Salvați-vă copiii! Transformați în Imaginea lui Dumnezeu

Autor: Eduard F | Album: Transformați în Imaginea lui Dumnezeu | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Eduard_F in 31/08/2021

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Geneza 3:17-19:19

Geneza 3:17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
Geneza 3:18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
Geneza 3:20 Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.
Geneza 3:20 Adică: Viaţă.
Geneza 3:21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
Geneza 3:22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
Geneza 3:23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
Geneza 3:24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.
Cain şi Abel
Geneza 4:1 Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”
Geneza 4:2 A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
Geneza 4:3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului.
Geneza 4:3 Sau: o jertfă pentru păcat.
Geneza 4:4 Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui,
Geneza 4:5 dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.
Geneza 4:6 Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?
Geneza 4:7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”
Geneza 4:8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.
Pedeapsa lui Cain
Geneza 4:9 Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
Geneza 4:10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.
Geneza 4:11 Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!
Geneza 4:12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”
Geneza 4:13 Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.
Geneza 4:14 Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine mă va găsi mă va omorî.”
Geneza 4:15 Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.
Geneza 4:16 Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.
Geneza 4:16 Adică: Fugă.
Cain şi urmaşii lui
Geneza 4:17 Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.
Geneza 4:18 Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.
Geneza 4:19 Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila.
Geneza 4:20 Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.
Geneza 4:21 Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul.
Geneza 4:22 Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.
Geneza 4:23 Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea Şi un tânăr pentru vânătăile mele.
Geneza 4:24 Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh, de şaptezeci de ori câte şapte.”
Naşterea lui Set
Geneza 4:25 Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.
Geneza 4:25 Adică: Înlocuit.
Geneza 4:26 Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe
Geneza 5:1 Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.
Geneza 5:2 I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi.
Geneza 5:3 La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.
Geneza 5:4 După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:5 Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi a murit.
Geneza 5:6 La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.
Geneza 5:7 După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:8 Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit.
Geneza 5:9 La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.
Geneza 5:10 După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit.
Geneza 5:12 La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.
Geneza 5:13 După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:14 Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit.
Geneza 5:15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.
Geneza 5:16 După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit.
Geneza 5:18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.
Geneza 5:19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit.
Geneza 5:21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.
Geneza 5:22 După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.
Geneza 5:24 Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Geneza 5:25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.
Geneza 5:26 După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit.
Geneza 5:28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.
Geneza 5:29 El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care l-a blestemat Domnul.”
Geneza 5:29 Adică: Mângâiere.
Geneza 5:30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice.
Geneza 5:31 Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit.
Geneza 5:32 Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.
Stricăciunea oamenilor
Geneza 6:1 Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete,
Geneza 6:2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
Geneza 6:3 Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
Geneza 6:3 Sau: nu se va lupta, nu va stăpâni.
Geneza 6:3 Sau: de aceea.
Geneza 6:4 Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
Geneza 6:5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Geneza 6:6 I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui.
Geneza 6:7 Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”
Noe
Geneza 6:8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
Geneza 6:9 Iată care sunt urmaşii lui Noe.Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.
Geneza 6:10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
Geneza 6:11 Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.
Geneza 6:12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
Geneza 6:13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
Geneza 6:14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
Geneza 6:15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.
Geneza 6:16 Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.
Geneza 6:16 Sau: acoperiş.
Geneza 6:17 Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.
Geneza 6:18 Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
Geneza 6:19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.
Geneza 6:20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.
Geneza 6:21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”
Geneza 6:22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.
Noe intră în corabie
Geneza 7:1 Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.
Geneza 7:2 Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască,
Geneza 7:3 şi câte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.
Geneza 7:4 Căci, după şapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut.”
Geneza 7:5 Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.
Geneza 7:6 Noe era de şase sute de ani când a venit potopul pe pământ.
Geneza 7:7 Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.
Geneza 7:8 Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,
Geneza 7:9 au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Potopul
Geneza 7:10 După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.
Geneza 7:11 În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
Geneza 7:12 Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Geneza 7:13 În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei;
Geneza 7:14 ei şi toate fiarele câmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.
Geneza 7:15 Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.
Geneza 7:16 Cele care au intrat erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi, Domnul a închis uşa după el.
Geneza 7:17 Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.
Geneza 7:18 Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.
Geneza 7:19 Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi.
Geneza 7:20 Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.
Geneza 7:21 Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ şi toţi oamenii.
Geneza 7:22 Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit.
Geneza 7:23 Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.
Geneza 7:24 Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
Sfârşitul potopului
Geneza 8:1 Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.
Geneza 8:2 Izvoarele adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită.
Geneza 8:3 Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
Geneza 8:4 În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
Geneza 8:5 Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.
Geneza 8:6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
Geneza 8:7 A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ.
Geneza 8:8 A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.
Geneza 8:9 Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie.
Geneza 8:10 A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
Geneza 8:11 Porumbelul s-a întors la el spre seară şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.
Geneza 8:12 A mai aşteptat alte şapte zile şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.
Geneza 8:13 În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat şi iată că faţa pământului se uscase.
Geneza 8:14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.
Ieşirea lui Noe din corabie
Geneza 8:15 Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis:
Geneza 8:16 „Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
Geneza 8:17 Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească şi să se înmulţească pe pământ.”
Geneza 8:18 Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
Geneza 8:19 Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
Geneza 8:20 Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar.
Geneza 8:21 Domnul a mirosit un miros plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
Geneza 8:22 Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”
Dumnezeu binecuvântează pe Noe
Geneza 9:1 Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.