„AVRAME, NU TE TEME! EU SUNT SCUTUL TĂU!” Gen 15:1
Ideea centrală: În mijlocul frământărilor și nesiguranței, DZEU nu ne promite doar ajutorul Său, ci ni Se oferă pe Sine: scutul nostru și răsplata noastră cea foarte mare.

Introducere Gen 15 începe prin cuvintele: „După aceste întâmplări…” Ca să înțelegem mesajul lui DZEU, trebuie să vedem ce se întâmplase înainte.

În Gen 14, Avram trecuse printr-o luptă grea. Lot fusese luat prizonier, iar Avram plecase împreună cu cei 318 slujitori ai săi ca să-l elibereze. DZEU îi dăduse o mare biruință. Avram îl întâlnise apoi pe Melhisedec și refuzase bogățiile oferite de împăratul Sodomei.

În exterior, Avram părea biruitor. Însă în interior, probabil era frământat:

·     Se vor întoarce împărații învinși să se răzbune?

·     Am făcut bine că am refuzat bogățiile Sodomei?

·     Cum se va împlini promisiunea lui DZEU dacă încă nu am niciun copil?

·     Cine va moșteni tot ce am?

Oamenii vedeau victoria lui Avram, dar DZEU îi vedea teama. Oamenii vedeau puterea lui, însă DZEU îi cunoștea slăbiciunea.

De aceea, DZEU îi vorbește: „Avrame, nu te teme!”

Și noi putem ieși biruitori dintr-o încercare, dar după aceea să înceapă lupta din suflet. Putem zâmbi înaintea oamenilor, dar să tremurăm în ascuns. Putem spune că totul este bine, deși inima noastră este plină de întrebări.

DZEU ne spune astăzi: „Nu te teme; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.”

1. DZEU VORBEȘTE OMULUI CUPRINS DE TEAMĂ

„Cuvântul Dui a vorbit lui Avram într-o vedenie…”

1.1. DZEU îi cunoaște teama lui Avram Avram nu apucase să-I spună lui DZEU că se teme. DZEU a vorbit primul. El cunoștea: frământarea lui Avram; nesiguranța lui; întrebările lui; viitorul care îl neliniștea.

Ps 139:1–4 spune: „DNE, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști… și nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, DNE, îl și cunoști în totul.”

Uneori nu putem explica nimănui ce se întâmplă în sufletul nostru. Dar DZEU știe. El vede lacrima care nu a căzut încă și aude rugăciunea pe care n-am reușit s-o rostim.

Ilustrație O mamă își recunoaște copilul după plâns. Chiar dacă în încăpere sunt mai mulți copii, ea știe când plânge copilul ei. Cu atât mai mult, Tatăl ceresc recunoaște glasul și suspinul fiecăruia dintre copiii Săi.

Aplicație: Nu trebuie să ne ascundem frica înaintea lui DZEU. Putem veni sincer și să-I spunem: „DNE, mă tem! Nu știu ce va urma, dar am nevoie să-mi vorbești.”

1.2. DZEU vorbește la momentul potrivit

Cuvântul Dui a venit „după aceste întâmplări”. DZEU știa exact când avea Avram nevoie de încurajare. DZEU nu întârzie niciodată. Uneori ni se pare că tace, dar tăcerea Lui nu înseamnă absență. El pregătește răspunsul și momentul în care Cuvântul Său va ajunge la inima noastră.

Is 50:4 vorbește despre „un cuvânt potrivit pentru cel obosit”.

„D DZEU Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

Ilie a primit hrană sub ienupăr când era descurajat.
Daniel a primit răspuns când se afla în groapa cu lei.
Pavel a primit încurajare noaptea, în Corint: Fapte18:9–10 Noaptea, D* a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, căci* Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”

Aplicație: Poate ai venit la adunare cu o teamă pe care nimeni nu o cunoaște. DZEUpoate folosi chiar acest mesaj pentru a-ți spune: Nu te teme! Eu sunt aici

1.3. Credința vine prin ascultarea Cuvântului

Frica vorbește, dar și DZEU vorbește.

Frica spune: „Nu vei reuși.” DZEU spune: „Eu sunt cu tine. ”

Frica spune: „Ești singur.” DZEU spune: „Nicidecum n-am să te las.”

Frica spune: „Totul este pierdut.” DZEU spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre bine.”

Rom 10:17 spune: Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui H

Nu vom învinge glasul fricii ascultând și mai mult frica. Îl învingem ascultând Cuvântul lui DZEU.

D I a biruit ispitirea spunând de trei ori: „Este scris!”

