Credincios și serios în lucrare
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 24/01/2021
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot

Credincios și serios în lucrare

                                       Tit 2:11-15

            „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat,

            Și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie,

            Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Cristos.

            El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

            Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.”

            Înainte de a intra în miezul predicii, aș vrea să ne uităm împreună la ultimele cinci cuvinte din textul acesta, și anume: „Nimeni să nu te disprețuiască”.

            Noi suntem o familie, pentru că Domnul Dumnezeu ne-a răscumpărat pe fiecare, din felul deșert de viețuire, ca să-I fim un popor, o familie unită. Unii suntem mai urâți, alții mai frumoși, unii suntem mai păcătoși, alții mai puțin păcătoși, unii suntem mai puțin credincioși, alții mai mult credincioși, dar împreună formăm poporul Domnului.

            De aceea, spune Cuvântul sfânt, hotărât: Nimeni să nu disprețuiască pe nimeni!

Să ne prețuim unii pe alții în Domnul!

            Am primit multe daruri, în diferite ocazii, în viața mea și pot să spun că m-am bucurat de fiecare dintre ele; așa cum mă bucur și astăzi dacă primesc ceva, chiar și de un mesaj de salut, dar cel mai mare, cel mai prețios, cel mai valoros Dar pe care l-am primit, când am împlinit vârsta de patruzeci de ani a fost, este și rămâne în veac, Mântuirea sufletului.

            M-am bucurat și mă bucur că „harul care aduce mântuire pentru toți oamenii, mi-a fost arătat și mie…” și-l iau din mâna Domnului ca pe o mare binecuvântare.

            M-am bucurat în viață, când am început o școală și mai mult m-am bucurat atunci când am terminat-o; m-am bucurat de fiecare etapă din viața mea și parcă toate au trecut prea repede. Dar cea mai mare bucurie, care durează și care nu se va termina în vecii vecilor, este bucuria mântuirii prin jertfa Domnului Isus Cristos.

            M-am uitat în „pachetul” mântuirii și am văzut că, Domnul mi-a dăruit „rădăcini” și „aripi” în același timp. Mi-a dăruit rădăcini ca să mă adâncesc prin credință în Cuvânt și în Domnul, ca să-L cunosc personal și în intimitate, să mă ancorez în făgăduințele Sale, să îmi trag seva, învățătura, viața din El, și mi-a dăruit aripi ca să pot să-mi iau zborul, în „ziua aceea”, spre cer, locul moștenirii veșnice.

            Acesta este darul cel mai frumos pe care un om poate să-l primească de la Domnul veșniciilor.

            Darul mântuirii, cu rădăcini în Cuvânt și cu aripi de zbor către cer. Tot atât de adevărat este faptul că, uneori oameni de lângă tine, încearcă să-ți taie aripile și încearcă să te „dezrădăcineze”, dar Cel care te ține mereu treaz și vegheator și care îți toarnă mereu apă vie la rădăcină, este Duhul Sfânt, al lui Dumnezeu.

            Cuvântul lui Dumnezeu, ne pune înainte un adevăr care nu poate fi contestat și nici nu poate fi ocolit, diminuat, sau diluat și anume: ne pune înainte învățătura sănătoasă a Cuvântului Său și practicarea învățăturii, ca o disciplină sfântă, curată, divină.

            Legătura intimă între învățătura Scripturii și practicarea învățăturii sfinte, este neapărat necesară rămânerii ancorat în adevăr, precum și a înaintării în credință.

            Fără învățătură și practicarea ei, nu poți rămâne în grațiile lui Dumnezeu, pentru că acestea împreună formează „temelia”, slujirii în ogorul sfânt.

            Dacă ai doar învățătura, poți să te numești religios; dar dacă ești și practicant, atunci ești cu adevărat credincios, plăcut lui Dumnezeu.

            De aceea, apostolul Pavel, care se numește pe sine: „rob al lui Cristos”, precizează faptul că, dacă ai rădăcinile bine dezvoltate și ești bine ancorat în Adevăr, atunci lucrarea personală, chiar și a Bisericii în ansamblu, trebuie să fie curată, clară și îndreptată întotdeauna, spre slava Domnului Isus.

            În capitolul 2 primele 10 versete din scrisoarea către Tit, Pavel, inspirat de Duhul, cheamă Biserica la dragostea dintâi și la învățătura clară, corectă, Biblică.

