Isus ca şi Mare Preot
Autor: Tecsa Beniamin  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 25/05/2006
    12345678910 0/10 X


Isus ca şi Mare Preot

Text :Evrei 4:14-16


Introducere:

Un lucru greu e înţeles este cel legat de cine este acest Mare preot? Ce rol are El? Marele preot era acela care ţinea unitatea religiei iudaice, el era persoana care conştinetiza poporul de identitatea lor. Prin acest Mare preot evrei se cunoşteau cine sunt şi care este scopul lor aici pe pământ. El era totodată cel ce mijlocea pentru popor înaintea lui Dumnezeu, şi aducea jertfa de iertare. Era mediatorul între om şi Dumnezeu, poporul avea nevoie de el pentru comunicarealui cu Divinitatea. Dar acest mare preot în timpul Vechiului Testament era un om din rândul poporului din seminţia Leviţilor. Leviţii erau poporul care era dedicat ca si o zeciuială lui Dumnezeu si erau folosiţi în lucrarea de la Templu. Vedem un lucru surprinzător, şi acela este că acest concept, sau funcţie de Mare Preot i se atribuie şi lui Isus acum în Noul Testament. Această funcţie de Mare Preot atribuită lui Isus nu se referă le descendenţa Sa din seminţia leviţilor, ci ea se la implicaţia spirituală pe care o are Isus împlinind acestă slujbă la un nivel spiritual. Vedem în capitolul 5 diferenţa care este facută între Isus ca Mare Preot al lucrurilor de sus şi marele preot pus de oameni.

1. Cine e Isus ca şi Mare preot? -v.14

Matei 21:10 Când a intrat în Ierusalim, toatã cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este acesta?"

Cine era, cine este, şi cine va fi Isus era o întrebare care a confruntat omenirea încă din timpul Său. Au observat multe lucruri la El care demonstrau o diferenţiere de totţi ceilalţi lideri religioşi din vremea aceea. Ştiau că El are ceva deosebit faţă de totţi ceilalţi. Putem observa afirmaţii care ne dezvăluie aceste lucruri, ca de exemplu după ce sfârşeşte toată învăţătura de pe munte, Biblia ne spune că poprul a rămas uimit de învăţătura pe care o dase. Dar de ce a putu fi atât de uimit? pentru că „El îi învăţa cu putere nu cum îi învăţa cărturarii lor". Vdem că pentru por Isus era pus în comparaţie cu liderii lor religioşi, şi spre surprinderea unora El a ajuns ca să-i depăşească trăie şi învăţătură. De aici se naşte întrebarea cine este acest Isus?

Am văzut cum îl vedeau oamenii pe Isus din vremea sa. Dar aceastaă întrebare s-a ridicat şi de-a lingul Istoriei Biserici, moment în care Biserica căuta să-şi definească crezul. Era oare Isus Fiul lui Dumnezeu sau nu? Şi dacă este Fiul lui Dumnezeu a fost el şi om când s-a întrupat? Atfel de întrebări i-au frământat pe creştinii primului secol, pentru că unii spuneau că Isus este doar Dumnezeu şi nu poate ca El sa fi fost şi Dumnezeu, pentru că divinitatea nu s-ar fi compromis întrupându-se în ceva care este supus morţii şi păcatului. Dar se pune întrebarea atunci cum s-ar fi făcut ispăşirea păcatelor noastre? Dar s-a ajuns la o lămurire a faptului că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi totodată a fost şi om, realizând ispăşirea păcatelor noastre.

Am mers un pic prin Istoria Biserici si am văzut putin cum sa definit crezul creştin. Dar accentuarea faptului că Isus este Fiul lui Dumnezeu putem să o observă din epistolele Noului Testament, unde apostolii îl văd pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu. Dar de unde aces lucru? Cum au ajuns ei la această concluzie?. Un lucru important este ca să privim în în pararelel la evenimentul botezului lui Isus cu Psalmul 2 :6-7 „Totuş, Eu am uns pe Împãratul Meu pe Sion, muntele Meu cel Sfânt."

„Eu voi vesti Hotãrârea Lui" -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astãzi Te-am nãscut." Ceea ce putem înţelege din acest psalm este că în teologia Vechiului Testament fiu al lui Dumnezeu era cel în interiorul căruia Duhul lui Dumnezeu locuia. Iar acest lucru s-a făcut dovedit la botezul lui Isus.