Aplicație practică: Când vine teama, deschide Biblia. Citește promisiunile lui DZEU cu glas tare. Nu lăsa ca știrile, oamenii și împrejurările să vorbească mai tare decât DZEU.

2. DZEU PORUNCEȘTE: „NU TE TEME!”„Avrame, nu te teme…”

2.1. Teama poate veni chiar după o mare biruință Avram tocmai câștigase o luptă. Cu toate acestea, DZEU îi spune: „Nu te teme!”

Și Ilie a trăit o mare biruință pe Carmel, dar apoi s-a temut de Izabela și a fugit în pustie. Petru a mărturisit că I este Hul, dar mai târziu s-a temut și s-a lepădat.

După o mare experiență spirituală poate veni un atac puternic. După binecuvântare poate veni ispita. După succes poate veni descurajarea.

1Cor10:12 spune: „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.”

Aplicație: După biruință nu trebuie să devenim nepăsători. Trebuie să rămânem aproape de DZEU, pentru că biruința de ieri nu poate înlocui dependența de DZEU de astăzi.

2.2. Teama lui Avram era legată de viitor Avram spune în versetul 2: „DNE DZEUle, ce-mi vei da? Căci mor fără copii…”

Problema lui Avram nu era doar primejdia din jur, ci și promisiunea încă neîmplinită. DZEU îi promisese o sămânță, dar anii treceau și copilul nu venea. Așteptarea poate obosi credința. Este greu să continui să crezi când DZEU a promis, dar tu încă nu vezi.

Hab 2:3 spune: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă*, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit*.

DZEU nu îi explică lui Avram toate detaliile, dar îi cere să se încreadă în El.

Exemplu biblic Iosif a primit vise de la DZEU când era tânăr, însă între vis și împlinire au fost groapa, robia și închisoarea. Promisiunea nu murise. DZEU îl pregătea pe Iosif pentru împlinirea ei.

Aplicație: Poate ai o rugăciune la care încă nu ai primit răspuns. Nu transforma întârzierea într-un verdict. Faptul că DZEU nu a răspuns încă nu înseamnă că a uitat.

2.3. „Nu te teme” se bazează pe prezența lui DZEU DZEU nu îi spune lui Avram: „Nu te teme, pentru că dușmanii sunt slabi.” Nici: „Nu te teme, pentru că tu ai 318 slujitori.” El spune: „Nu te teme; Eu sunt…”

Temelia curajului nostru nu este puterea noastră, ci prezența lui DZEU.

Is 41:10: nu* te teme, căci* Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt DZEUl tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.

Ps 23:4: „Nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine.”

Ucenicii se aflau în furtună, dar I era în corabie. Furtuna era mare, însă prezența lui I era mai mare decât furtuna.

Ilustrație Un copil merge fără teamă prin întuneric atunci când îl ține pe tatăl său de mână. Întunericul nu a dispărut, drumul nu s-a scurtat, dar prezența tatălui îi dă siguranță.

Aplicație: Credința nu înseamnă să spui că nu există pericole. Credința înseamnă să știi că DZEU este mai mare decât toate pericolele.

3. DZEU SPUNE: „EU SUNT SCUTUL TĂU!”

3.1. DZEU nu ne promite o viață fără lupte Avram avea nevoie de un scut pentru că existau săgeți și dușmani. Dacă nu ar fi existat luptă, nu ar fi avut nevoie de scut. DZEU nu a promis că nu vom trece prin încercări. D I a spus:

Ioan  16:33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în* Mine. În* lume veţi avea necazuri, dar* îndrăzniţi, Eu am biruit* lumea.”

Credința nu ne scutește de toate încercările, dar ne asigură că nu trecem singuri prin ele.

Noe nu a fost scutit de potop, ci a fost păzit prin potop.
Daniel nu a fost scutit de groapă, ci păzit în groapă.
Cei trei tineri nu au fost scutiți de cuptor, ci păziți în cuptor.
Pavel nu a fost scutit de furtună, dar DZEU l-a dus la mal.

Aplicație: Nu întreba doar: „DNE, de ce ai îngăduit această luptă?” Întreabă și: „DNE, ce vrei să mă înveți și cum vrei să Te descoperi ca scut al meu?”

3.2. DZEU Însuși este scutul nostru DZEU nu spune: „Îți voi da un scut”, ci: „Eu sunt scutul tău!” Protecția lui Avram nu era un obiect, o armată sau un zid. Protecția lui era DZEU Însuși.

Ps 3:3: Dar Tu, DNE, Tu eşti scutul* meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi* capul!

