Zilele ce azi trăim,
Sunt adesea foarte grele
Prieteni, sunt greu de găsit
Răutatea-i la putere

Nu mai este unitate
Nu mai e dragoste sfântă
Căci creştinii cei de astăzi
După-avere se avântă

Poţi să pieri în lipsă frate,
Cine are,-nchide uşa
Nu mai simt unii cu alţii
Fraţii cum era atuncea

Când erau în unitate,
Când iubirea era sfântă,
Dragostea era făclia
Ce mereu spre cer avântă!

Azi, trăim acele zile
Când răstălmăcind Scriptura
S-a ajuns să fie-n cinste
Răul, ura şi minciuna.

Biblia, e numai una
Şi-o cărare-i doar spre Rai
Dar tot mai puţini sunt parcă
Cei ce au sfinţenia-n trai

S-a lărgit Calea vieţii?
Nicidecum, iubiţii mei
S-a-nmulţit fărădelegea
Şi lupii în piei de miei!

De-ar veni acum un frate
Din timpurile de demult
Să vadă ce-a-ajuns credinţa...
S-ar întrista foarte mult!

Să ne vadă astăzi fraţii
Cei ce pus-au temelia
Fusta, părul, manichiura
Cravata, parfumeria...

Cred c-ar vrea să nu mai fie
S-ar bucura c-au plecat
Când credinţa era vie
Şi Hristos era înălţat!

Azi, surorile-s la modă
Cu sprâncene subţirele
Cu inel şi verighete
Fuste scurte şi-ndrăzneţe!

Fraţii, cu cravată frate
Iar în cap, un pumn de gel
Căci astăzi a fi smerit
E prea greu, iubiţii mei.

Bine-a zis atuncea Domnul
"Oare voi găsi credinţă?"
Azi, credinţa stă-n putere,
Şi puterea în avere!

Fraţilor, iubiţi dreptatea
Fiţi smeriţi, ca Domnul nost-
Să nu ne trezim la capăt
Fără cer, fără Hristos!

Viaţa aceasta e prea scurtă
Pentru a o preţui
Hai s-o pierdem, pentru Domnul
Fericiţi, etern vom fi!