Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Dumnezeu nu mai are o problemă cu păcatul nostru !!!
Autor: Rely Tarniceri  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de guardiangel in 14/08/2007
    12345678910 0/10 X
Este o afirmaţie foarte îndrăzneaţă, nu-i aşa??? Cum se poate ca Dumnezeul cel sfânt să se uite la comportamentul meu păcătos şi să spună că acesta nu mai constituie o problemă în calea relaţiei noastre??? Şi-a lăsat oare la o parte sfinţenia Sa pentru mine??? A coborât standardele sfinţeniei Sale pentru mine???
Cu siguranţă că nu, altfel nu ar mai fi Dumnezeul Cel Sfânt.

A existat pentru mine o zi când L-am primit pe Isus în viaţa mea, când am acceptat ca El să fie Domnul şi Mântuitorul meu şi din acel moment eu am devenit un copil preaiubit al Lui Dumnezeu. Din acel moment, Duhul Lui Dumnezeu a intrat în fiinţa mea şi locuieşte acolo. Dar eu totuşi, cu toate intenţiile mele bune, mai păcătuiesc. Şi cum se poate ca un Duh Sfânt să continuie să locuiască într-un trup care păcătuieşte???

Explicaţia este extrem de simplă pentru că Dumnezeu a făcut-o să fie astfel. El ştia din ce suntem făcuţi, ştia neputinţele noastre şi de aceea, ca să rezolve în mod definitiv şi irevocabil problema păcatului care ne despărţea de dragostea Lui, L-a trimis pe Fiul Său să plătească TOT CE ERA DE PLĂTIT pentru TOATE PĂCATELE TUTUROR şi din TOATE TIMPURILE !!!

Domnul nostru Isus Cristos, la cruce, a plătit preţul păcatului întregii omeniri din toate timpurile, trecut, prezent şi viitor. Nu există păcat care să nu fi fost plătit de El!!! De aceea spune Dumnezeu:

Isaia 43:25 Eu, Eu îţi şterg fãrãdelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de pãcatele tale.

Ieremia 31:34 Nici unul nu va mai învãţa pe aproapele sau pe fratele sãu, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!" Ci toţi Mã vor cunoaşte, de la cel mai mic pânã la cel mai mare, zice Domnul; cãci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de pãcatul lor.

Ioan 3:18 Oricine crede în El, nu este judecat;

Trebuie să ne fie foarte clar că atunci când Dumnezeu face această afirmaţie, o face pe baza jertfei pe care oferit-o Isus dreptăţii Sale. O jertfă absolută!!!

Evrei 10:10 Prin aceastã „voie" am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odatã pentru totdeauna.
14 Cãci printr-o singurã jertfã El a fãcut desãvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

Vestea cea bună este că suntem LIBERI DE PĂCAT. Am ieşit de sub legea care ne condamna şi am intrat în legea slobozeniei.

Romani 8:2 În adevãr, legea Duhului de viaţã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii.

Romani 8:1 Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.

2 Corinteni 3:17 Cãci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

De aici, oricine aude acest lucru, pune următoarea întrebare:

Romani 6:15 Ce urmeazã de aici? Sã pãcãtuim pentru cã nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.

Răspunsul, pe care îl dă chiar Pavel, este clar: Nicidecum. Şi urmează explicaţia:

22 Dar acum, odatã ce aţi fost izbãviţi de pãcat şi v-aţi fãcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnicã.

Ce vrea să spună cu asta??? Odată ce L-am primit pe Isus, am fost eliberaţi din robia păcatului. Adică începe procesul sfinţirii:

2 Corinteni 5:17 Cãci, dacã este cineva în Hristos, este o fãpturã (sau zidire) nouã. Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi.
Fiind o făptură nouă (neprihănit prin sângele Lui Cristos), în inima ta nu mai există natura păcătoasă, care iubeşte păcatul ci doar tiparele vechi de gândire, care te mai fac să greşeşti.

1. Nu mai există sentimentul de vinovăţie, ruşine sau teamă.

Vinovăţie: nu poţi fi vinovat de ceva ce deja a fost ispăşit. Eşti iertat odată pentru totdeauna!!! Nimic nu te mai poate despărţi de dragostea Lui Dumnezeu!!!

De aici rezultă că într-adevăr, nu mai ai de ce să îţi ceri iertare. Poţi să o ceri, nimeni nu te împiedică, dar ca o expresie a părerii de rău că ai greşit, ca o luare de poziţie vis-a-vis de adevăr (îmi pare rău, ceea ce am făcut este RĂU), dar nu în speranţa de a obţine iertarea. Dacă am obţine iertarea păcatelor în funcţie de eficienţa noastră în a cere iertare, am fi de neiertat, pentru că sunt atâtea păcate de care nici nu ştim că le-am făcut. Ce zici de faptul că te îngrijorezi??? Cuvântul spune să nu o facem!!! E păcat??? De câte ori ţi-ai cerut iertare pentru asta??? Pe zi! 
Dacă ar funcţiona pentru noi, cei care L-am acceptat pe Cristos şi jertfa Lui, versetul din Isaia 59:2 cu zidul. Toată ziua am fi ocupaţi cu demolarea lui.
Ăsta e planul Lui Dumnezeu pentru viaţa noastră???
Nu prea cred!!!

Ruşine: odată cu iertarea, ai primit în dar neprihănirea. Aceasta este o stare de curăţenie absolută, care nu depinde de tine ci de sângele Lui Cristos, de aceea nu poate fi meritată şi nici pierdută sau alterată!!! Când eşti neprihănit, nu ai de ce să îţi fie ruşine.

