Fericirea, cea cerească

Fericirea, cea cerească
Pentru omul ce-ai creat
Căzând Doamne în păcat,
Ea avea să se sfârşească
Când din rai el a fost dat
Afară, fiindcă-a mâncat,
Din pom răul să cunoască.

Fericirea, cea cerească
Prin păcat a fost scăpată
Dar trebuia iar câştigată,
Prin mila Dumnezeiească,
Prin Dragostea acordată
’N Jertfa Golgotei predată,
Proorocia să-mplinească.

Fericirea, cea cerească
Neînchipuită-n grandoare,
Cu raiul ei plin de soare,
Cu viaţa-i duhovnicească
Stând sub binecuvântare,
Prin Dragostea salvatoare
Trebuie să se-mplinească.

O! Şi ce scumpă ea va fi
Cu-a ei pace şi-armonie
’N viaţa-n dulce-n veselie
Pentru acei ce-o vor trăi,
Tresăltând de bucurie
Căci o-ntreagă veşnicie
Pe Domnul, vor preamări.

Flavius Laurian Duverna
09 octombrie 2012