Astfel, apostolul cheamă pe bărbații în vârstă și îi îndeamnă să fie și să rămână sănătoşi în credință.

            Să nu fie încăpățânați, mânioși, dedați la vin, bătăuși; nici lacomi de câștig, nici flecari, nici nesupuși, nici amăgitori…

            Dar cum să fie?

            Să fie primitori de oaspeți, iubitori de bine, cumpătați, drepți în judecată, vrednici de cinste și să se țină de Cuvântul adevărat al învățăturii lui Cristos.

Femeile în vârstă, având experiență pe Cale, trebuie să le învețe pe cele tinere lucruri bune, să le îndrume în adevăr, să le învețe cum trebuie să se poarte, cum trebuie să se îmbrace, pentru ca Numele Domnului să nu fie făcut de rușine. Să fie cumpătate, să-și iubească familia, să fie gospodine…

            În versetul șapte, Duhul Domnului vorbește și despre lucrători și-i atenționează să se dea pe ei înșiși exemple de corectitudine, de curăție de inimă și de cunoștință sinceră a Cuvântului.

Versetul 7:     „…dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur…”

Nu întâmplător, la nașterea din nou, Domnul ne-a „dăruit” fiecăruia dintre noi, rădăcini prin care să ne tragem „seva”, învățătura, stilul de viață creștină din El.

Dacă îți vei trage seva din tv. sau din alte surse, s-ar putea ca roadele tale să fie pe placul oamenilor, dar să nu fie apreciate de Stăpânul!

            Un lucrător activ, adică să zicem, un predicator, sau un învățător, fie că învață copiii, adolescenții, tinerii sau bătrânii, trebuie să vorbească întotdeauna cuvintele lui Dumnezeu. Să fie blând și smerit cu inima, după cum cere Domnul Isus Cristos.

Întotdeauna trebuie ca lucrătorul, să proslăvească pe Domnul în tot ce face, adică să ia din ceea ce este al Domnului și să dea celor din jurul său

Nu trebuie să dai din ceea ce ai tu: idei, păreri, îndrăzneală, …. Ci să dai ceea ce ai acumulat prin rădăcină, din Dumnezeu.

Iar în învăţătură, să dai dovadă de curăţie, de seriozitate, de cuvânt sănătos care nu poate fi condamnat, răstălmăcit, …. pentru ca cel ce este împotrivitor să rămână întotdeauna de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău despre tine ca lucrător.

            În al doilea rând un lucrător trebuie să facă lucruri bune pentru popor și frumoase, plăcute pentru Domnul, ca dovadă a mântuirii.

            În Psalmul 147:1 Cuvântul Domnului spune așa: „Lăudați pe Domnul! (Totul trebuie făcut spre lauda Domnului) Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut și se cuvine să-L lăudăm.”

Dar niciodată, un om, oricum s-ar numi, sau oricine s-ar crede, nu va putea să facă nimic din toate acestea, fără însoțirea Duhului Sfânt.

            De aceea, trebuie ca cel ce învață pe alții și orice lucrător, să fie întotdeauna, plin de Duhul Sfânt.

            Un lucrător care Îl respectă pe Cristos, nu se va predica pe sine și nu va predica „basme”, sau povestiri închipuite, ci va lucra sub călăuzirea Duhului Sfânt și va predica întotdeauna harul lui Dumnezeu.

            Versetul 11: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat.”

            Ce Înseamnă lucrul acesta?

Harul lui Dumnezeu, a fost arătat la început prin Domnul Isus Cristos și în continuare noi lucrătorii trebuie să-L arătăm tot pe El, tot Harul, tot pe Isus Cristos care lucrează și astăzi, mântuind oameni.

Noi nu putem să mântuim pe nimeni, dar trebuie să-i conducem pe alții la Domnul, care lucrează totul în toți.

            În 1 Timotei capitolul 2:3-4 Cuvântul spune așa: „Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.”

            De fapt acesta este scopul Bisericii în toată existența sa și a lucrătorilor ei, ca să-L arate lumii pe Isus Cristos, care este Domnul și Mântuitorul.

           Doamne, ajută; Doamne dă izbândă!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 162
  • Favorită: 1
Opțiuni