Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

LOVITURA ÎNGERULUI
Autor: Ovidiu Radulescu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 19/03/2007
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Despre lovituri
Întrebare – câţi am primit macar o lovitură: luna aceasta, anul acesta,... în general...?
Vom vedea din studiu,ce lucru extraordinar este pentru un creştin să fie lovit... Felicitari pentru loviţi...

Două texte din Biblie care vorbesc despre aceeaşi lovitură date de aceeaşi persoană dar cu efecte diferite, ambele din cap.11 a cărţii Faptele Apostolilor.

Fapte 12,7... lovind pe Petru în coastă... Întotdeauna când am citit acest pasaj mi-am pus o întrebare: de ce îngerul l-a trezit pe Petru dându-i o lovitură? Să ne gândim la un copil care trebuie să plece dimineaţa la şcoală: cum îl trezeşte mama pe copil, lovindu-l? Trăgându-i una la coaste sau mângâindu-l pe cap...? Nu mai sunt şi alte metode mai paşnice? Cine dintre dvs. soţilor, va treziţi soţiile dându-le o lovitură? Şi câte soţii dau cu piciorul sau cu pumnul în partener, ca să se scoale pentru o nouă zi de muncă? Am văzut şi asemenea caz şi aş vrea să spun că acea căsătorie nu a durat prea mult...

Îngerul nu l-a trezeit pe Petru cu o mângâiere şi nici cu ciripit de păsărele efectuat de un ceas special... „L-a lovit în coastă". Foarte sigur cu piciorul. Citind acest paragraf am rămas uimit şi am încercat să descifrez semnificaţia gestului... Mă duc cu gândul al Ilie trezit într-un mod asemănător, într-o situaţie asmănătoare...
Un alt verset din acelaşi capitol... Fapte 12, 21-23 ...

ACELAŞI înger l-a lovit şi pe Petru şi pe Irod. Lovitura dată lui Petru a făcut ca lanţurile de la mână să îi cadă. Lovitura data lui Irod l-a făcut să fie „mâncat de viermi".

În acelaşi timp, în fiecare zi, oameni care dau slava lui Dumnezeu şi oameni care nu îi dau slavă, sunt loviţi... În fiecare zi, oameni care dorm liniştiţi, cu conştiinţa împăcată, sunt loviţi. Sunt loviţi şi oamenii care în înfumurarea lor nu mai ştiu ce să facă pentru a-şi aduce elogii şi slavă. Săraci şi bogaţi, în închisoare sau în birourile de preşedinţi , oameni care nu se aşteaptă, sunt loviţi. (Există un serial de mare succes „Touch by an Angel", dar atins, mângâiat, deci cu altă semnificaţie... comercial, evident)

Pentru unii, loviturile sunt o binecuvântare. Pentru alţii, loviturile sunt fatale. În această seară, aş dori să îi mulţumim lui Dumnezeu că facem parte dintre aceia pentru care loviturile înseamnă trezire. Sper să fie aşa. Loviturile să determine căderea lanţurilor... Şi cu cât loviturile se înmulţesc, se măreşte şi şansa noastră de a ne trezi la realitate şi a scutura lanţurile păcatului, lanţuri care ne ţineau robi... Şi cu cât loviturile se înmulţesc, se înmulţesc şi binecuvântările.

Acelaşi înger care i-au lovit pe Petru şi pe Irod, se loveşte şi pe noi. Am observat ceva în propria mea viaţă: mi-am cauzat de multe ori singur lovituri. Am făcut greşeli şi am suportat consecinţele... Oricine are această experienţă, cred. Calci pe greblă, te loveşte... Personajul lui Alecsandri, Guliţă, tocmai venise de la Paris, ca student în vacanţă. Şi chipurile uitase româneşte (vezi copiii noştri de pe aici). Şi atunci un ţăran mai hâtru, i-a pus o greblă în faţă, pe când trecea cu ifose prin grădină. A călcat evident pe ea şi minune, i-a revenit memoria şi limba română, înjurând grebla cu accent de Paris...dar cu vorbe româneşti birjăreşti. Am fost deci lovit de mine. Am fost lovit în alte ocazii de circumstanţele vieţii, de semenii mei,nu vi s-a întâmplat şi dvs?

