Se lasă seara ca perdeaua

Se lasă seara ca perdeaua,
Se-ntunecă din ce în ce mai tare.
O luminiță în colț de fereastră
Lucește stând precum o veghetoare.

Cu cât mai întuneric e afară,
Cu-atât lumina-i mai strălucitoare.
Cu cât se lasă noaptea peste țară,
Cu-atât lumina tot mai vie pare.

E farmecul ce-o-mbie să se vadă,
Să vadă toți cei care trec pe stradă.
Cu energie ea este hrănită
Și de-ntuneric, nu e biruită.

La fel ca ea suntem și tu, și eu.
Suntem cuplați direct la Dumnezeu
Prin Duhul Sfânt ce ne menține treji
Cu El rămânem pururea viteji.

Și-adorm cu Tine-n gând, și multă pace
Îmi stăpânește inima, și-mi place.
Mă las în valul somnului condus,
Freamăt de leagăn, Nume drag – Isus.