fiecare om ar fi făcut la fel în situaţia lui. Efectele păcatului său au fost imputate (socotite) întregii omeniri, la fel cum neprihănirea lui Cristos este imputată celor ce sunt ai Lui (Rom. 5:18-19 „...Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.”). Această judecată a lui Adam a adus asupra tuturor oamenilor condamnarea juridică la moarte, ei găsindu-se acum sub această sentinţă (Rom. 5:16, 18 „Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o Hotărâre de iertare.” , „ ...Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. ”). Omul are nevoie de o hotărâre care dă viaţa (Rom. 5:18 „ ...Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. ”)
ii. Întreaga omenire este supusă morţii fizice (1 Cor. 15:21, 22 „ Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; ”). Omul are nevoie de o înviere a trupului (1 Cor. 15:42-44 „ Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere. Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. ”)
iii. Păcatul a avut ca rezultat moartea duhului lui Adam şi al Evei şi în moartea spirituală a întregii lor posterităţi (Ef. 2:1, 5 „ Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre ”, „ cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). ” ; Col. 2:13 „ Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. ” ; 1 Ioan 3:14 ” Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte. ” )
1. Capacitatea sa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, de a avea o legătură cu El a dispărut în totalitate. Omul nu poate avea discernământ spiritual (vedere sau auz spiritual) (Prov. 21:2 “ Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. “ ; Mat. 13:13-15 “ De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd, şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” ; Ioan 3:3 “ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” ; 8:43 “Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.” ; 14:17 “şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” ; 1 Cor. 2:14 “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.” ; 2 Cor. 4:3-4 “Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” ; Ef. 5:8 “ Odinioară eraţi întuneric; dar acum Sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii.” ; Tit 3:3 “Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urându-ne unii pe alţii.”)
2. Iubirea omului pentru Dumnezeu a încetat, el devenind duşman (Rom. 8:7-8 “Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.” ; Ioan 15:18 ” Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” ; Rom. 1:30 “ bîrfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi”)
3. Omul a ajuns total incapabil de a veni la Dumnezeu, de a lua iniţiativa în mântuire sau chiar de a răspunde iniţiativei lui Dumnezeu (Ioan 6:44 “ Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” ; Rom. 5:6 “Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.”). Omul nu vrea să Îl aleagă pe Dumnezeu (Ioan 5:40 “Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” ; Ier. 6:16 “ Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care Sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!” , 7:26 “ Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; şi-au înţepenit gâtul, şi au făcut mai rău decât părinţii lor.” , 8:6 “ „Căci Eu Sunt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: „Ce am făcut?” Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.”).
Omul are nevoie de o naştere din nou sau regenerare pentru a fi făcut viu din nou (Ioan 3:3, 5 „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” , ” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”)
iv. Păcatul a corupt întreg sufletul omului: Isa. 1:5-6 „Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte! Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:” ; 64:6 „ Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.” ; Rom. 3:9-18 „Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
1. Intelectul (gândirea) a fost afectat de păcat: Gen. 6:5 “ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” ; 8:21 “ Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.” ; Rom. 8:7 “ Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.” ; Ef. 4:17-18 “Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.” , Tit 1:15 “ Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”
2. Sentimentul a fost afectat: Ecl. 9:3 “ Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.” ; Ier. 17:9 “„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” ; Ioan 3:19-20 “Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” ; Mat. 15:19 “ Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” ; Ef. 4:17-18 “ Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.”
3. Voinţa a fost şi ea afectată: Ioan 5:40 “ Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” ; Rom. 2:5 “ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”
4. Conştiinţa: Tit 1:15 “ Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”
5. Natura sa: Iov 14:4 “ Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.” ; Ps. 51:5 “ Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” ; Ps. 58:3 “ Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.” ; Ef. 2:3 „ Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.”
Omul are nevoie de convertire sau sfinţire. Convertirea este o întoarcere de la păcat la Dumnezeu. Este un proces care durează toată viaţa (Fapte 3:19 „ Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare,” ; Luc. 22:32 „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” ; Rom. 6:19, 22 „Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: dupăcum odinioară v-aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!” , „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.”)
"DUPA CUM TOTI MOR IN ADAM TOT ASA TOTI VOR INVIA IN HRISTOS" 1 cOR 15:22
Adăugat în 23/02/2010
Da,dar mai intai trebuie sa intelegem cuvantul TOTI.Apoi sa privim la rascumpararea deja realizata (UN NUMAR FIX DE PERSOANE).....si la urma sa tragem concluzia.
Adăugat în 23/02/2010
Statistici
  • Vizualizări: 3014
  • Export PDF: 6
  • Comentarii: 2
Opțiuni