Dar uneori, am înţeles că m-a lovit un înger al Domnului. Da,... am văzut clar. Şi oridecâte ori am fost lovit de un înger, am avut motive să-i dau slavă lui Dumnezeu. Şi să fiu fericit după aceea.

Îngerul Domnului îi loveşte şi pe cei cărora nu le pasă de Dumnezeu. Doar o singură dată, o singură lovitură şi atuinci când se întâmplă, cei loviţi se prăbuşesc.
Să analizăm succint cele două experienţe şi să vedem în care ne recunoaştem. Sper să ne recunoaştem în prima experienţă iar din a doua să învăţăm doar fără implicare pentru că este teribilă... Experienţa lui Irod este teribilă şi toţi dictatorii din lume şi toţi oamenii care se cramponează de eul personal, care trăiesc doar pentru a se slăvi pe ei înşişi sunt cele mai izbitoare exemple de transformare ireversibilă a caracterului, până la asemănarea cu Satan.
Cap.12 din Fapte începe cu faptele lui Irod. Fapte 12,1-3...
Închisoarea în care a fost aruncat Petru era o închisoare din care nu se putea evada. Am văzut nu de mult un film cu istoria închisorii Alcatraz din care doar un singur deţinut a reuşit să scape, (personajul era interpretat de Sean Connery). Insula din faţa San Francisco-ului, cu ziduri, câini, elicoptere, arme autonome, alarme cu raze laser peste tot... totul conceput de aşa fel ca să nu mai scapi... Închisoarea din Fapte 12 era săpată în stâncă, cu o singură intrare îngustă, cu un coridor lung şi încăperi de o parte şi de alta... Pe unde intrai tot pe acolo ieşeai... Nici măcar ziduri nu erau, fie ele cât de înalte, ca să fie escaladate... Sau ca să sapi un tunel de scăpare, cu lingura... nicii pomeneală, era piatră.
Iar Irod, care învăţase ceva dintr-o experienţă anterioară când un trup fusese chipurile furat de ucenici, deci şi de acest Petru, a ordonat o gardă de 4x4=16 soldaţi. Păzit zi şi noapte de 16 oameni, mai ceva decât un preşedinte american. Aceasta în afară de paza normală a închisorii şi de paza straşnică de la intrare. Iar Petru însuşi dormea cu cătuşele la mâini şi la picioare, legatţi de zid dar şi de soldaţi (precum „ochelarii" poliţiştilor: te leagă de însoţitor). Imposibil să mai ieşi, nici Dumnezeu nu te mai scoate, ar fi vrut să spună Irod.
Iar Petru dormea. Era teoretic ultima lui noapte pentru că se planifica execuţia lui publică, a doua zi, ca să intimideze pe toţi simpatizanţii creştinilor... Este interesant cum doarme Petru: desculţ şi cu mantia scoasă ştim de relatarea biblică. Adică prea puţin părea să-i pese de execuţia de a doua zi, el s-a făcut comod atât cât îi permiteau condiţiile. Când ştii că oricum mori a doua zi, te mai speli pe dinţi seara? Şi dormi ca de obicei în pijama, cu ursuleţul pe pernă? Sau ?...
Americanii au obiceiul să mediatizeze experienţele extreme şi am văzut la Fox News un reportaj despre ultima noapte a unui condamnat la moarte. Noaptea de frământare, chiar dacă se încred în Dumnezeu... Aşteptarea înfrigurată că poate guvernatorul aprobă graţierea...
Să dorimim liniştiţi ne spune Petru. Cum adică? Păi inflaţia creşte, economia se prăbuşeşte, nu ne ajungem cu banii, sănătatea ne supără, oamenii sunt din ce în ce mai răi... catastrofe naturale... Dar noi trebuie să dormim liniştiţi. Este atitudinea unui copil. al lui Dumnezeu care a învăţat lecţia nr.1 a Evangheliei – încrederea necondiţionată în Dumnezeu.