Astfel că răspunzând întrebării pe care am ridicat-o „ Cine este Isus ca şi Mare Preot?" (Evrei 1:2-4) observăm pe baza pasajului că El este Fiul lui Dumnezeu. Calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu( natura Sa diferită)dă autoritate identităţii Lui ca şi Mare Preot. Isus ca şi Fiu al lui Dumnezeu îndeplinind funcţia de Mare Preot imi demomstrează uniitatea Sa, şi faptul că El este unica fiinţă prin care planul lui Dumnezeu de mântuire a omului se împlineşte. Dumnezeu nu a găsit nici o altă fiinţă de a îndeplini acest lucru într-un mod deplin ca şi Isus. Nerămânând doar la faptul că mântuirea o avem prin Isus vom ajunge să înţelege întreaga noastră viaţă creştin este legată de El. Nu poţi să te identifici cu caracterul de creştin dacaă tu esti despărţit de Isus. Trăirea mea ca şi creştin este întru-totul legată Isus.

Totodată în Isus ca Fiu al lui Dumnzeu se implică valoarea revelaţiei divine „ oglindirea slavei Lui(Dumnezeu) şi întipărirea Finţei Lui" - v 3a. Deci în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu se face revelaţia completă a divinităţii întregi omeniri. Putem oobserva ceea ce spune şi apostolul Pavel în Coloseni, o Biserică care se confrunta cu o imagine greşită a lui Isus Coloseni 1:15, 2:9. Pavel în acest pasaj vine şi ne prezintă importanţa lui Isus, faptul că Eleste singura fiinţă prin care Dumnezeu s-a putut dezvălui. Nu degeaba spune Domnul Isus lui Filip „Cine m-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl". Ceea ce putem înţelege este Isus este într-o perfectă relaţie de părtăşie cu Tatăl.

Textul merge mai departe şi ne prezintă o altă implicaţie a lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu care îndeplineşte funcţia de Mare Preot şi aceasta este existenţa întregului univers. Isus are un loc foarte important în universul acesta. Un lucru foarte important este faptul că universul nu are o existenţă a lui proprie, adică acesta nu există prin el însuşi. Astfel existenţa întregului univers este realizată de însuşi Isus Fiul lui Dumnezeu

Tranziţie: Adevărata observaţie a cine este Isus sepoate observa în ceea ce face El. Toată ideea de cine este El este bazată pe ceea ce face. E sedineşte prin ceea ce face. Lucrarea sa imi arată cine este El.

2. Ce face Isus ca şi Mare Preot? -v.15

Am vorbit acum despre Isus ca Fiu al lui Dumnezeu şi importanţa Sa, am încercat să dăm o definiţie pentru a înţelege persoana lui Isus ca Fiu al lui Dmnezeu. Am avut o parte doar teoretică, dar acum aş dori să trecem la ceva mult mai practic, şi să vedem Ce face Isus ca şi Mare Preot? O primă caracteristică a ceea ce face Isus este aceea că El compătimeşte împreună cu noi. Pare un lucru greu de acceptat prin faptul că înainte am afirmat că El este Fiul lui Dumnezeu adică chiar Dumnezeu în persoană. Iar acum să spunem că El are această capacitate de a se face părtaş problemelor prin care noi trecem. Parcă pentru unii dintre noi este greu să acceptăm că chiar Dumnezeu face acest lucru. Poate că ai accepta că oricine altcineva ar face acest lucru dar nu chiar Dumnezeu. Dar uimirea este că ceea pentru mine şi pentru tine este imposibil ajunge ca să devină real. Iar acest lucru se datorează faptului ca în persoana Sa îndeplineşte amândouă calităţile şi de om şi de Dumnezeu. Observăm astfel un lucru foarte important şi anume caraterul Său divin nu este o piedică pentru asemănarea şi realţionarea Sa cu noi. Ci chiar dimpotrivă acest lucru dă o valoare inestimabilă lucrării Sale şi persoanei Sale. Iar autorul epistolei (Evrei) vine şi accentuează în capitolu 5 şi ne prezintă diferenţele existente între lucrarea de mare preot realizată de către un om, şi una realizată de chiar Fiul Lui Dumnezeu. Cea realizatăde om este una supusă greşelii, preotul trebuind să aducă jertfă chiar şi pentru el însuşi - cap. 5:2-3. Dar toată această slujbă realizată de Isus este una într-o legătură directă cu Dumnezeu, realizată chiar prin propriul Său sânge cap. 9:12.

Când autorul face referire la capacitatea Lui Isus de experimentare a slăbiciunilor umane o face în legătură cu experienţa poporului evreu în pustie. Iar acest lucru se poate observa în experienţa lui Isus timp de 40 de zile prin pustie, unde diavolul a încercat ca distragă supunerea sa faţă de Dumnezeu.

