O, vară...
Ai vrut să risipeşti culoarea
Cea ruginie, din verde-ntârziat
Ai vrut să ţii cu ochii tăi, lumina
Dar, de răcoare şi frig te-ai speriat
Şi-ai abandonat,
Şi roşul macilor din grâne
Şi albul margaretelor curat
Şi astfel, galbenul din poama părului din curte
Stă îndrăzneţ şi curios s-asculte...
Ce îşi vorbesc tomatele-n grădină:
- Este cam frig !
- Ce crezi ?
- Ea, toamna-i pregatită deja, acum să vină ?
Şi nu trecură a lor curioase şoapte
Când un vârtej, de praf şi frunze moarte
Se-nvârtesc în dansuri... tari, nervoase.
Dar cin' le cântă,
Şi dirijează aceste frunze uscate ?
O rază ruginie, cu ochii plânşi de vară;
- N-am spus: "la revedere !"
- Iertaţi ! M-a dat afară !
... Se înfior pe crengi triste, frunzele-n grădină ,
- N-am aşteptat şi n-am crezut
Căci toamna este aici,
Dorind aşa de mult să vină !