Petru doarme şi dintr-o dată simte o lovitură. Poate că chiar în timpul acela visa că soldaţii îl bat (bănuiesc că fusese bătut bine înainte de a fi întemniţat), şi nimeni nu îi lua apărarea. Aşa se întâmplă şi cu noi, aşa s-a întîmplat şi cu Isus, şi nici un înger nu i-a luat apărarea atunci... Se trezeşte. Vede celula inundată de lumină. Şi o fiinţă supranaturală în faţa lui... Evident că visează, îşi spune. Lanţurile i-au căzut de pe mâini şi îngerul îi spune... „scoală-te repede, încinge-te şi pune-ţi sandalele"...

Să reţinem acest aspect. Mai întâi, dacă îngerul Domnului ne loveşte, aceasta este binecuvântare. Dar noi putem pierde această binecuvântare. Cu toate că îngerul era puternic, cu toate că situaţia era sub control din punctul de vedere al îngerului, Petru trebuia să se grăbească. Ar trebui să ne întrebem întotdeauna: ce vrea de la mine îngerul care m-a lovit? Vrea să ne grăbim.

Va veni vremea când şi la lucru şi în afaceri şi în viaţa spirituală şi avenghelizare, ceea ce se putea face, nu va mai putea fi făcut. Lucrarea de evanghelizare din Romania de după 1990 a fost de multe ori compromisă de ezitare.

„Ia-ţi haina şi sandalele", spue îngerul. De ce? Dacă Domnul oricum trimite îngeri la tine, şi dacă El este atotputernic, trebuie să îţi mai fie frică să nu răceşti la picioare? Să nu capeţi SARS, gripa aceasta din Asia care i-a speriat pe toţi? Haina şi sandalele... Viaţa de credinţă nuj te scuteşte de problemele vieţii. Îţi este frig, foame, trebuie să ai în atenţie aceste elemente...

Un pionier de la 1844, cu o săptămână înainte de marea dezamagire de la 22 octombrie... (se credea că atunci vine Isus), fr. Peach, în Noua Anglie, frig... şi după o predică apel la botez şi botez... Apoi cu hainele ude se suie călare pe cal şi se duce spre casă. Pe drum este ajuns de o ceată dintre ascultători care îl opresc: „Frate, ne-am hotărât, şi noi vrem să ne predăm Domnului". Şi fratele se întoace şi îi botează, apoi o a treia grupă îl întoarce... Se îmbolnăveşte, are febră şi a doua zi, în ciuda faptului că si simţea rău, pune şeaua pe cal să se ducă la 20 de mile depărtare să predice şi acolo. Soţia îl imploră să stea acasă şi să se îngrijească. Dar el a spus: „Oricum, vine Domnul, să nu ne facem probleme"- Iar fratele Peach a murit în seara zilei de 21 oct 1844 din cauza pleuritei acute...

Şi alţii au trecut prin aceleaşi dileme şi probleme. Misionari care au murit chiar înainte de a începe să aducă suflete la Domnul. Şi credincioşi care nu au fost salvaţi de la cancer chiar dacă li s-a făcut ungerea. Nouă nu ni se promite că vom scutiţi de încercări ci că Domnul va fi cu noi în încercări. (Sora lui mama, Sofia, vegetariană şi credincioasă – bolnavă de cancer la ficat... dilemele acestei lumi pe dos)... De ce? Răspunsuri fariseice în mintea noastră, noi ştim de ce s-a întâmplat... aveau probleme, cultivau păcate. Dar poate să nu fie aşa. Lumea în care trăim este o lume a păcatului...

