Lumini
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: fara album  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de bragagiu in 03/09/2012
Lumina o-aşteptăm de sus
Ca să ne vină, se-nţelege,
Că Soarele ori că Isus
Să ne-o aducă după lege.

Aşteptătorii se întrec
Ca să dezvolte din idee:
Unii găsesc lumina-n bec,
Iar alţii doar într-o femeie.

Sub Lună văzuri s-au uimit,
Ba chiar spre stele se mai urcă,
Iar cărturarii în citit
Lumini descoperă, descurcă.

Că este cerul azi mai sur,
Că atmosfera e senină
Cătăm luminile în jur
Ca să le prindem pe retină.

Ca ascunzându-le-n abis
De suflet, pântece ori minte
Să ne embrioneze-un vis
Aprinzător de simţăminte.

Ca apoi să avem răspuns
La vre-o nădejde-n noi pitită
Şi-un plac în pofte bine-ascuns
Să prindă goană de copită.

Stimaţi măcar de-a fi-n priviri –
Subsolul care ni-l propunem,
Nemaivorbind despre iubiri
Căzânde în închinăciune.

Mulţimi aşa şi înţeleg
Lumina cum poate fi dată:
Cu toate-ambiţiile-n întreg
Vre-un „luminos” îl vezi cum saltă.

Cuvinte-mprăştiind uşor
Să potopească auzirea
Fără de suflet, fără dor
Se vrea mai sus cu povestirea.

Finalul însă-i foarte trist
Pentru acel ce îl ascultă,
Când după-acest carierist
Viaţa îi devine slută.

Şi ajungând ca un deşert
Unde cuvinte ascultate
Nisip s-au scurs neînţelept -
Clepsidră-a vieţii strangulate.

Şi a rămas aşa pustiu
În frică şi-n învăţătură
Un conţinut pentru sicriu,
Jertfă-a luminilor de gură.

Aşa lumini nu au valori
Fiind şi-o copie din Carte
Căci în tomnatice culori
Îşi duc ascultători-n moarte...

Doar dacă sincer şi cinstit
Poţi ca să fii cu orişicine
În sufletul tău dezgolit
Isus îţi va turna lumine.

Şi cum eşti învăţat de-a da
Fără s-ascunzi ceva în fire
Lumina Lui va lumina
Pe însetaţii de Iubire.

Acei ce sinceri pot a fi
În viaţa-aceasta pământească
Lumina Lui o vor primi
În dânşii Ea apoi să crească.

Lumina ce străpunge nopţi
Va lumina o-ntreagă viaţă
Chemând cu Viaţa oameni morţi,
Dar nu cu gura care-nvaţă.

Se înţelege că puţini
Cat Dragostea adevărată
Şi mulţi în falsele lumini
Se îmbluzesc de-a face-o gloată.

Să se ascundă-n ea şireţi
Ca sufletul să nu-i se ştie,
Ţipând versete mai cu creţi
Şi aşteptând Isus să vie.

Ca insul hâtru-aici mascat
În paradisuri să îl urce
Că el, vedeţi, s-a consacrat
Să POVESTEASCĂ despre Cruce.

Pălăvrăgind cu-entuziasm
Ei se încântă de-aşa faptă
Gândindu-se că-acest marasm
Pentru cunună este-o plată...

DOAR CEL CU SUFLETUL DESCHIS
NU ARE FRICA PENTRU VINĂ,
DUPĂ ISUS MERGE PRECIS
ÎN ADEVĂR ŞI ÎN LUMINĂ.


...Doar cel cu sufletul deschis!, pentru mine, de aici incepe poezia!Numaibine!
Adăugat în 04/09/2012 de sanda_tulics
Domnul să vă binecuvânteze, soră. Mulţumesc.
Adăugat în 04/09/2012 de bragagiu
Statistici
  • Vizualizări: 707
  • Export PDF: 26
  • Comentarii: 2
Opțiuni