„Dar Tu, DNE, Tu ești scutul meu…”

Ps 18:2: DNE, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! DZEUle, Tu eşti stânca mea în care mă ascund*, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea

Ps 84:11: Căci D DZEU este un soare* şi un scut*, D dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de niciun* bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

Un scut se așază între luptător și săgeata care vine. La cruce, D I S-a așezat între noi și judecata păcatului. El a luat asupra Lui pedeapsa noastră, pentru ca noi să primim iertarea și viața.

Is 53:5 spune: Dar El era străpuns* pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Aplicație evanghelistică: Singurul loc sigur în fața judecății lui DZEU este în H. Religia, faptele bune și reputația nu pot fi scutul nostru. Numai sângele lui I ne poate curăți de orice păcat.

3.3. Scutul trebuie folosit prin credință

Ef 6:16 spune: Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul* credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău

Scutul credinței stinge: săgeata îndoielii; săgeata descurajării;

săgeata acuzației; săgeata ispitei; săgeata fricii; săgeata veștilor rele.

Credința nu este convingerea că nouă nu ni se poate întâmpla nimic greu. Credința este încrederea că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui DZEU.

Rom 8:38–39 ne asigură că nici moartea, nici viața, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare nu ne pot despărți de dragostea Lui. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile*, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui DZEU, care este în I H, D nostru.

Ilustrație Un scut lăsat pe pământ nu-l protejează pe soldat. El trebuie ridicat și așezat în direcția săgeții. Tot astfel, promisiunile lui DZEU trebuie crezute și folosite în lupta zilnică.

Aplicație: Când cel rău spune: „DZEU te-a uitat”, ridică scutul și spune: „Nicidecum n-am să te las!” Când spune: „Nu mai există iertare”, răspunde: „Sângele lui I mă curăță de orice păcat!”

4. DZEU ESTE „RĂSPLATA TA CEA FOARTE MARE”

4.1. Avram refuzase răsplata lumii

În Gen 14:21-24, Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic* mâna spre D DZEUl cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că* nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogăţit pe Avram.’ Nimic pentru mine, afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care* au mers cu mine: Aner, Eşcol şi Mamre; ei pot să-şi ia partea lor!”

Avram a refuzat bogăția Sodomei, iar DZEU îi spune: „Eu sunt răsplata ta cea foarte mare.” Când refuzăm ceea ce ne oferă lumea pentru a rămâne credincioși lui DZEU, nu rămânem pierduți. DZEU nu rămâne dator nimănui.

Moise a refuzat plăcerile de o clipă ale păcatului și comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire (Ev 11:24–26).

Aplicație: Uneori credincioșia costă. Poți pierde bani, relații, avantaje sau aprecierea oamenilor. Dar orice pierzi pentru DZEU este infinit mai mic decât ceea ce ai în DZEU.

4.2. Darurile lui DZEU nu trebuie să ia locul lui DZEU Avram își dorea un fiu. Dorința lui era legitimă. Dar înainte să-i vorbească despre fiu, DZEU îi spune: „Eu sunt răsplata ta.”

DZEU îi arată că darul nu trebuie să devină mai important decât Dăruitorul.

Putem dori: sănătate; familie; copii; succes; rezolvarea problemelor;

binecuvântări materiale.

Dar dacă avem toate acestea și nu-L avem pe DZEU, suntem săraci. Dacă Îl avem pe DZEU, chiar și atunci când ne lipsesc unele lucruri, avem comoara cea mai mare.

Ps 73:25: Pe* cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Fil 3:8: Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al* cunoaşterii lui Hristos Isus, D meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

Ilustrație Un copil se bucură când tatăl îi aduce un dar. Dar ar fi trist dacă ar lua darul și apoi i-ar spune tatălui: „Acum poți pleca.” Uneori noi procedăm așa cu DZEU: dorim binecuvântarea Lui, dar nu și apropierea Lui.

Aplicație: Dacă DZEU nu ți-ar mai da nimic din ceea ce-I ceri, ar fi El suficient pentru tine? Îl iubești pe DZEU sau doar ceea ce primești de la El?

4.3. Cea mai mare răsplată este să fim pentru totdeauna cu DZEU

Toate răsplătirile pământești sunt trecătoare. Casele rămân, averile se împart, trupul îmbătrânește, funcțiile se termină. Dar părtășia cu DZEU este veșnică.

Apoc 21:3 spune: Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul* lui DZEU cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi DZEU Însuşi va fi cu ei. El va fi DZEUl lor.

David spune în Ps 17:15: Dar eu, în nevinovăţia* mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura* de chipul Tău.

