Arde-o pară străvezie
În doininde fremătări
Că porni-o minunăţie
Dintr-o zare peste zări.

Versuiesc lebede zborul
Ca şi trâmbiţe de-argint,
Geme-n inimă-mi cocorul
Ce rămâne pe pământ.

Doar că dalbele speranţe
Inima mi-au înflorit
Că-n văzduhul de nuanţe
Mă încant însufleţit.

Frumuseţea mă învinge
Fără strigăt de valori
Şi bătăile de sânge
Îmi pulsează-n piept culori.

Fermecat peste măsură
Nu pot aripi să ridic
Rătăcit sunt prin pictură,
Însă nu mă tem un pic.

În furtuna de penele
Eu respir mereu surprins
Când în ploile de stele,
Când de Soare recuprins.

Îmi percep o încadrare
În poezia din tablou
Ce declamă o chemare
Gingaşă ca un ecou

Că în frunza ce coboară
Şi-n aripile ce zbor
Se reîncepe-o primăvară
C-un pastel înfloritor.