Teamă: dacă nu mai eşti vinovat şi nu-ţi mai este ruşine, nu mai ai de ca să-ţi fie teamă!

1 Ioan 3:19-20 Prin aceasta vom cunoaşte cã suntem din adevãr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osîndeşte inima noastrã; cãci Dumnezeu este mai mare decât inima noastrã, şi cunoaşte toate lucrurile. (DECI CUNOAŞTE CĂ SUNTEM IERTAŢI, NEPRIHĂNIŢI)
21 Prea iubiţilor, dacã nu ne osîndeşte inima noastrã, avem îndrãznealã la Dumnezeu.

2. Tiparele noastre de gândire şi comportament se schimbă, dar nu datorită eforturilor noastre ci:

Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogãţiile bunãtãţii, îngãduinţei şi îndelungei Lui rãbdãri? Nu vezi tu cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la pocãinţã? (pocăinţa-metanoia în greceşte: schimbarea gândirii)

2 Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavã în slavã, prin Duhul Domnului.

Deci Duhul Lui Dumnezeu este Cel care face schimbarea, din slavă în slavă, adică este un proces care se întinde pe durata întregii vieţi pământeşti. Totdeauna va mai fi loc pentru schimbare, pentru mai bine, până când vom fi faţă în faţă cu Domnul.

Mai rămâne totuşi o întrebare pentru momentul când încă mai greşim. Dacă nu mai am vinovăţie, ruşine şi teamă pentru acest lucru, care este rău iar Lui Dumnezeu nu-I pasă că greşesc...

STAI!!!!!! OPREŞTE-TE!!!! Bineânţeles că Îi pasă!!! Care părinte ar putea privi spre copilul său făcând răul şi să nu îi pese??? Am spus că nu mai are o problemă cu păcatul tău, adică acesta nu te mai desparte de El şi nu mai eşti judecat şi condamnat. Dar El te avertizează totdeauna prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său care locuieşte în tine, CĂ NU EŞTI PE DRUMUL BUN ŞI CĂ ÎŢI FACI SINGUR RĂU.

Păcatul nu mai este o problemă pentru Dumnezeu, dar este o problemă pentru tine.

DACĂ PĂCĂTUIEŞTI, PĂCATUL NU TE MAI DESPARTE DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, DAR TE ADUCE ÎNTR-O POZIŢIE CARE ATRAGE ASUPRA TA CONSECINŢELE FAPTEI TALE (nu pedeapsa Lui Dumnezeu, asta trebuie să ne fie clar, ci urmările naturale ale unei greşeli, de care nu suntem scutiţi).

De ex. Curvarul din Corint, nu şi-a pierdut mântuirea, dar şi-a pierdut părtăşia cu fraţii, rămânerea în cadrul bisericii, care este un mediu protejat, astfel satan a putut primi putere asupra trupului şi a sufletului său pentru o vreme (probabil vre-o boală ca urmare a actului sexual comis, sentimentul de vinovăţie, ruşine, teamă), până când omul şi-a ieşit din starea aceea. S-a lipsit singur de bucuria unei vieţi depline pe care Dumnezeu o dă copiilor Săi. Harul Lui Dumnezeu nu a fost retras dar el s-a lipsit de capacitatea de a-l primi. Când te simţi vinovat şi ţi-e ruşine, nu mai ai curajul să ridici ochii către Dumnezeu şi oameni.

Deci atunci când păcătuieşti, nu-ţi pierzi mântuirea sau dragostea Lui Dumnezeu, nici neprihănirea!!! După cum am mai spus, neprihănirea nu este ceva ce am putut merita prin faptele noastre. Sângele Lui Cristos ne-a dat-o şi tot el o susţine, nu faptele noastre. Nu poţi face nimic pentru a o câştiga şi nimic pentru a o pierde !!!! Ci doar lucrarea şi roadele ei le-ai oprit pentru o vreme.

Isaia 32:17 Lucrarea neprihãnirii va fi pacea, roada neprihãnirii: odihna şi liniştea pe vecie.(linişte înseamnă încredere, siguranţă)
18 Poporul meu va locui în locuinţa pãcii, în case fãrã grijã şi în adãposturi liniştite.

Poţi ieşi din starea de păcat, intrând în adevăr. Adevărul este cel care ne face liberi.

Ioan 8:32 veţi cunoaşte adevãrul, şi adevãrul vã va face slobozi."

Adevărul îţi spune două lucruri:

1. Eşti copilul Lui Dumnezeu, eşti neprihănit, adică fără vină, chiar dacă ai greşit.
2. Fii onest faţă de tine şi faţă de Dumnezeu şi spune păcatului pe nume!!!

Aşezându-te în poziţia adevărului, vei primi de la Dumnezeu puterea de a învinge păcatul, nu trebuie tu să lupţi pentru a ieşi din el, ci Acel care a biruit păcatul, îţi va da puterea asupra lui la timpul potrivit. Tu trebuie doar să ai ochii aţintiţi asupra Aceluia care e sursa tuturor binecuvântărilor din viaţa ta.

Deci neprihănirea îţi aduce şi biruinţa. Viaţa de biruinţă îţi aparţine, este viaţa Aceluia care de bună voie Şi-a dat-o pentru tine. Cunoaşte adevărul şi el te va face slobod. Slobod ca să primeşti ceea ce deja ţi s-a dat. Rămâi în adevăr şi vei avea o viaţă din belşug. Nu vei duce lipsă de nimic.

Filipeni 4:6 Nu vã îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugãciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vã va pãzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3158
  • Export PDF: 2
Opțiuni