Cea mai mare bucurie a cerului nu va fi strada de aur, porțile de mărgăritar sau lipsa durerii. Cea mai mare bucurie va fi că Îl vom vedea pe D nostru.

D I a spus: Ioan  14:3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce* şi vă voi lua cu Mine, ca*, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Aplicație: Nu trăi doar pentru răsplătirile care rămân pe pământ. Trăiește pentru H și pentru lucrurile care au valoare veșnică.

5. DZEU ÎNTĂREȘTE CREDINȚA PRIN PROMISIUNILE SALE

5.1. DZEU îl scoate pe Avram afară

Gen 15:5 spune: Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără* stelele*, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa* va fi sămânţa ta.

Avram privea în cort la limitele sale. DZEU îl scoate afară și îl face să privească spre cer. Cât timp privim doar la noi, vedem neputință. Când privim spre DZEU, vedem posibilitățile Lui.

Avram vedea bătrânețe; DZEU vedea o mulțime de urmași.
Avram vedea imposibilul; DZEU vedea promisiunea împlinită.
Avram vedea timpul pierdut; DZEU vedea timpul potrivit.

Aplicație: Ieși din „cortul” îngrijorării tale! Nu mai privi numai la problemă, ci privește spre DZEUl care a făcut cerul și stelele.

5.2. Avram Îl crede pe DZEU Gen 15:6 spune: Avram a crezut pe D, şi D i-a socotit* lucrul acesta ca neprihănire.

Acesta este unul dintre cele mai importante versete ale Scripturii. Pavel îl citează în Rom 4:3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam* a crezut pe DZEU, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. ” și Gal 3:6. Tot aşa şi „Avraam* a crezut pe DZEU, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”.

Avram nu a fost socotit neprihănit pentru că a fost perfect, ci pentru că L-a crezut pe DZEU. Tot astfel, noi nu suntem mântuiți prin meritele noastre, ci prin credința în I H.

Ef 2:8–9: Căci* prin har aţi fost mântuiţi, prin* credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul* lui DZEU. Nu* prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Credința mântuitoare înseamnă să nu ne mai sprijinim pe noi înșine și să ne încredem în lucrarea desăvârșită a Dui I.

5.3. DZEU face legământ cu Avram

În restul capitolului, DZEU confirmă promisiunea printr-un legământ. DZEU Și-a legat Numele de împlinirea cuvântului Său.

Ev 6:18 spune că este cu neputință ca DZEU să mintă. pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca DZEU să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă* înainte,

Promisiunile Lui nu depind de sentimentele noastre. Într-o zi ne simțim tari, în altă zi slabi. Dar DZEU rămâne același.

2Cor 1:20: În adevăr*, făgăduinţele lui DZEU, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui DZEU.

Aplicație: Siguranța noastră nu stă în cât de tare Îl ținem noi pe DZEU, ci în faptul că El ne ține pe noi.

Concluzie DZEU îi oferă lui Avram trei răspunsuri pentru frământarea lui:

Pentru teamă: „Nu te teme!”

Pentru pericol: „Eu sunt scutul tău!”

Pentru nesiguranța viitorului: „Eu sunt răsplata ta cea foarte mare!”

Poate și tu te afli astăzi după „aceste întâmplări”. Ai trecut prin lupte, ai primit vești, ai luat decizii, ai pierdut ceva sau aștepți împlinirea unei rugăciuni.

DZEU nu îți spune că nu vor mai exista lupte. El îți spune ceva mai mare

„Eu sunt cu tine.” „Eu sunt scutul tău.” „Eu sunt răsplata ta.”

Nu întreba numai: „DNE, ce-mi vei da?” Întreabă: „DNE, Te am eu cu adevărat pe Tine?” Dacă Îl ai pe DZEU, ai un scut în luptă, o lumină în întuneric, o ancoră în furtună și o răsplată care nu poate fi pierdută.

Chemare evanghelistică Cel mai mare pericol al omului nu este boala, lipsa banilor sau moartea, ci păcatul și judecata lui DZEU.

În afara lui H, omul rămâne fără scut. Dar la cruce, D I a primit lovitura judecății în locul nostru. El a murit pentru păcatele noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră.

Astăzi, DZEU te cheamă să vii la H prin pocăință și credință.

Nu te ascunde în spatele faptelor tale. Nu te sprijini pe religia ta. Nu amâna pentru mâine.

Vino la I și spune-I: DNE, mă pocăiesc de păcatele mele. Cred că ai murit și ai înviat pentru mine. Fii scutul meu, Mântuitorul meu și comoara vieții mele

Cine vine la H nu este alungat.