Ia-ţi sandalele şi haina, ca să nu răceşti şi pentru că o să mai ai nevoie de ele... spune îngerul. Şi Petru, crezând că visează încă, se conformă... Trece de soldaţii adormiţi mai ceva decât cei gazaţi în teatrul din Moscova când au fost gazaţi teroriştii ceceni. Uşile se deschid şi se închid, şi rămâne singur în stradă, pe strada pe care trebuia să fie dus la locul de execuţie în piaţă. Petru se freacă la ochi. Vis. Dar ceva îi spune că nu a visat. Ce? Umflăturile de la mâini şi coasta lovită de înger care îl durea. Îngerul putea să îi spună: „Petru hai că o să te vindec de umflăturile acestea de la mîini şi iartă-mă, şi de de la coastă" . Dar Petru nu a fost vindecat. Liberat dar cu dureri şi vânătăi...

Ce căutăm? O viaţă comodă? Să rugăm ca să nu ne mai doară rănile de la mîini? Dar nu pentru aceasta vine îngerul la noi. Îngerul ne loveşte şi ne trezeşte şi ne deschide o uşă. Atât. Aceasă uşă este întotdeauna spre slava şi onoarea lui Dumnezeu. Iar când facem din onoarea lui Dumnezeu ţelul vieţii noastre, lovitura îngerului este pentru fericirea noastră. De câte ori suntem loviţi, să ştim că trebuie să ne grăbim. Să facem o schimbare în viaţa noastră şi să îi dăm slavă lui Dumnezeu.

Cealaltă experienţă, Irod. Un om sigur de sine, îmbrăcat cu haine ţesute din aur.. Este secolul I, dar putem actualiza: plin de ghiuluri de aur, conducând um Mercedes pe comandă, vilă, bodzguearzi, totul la dispoziţie... Şi până la urmă nu este nimic rău în aceasta, în a fi bogat. Dar Irod spune: „Eu nu am nevoie de Dumnezeu, EU sunt Dumnezeul vieţii mele". Oameni care nu au nevoie de Dumnezeu. Si Irod este elocvent, cucereşte publicul... Dar aici în v.22 găsim un sens mai adânc. Cine striga aşa? Aceeaşi oameni care strigaseră „La moarte cu Isus"... Dumnezeu ni se descoperă într-un mod în care nu flatează orgoliul...

Irod este prototipul omului care trăieşte doar pentru a se slăvi pe sine însuşi. De fapt aceasta este esenţa păcatului. Pentru că fără un Dumnezeu căruia să Îi slujim şi să ne închinăm, vrăjmaşul ne împinge înainte o altă ţintă. Suntem creaţi să ne închinăm, şi atunci ne vom închina unui fals Dumnezeu, domnul EU. Irod era cel mai iubit fiu al poporului şi nu ştiu cine anume este mai vinovat: cei ce l-au alplaudat şi l-au asemuit cu Dumnezeu Însuşi sau el, cel care a acceptat o asemenea blasfemie...

Oamenii caută nu spiritualitate ci minuni, teologi destepţi şi discursuri care să înalţe omul, eul...Să strigi tare, să urli ca să captivezi aplauzele audienţei. Isus se descoperă altfel, simplu, direct, curat...

Lovitura îngerului, binecuvântare sau blestem... O plamă, un picior în fund (un pas înainte)... simţurile noastre sunt amorţite şi Domnul nu găseşte altă posibilitate. Nu vă plângeţi... Gata, să ne grăbim..., Nu e timp de mângîiere ci ia-ţi haina şi ieşi afară din închisoarea păcatului... Chiar acum!

Cărarea drepţilor, din slavă în slavă... experienţele spirituale cresc şi ne apropiem de Model... Lovituri? Motiv de bucurie.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 4180
  • Export PDF: 5
Opțiuni