Putem înţelege că Isus este persoana capabilă de a împărtăşi slăbiciunile omeneşti dar fără păcat. Implicaţia Sa faţă de om nu este compromisă de păcat, şi de aceea lucrarea sa ca Mare preot este una desăvârşită cap 7:26. Un lucru încurajator este acela că această lucrare nu este una limitat de timp, şi persoana sa nu este compromisă ci păcatul, aceste două caracteristici dă valoare lucrări.

Iar ca un lucru pe care-l putem deduce pentru noi este că lucarea Sa răspunde întrebăriipe care omenire şi-o pune „Unde este Dumnezeu în timpul când eu ca şi persoană trec prin suferinţă?" Dar aş dori să vă prezint experienţa pe care a avut-o un supravieţuitor al lagărelor naziste (Ellie Wiesel) ilustraţie: Lagărul Buna - „unde este Dumnezeu?, Unde este? Este aici spânzurat? - Dumnezeu prin Fiul său împărtăşeşte suferinţele oamenilor, şi nu stă nepăsător faţă slăbiciunile lor. Dumnezeu trăieşte compasiune faţă om, şi te întrebi de ce pentr poartă în El chipul Său.

3. Ce aplicaţie implica persoana şi lucrarea Sa ca şi Mare preot pentru mine personal.

Am văzut importanţa pe care o are lucrarea lui Isus ca Mare Preot, dar se pune întrebarea în continuare, la ce mă motivează acest lucru pe mine ca şi credincios? Ce trebuie să realizez eu ca şi credincios şi să aplic în viaţa mea? Ce ne spune autprul despre faptul că Isus este Mare preot? Ce vrea el a noi să înţelegem după ce citim acest versete?Astfel că ceea putem înţelege este că lucrarea lui Isus ca şi Mare Preot îmi oferă siguranţa de a-mi face Lui cunosute problemele. În lucrarea Sa pot găsi confidenţialitateaşi siguranţă că ceea ce i-am prezentat El a ascultat şi compătimeşte împreună cu mine. Cel mai încurajator lucru pentru un om este acela de a şti pe cineva căruia îi pasă de experienţele saleşi acordă importanţă situaţiei prin care trece. Iar ceea ce pot constata este că siguranţa de a-mi prezenta Lui problemele mele se datorează faptului că lucrarea Sa este desăvârşită, necompromisă de păcat. Nu e asa că ai un curaj şi libertate de a-ţi prezenta problema şi zabeterile taele unei astfel de persoanesincere şi care nu şi-a compromis viaţa cu păcatul? O ba da fiecare dintre noi tânjeşte după acest lucru, dar e direros că neglijăm acest lucru, iar această persoană este chiar lângă noi.

Dar textul merge mai departe şi ne oferă o încurajare fiecăruia şi aceea este că ca să ne apropiem de scaunul harului. Autorul are acestă certitudine că Dumnezeu va răspunde nevoilor noastre,pentru că altfel nu ar fi făcut această afirmaţie. Autorul face această afirmaţie cu siguranţa că Dumnezeu din locuinţa Sa răspunde celui ce se apropie de scaunul harului. De ce acest scaun al harului, ce vrea să-mi transmită acest element nou?Dar să ne uităm la ceea ne spune autorul în capitolul 8:1" avem un mare preot care s-a aşezat la dreapta scaunului Măriririi în ceruri", astfel înţelegm ce este cu acest scaun al harului, care e locul unde Isus ca şi Mare Preot mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru popor. Acest lucru trebuie să-mi dea speranşi bucurie că în Sfinta Sfintelor am pe cineva care mijloceşte pentru mine, şi că acea persoană este un desăvârşită şi plină de sfinţenie. Vreau să-ţi mai spun ceva că fiinţa noastră doreşte acest lucru - „ Cea mai mare boală a zilelo noastre nu este lepra, sau tuberculoza, ci mai degrabă sentimentul că nimănui nu-i pasă de tine, că nu te acceptă nimeni. Şi că toată lumea te-a părăsit. Cel mai mare rău este lipsa dragostei şi a compasiunii -Maica Tereza"

Încheiere.

Dragul meu lumea nu va putea să-ţi ofere ceea ce tu cauţi , şi sti de ce?.Pentru că nici ea nu are ceea tu cauţi, şi ea doreşte acest.

O predicå bunå....DAR
Tu tråiesti ceea ce ai predicat?
Adăugat în 30/11/2009
Statistici
  • Vizualizări: 6199
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni