Mustrare
Autor: tudora adriana  |  Album: fara album  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de elina in 03/10/2012
Arde-n mine o mânie cand ma uit si vad ades
frati dormind in adunare, tot mai multi si tot mai des!
parca vin la statiune sa se odihneasca-n pace,
iar de ii trezesti din transa fi sigur ca nu le place!

Stau smeriti cu capu-n poala, cică sunt in meditatii,
dar de stai pe aceeasi banca, simti mii si mii de trepidatii!
Nu stiu si ma tot intreb, la ce-au mai batut noroaie
sau calduri toride-n vara ori torentiala ploaie?

Mai bine frati somnorosi stati acasa langa soba,
nu fiti ca fatarnicii ce imbraca sfanta roba,
pocaiti-va si plangeti starea de indiferenta,
ca atunci cand vine Domnul, sa nu faca diferenta!

Arde-n mine o manie cand vad frati ca se barfesc,
unul pe-altul se mananca, unul cu altul nu vorbesc,
supararea o viata-ntreaga de-ar putea ar tine-o-n suflet
Doamne lumineaza-n inimi, sa-ndreptam al nostru umblet!


Plictiseala e la moda printre tinerii sfiosi,
gandul zboara inspre filme, celulare sau "frumosi",
nu mai zic de fuste minii sau cu talii cat mai joase,
fetelor eu zic ca-i bine, sa fiti cat mai serioase!

Nu-i asa pe calea crucii, tineri scumpi si frumusei,
nu cu aur si margele, nu inele si cercei,
Domnul a murit pe cruce, dandu-si viata pentru noi,
iar noi ce usor mai ducem sfantul nume in noroi!


Arde-n mine o manie cand vad fratii golind paharul,
apoi ne miram ca lumea si acum respinge harul!
ba un frate chiar fumeaza, si este lasat in pace,
nimeni nu se ia de dansul, se tot tace, se tot tace!

Mergem sfant la adunare, insa zace-n noi pacatul,
cu zambetul larg pe buze, zi de zi ne ducem sacul,
ne mintim ca in biserici vine Domnul sa vorbeasca,
insa frate! El nu vine unde-i firea pamanteasca!

Poate El sa se coboare din a cerului marire
unde fratii sunt condusi de a diavolului fire? ?
pocainta si credinta c-am de mult ele au apus,
doar doi trei sa zicem ca mai fac ce li s-a spus!

Arde-n mine o mânie, cand vad scaunele goale,
si absentii sunt in piețe sau cu ochii in ecrane,
unii din obijnuinta vin tarziu si nu le pasa
ca mancarea sfanta, dulce e pusa de mult pe masa!

Ne petrecem timpul liber mai mult la televizor,
si uitam pe cele sfinte sa le punem in vizor!
fratiii cei bolnavii saracii stau si asteapta in zadar,
nu-i nimeni sa le deschida usa casei cu un dar!

Rugaciunea e tinuta doar de forma-n adunare,
ca de fiecare data tot aceleasi randuri are!
la colecta banii nostrii stau lipiti de buzunar,
iar de zeciuiala noastra nu ne amintim lunar!


Arde-n mine o mânie caci e ceasul cel din urma,
si noi alergam intr-una tot mai departe de turma!
haideti scumpi frati si surori sa ne-ntoarcem langa Domnul
sa veghem cu plans si bocet, ca sa nu ne prinda somnul!

Arde-n mine o iubire, dar si-o flacara in piept
pentru cei de aici din sala, eu ma rog si har astept,
sa ne revenimm in fire si sa spunem tata iarta,
primeste a ta mireasa si pe bratul tau o poarta!


O poezie bine intocmita, dura in relatare dar care din pacate exprima un adevar trist. Totusi, stim ca sunt vremurile din urma si singura solutie a crestinului autentic este rugaciunea. Doamne ai mila de toti copiii Tai! Trezeste Doamne Biserica!
Adăugat în 03/10/2012 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 8566
  • Export PDF: 13
  • Favorită: 3
  • Comentarii: 1
Opțiuni