Din Ceruri, Domnul ne vorbește!
Isaia cap. 66

Și tuturor Domnul le spune
Că Cerul, este a Lui Casă
Pământul la picioare-și pune
Jos îl așterne și îl lasă

Și tot în jur este tăcut
Ne spune Domnul mai departe
De a Sa mână este zidit
Și orice vrea, oricui împarte

El dragostea Lui își îndreaptă
Spre acel ce are un duh mâhnit
Acela, mila Lui așteaptă
Căci Legile, el le-a păzit

Un om ce pe altar jertfește
Și aduce daruri de mâncare
Pe Domnul nu Îl mulțumește
Ba, îl urăște și mai tare

Nefericirea va aduce
În viața fiecărui om
Iar raul spre ei, îl conduce
Puterea stă-n a mâinii Domn

Domnul înspre El i-a chemat
Ei, numai răul l-au făcut
De Domnul nu au ascultat
Să facă ce-a zis, nu au vrut

Dar glasul Domnului răsună
Cetatea toată, acum vuiește
Pe cei răi, Duhul se răzbună
Și El, răsplata le plătește

Caci în Sion un Fiu se naște
Și Domnul a îngăduit
Ca să se nască, nu-l oprește
De ar fi vrut, l-ar fi oprit

El va aduce bucurie
Ierusalimul, va sălta
Cu cei ce au plâns, are să fie
Și mângâieri, vor căpăta

Iar Domnul spre ei își îndreaptă
Pacea, și-a Neamurilor slavă
Ca un pârâu ieșit din matcă
Pe bratele Lui, îi dezmiardă

Ca și o mamă ce mângâie
Odorul, pe care-l iubește
Iubirea, dragostea să-i fie
Cu inima, îl ocrotește

Domnul puterea Își arată
Față de cei ce îl slujesc
Iar care de foc vin îndată
Cei răi pier și se risipesc

Pe cei ce necurat mănâncă
Toți, sub pedeapsă vor cădea
Căci Domnul nu dorește încă
Ca ei, să țină Legea Sa

Dar va veni apoi o vreme
Când Neamurile le adună
De măreția Lui se teme
Și toți vor să I se supună

Cei ce de Domnul n-au știut
A lor slavă o vor vesti
Acei ce nu l-au cunoscut
Copiii Lui, vor deveni

Cei din Sion ce-au mai rămas
Dintre Neamuri îi va aduce
La Muntele cel Sfânt s-au strâns
Ca pe copiii, îi va conduce

Sămânța lor va dăinui
În Cerurile noi vor sta
Prin Domnul Vieții vor trăi
Și slava Lui, o vor vedea.

sfârșit.