Omul...
Autor: Carmen Prodan  |  Album: fara album  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de carmen_prodan_2012 in 08/08/2012
Omul…



1.Nu-ti pune nădejdea în oameni , nicicând,
Ci numai în Domnul iubirii,
Căci toţi sunt ţărână şi-ncet, rând pe rând,
’Ţi-înșal-aşteptările firii…

2.E greu când te-ncrezi în prieteni şi fraţi
Şi-apoi îi priveşti cum te lasă
Tot singur în noaptea cumplitei dureri,
Când mari încercări te apasă…

3.Când totuşi, în greu, cineva va veni
Să-ţi mângâie plânsul, durerea,
Să ştii, e Hristos, ce doreşte prin el
Sa-ţi dea pe deplin magaierea.

4.Iar omul, acel care azi te-a-ntărit,
Mâine , să ştii , se prea poate
Să plece în grabă , să te lase rănit
În beznă, durere şi noapte…

5.De-aceea, învaţă din toate, mereu
Pe Domnul să-l vezi în oricare
Ce vine cu milă şi vrea –n al tău greu
Sa-ţi dea ajutor, alinare…

6.Acceptă oricând mângâierea de sus
Prin cine vrea El s-o trimită,
Chiar dacă-i prin unul ce ieri te-a trădat
Şi-ai plâns în durerea-ţi tăcută …

7.Aşa este viaţa aici pe pământ,
În lumea cea plina de trudă…
Să suferi, să gemi şi să ceri ajutor ,
O mână s-aştepţi să se-ntindă…

8.Şi sigur, trecând prin atâtea-ncercări
Ceva Dumnezeu ne învaţă:
De nimeni prea tare să nu ne legăm
Căci vom suferi mult în viaţă.

9.De-ar fi omu-n stare să dea mângâieri
Depline în clipele-amare
N-am mai tânji după Domnul Cel Sfânt
Şi după a Sa alinare…

10.Dar omul, e doar o unealtă ce stă
Supusă sub Mâna cea sfântă
Şi poate să-mprăştie dulce parfum
Când e umilit şi ascultă

11.De Glasul ce-ntruna caută şi azi
Cu El lucrători împreună
Să meargă la cei doborâţi de necaz,
Miloşi, să le-ntindă o mână…

12.De-aceea , să stăm în veghere-ascultând
Smeriţi a Domnului şoaptă,
Să fim credincioşi aici pe pământ
Ştiind că primi-vom răsplată.

13.Şi toti pentru care cu drag ne rugăm
Şi plângem cu ei în durere,
Să fie – ntăriţi, ridicaţi şi sfinţiţi
Primind pentru luptă putere.

14.Şi-oricât de grea-i lupta, oricâţi ne-au trădat,
Să nu ne pierdem credinţa ,
Să nu judecăm, să iertăm ne’ncetat,
Căci Domnul va da biruinţa!



*****



23.04.2012








De multe ori, in diverse imprejurari ale vietii, suntem inselati in asteptarile pe care le avem de la semenii nostri, si nu o data ... si asta pentru ca uneori nu putem face distinctie intre om si Dumnezeu...pentru că dorim ca cei din jur si mai ales cei pe care ii iubim mult, sa fie pentru noi asa cum numai Unul singur poate fi : Dumnezeu! Trecand prin astfel de momente si ajungand ulterior, in alte conjuncturi sa primesc in vreun mod mangaiere de la Domnul chiar prin persoane care m-au ranit candva, am dorit să invat ceva din experientele proprii dar si ale apropiatilor mei; meditand, s-a nascut aceasta poezie... Domnul sa ne ajute sa intelegem ca omul e limitat si poate iubi, ajuta, mangaia doar in masura in care se lasa la dispozitia Stapanului!


Foarte frumoasa poezia, Domnul sa va binecuvinteze!
Adăugat în 08/08/2012 de mesarosmary
Statistici
  • Vizualizări: 2102
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni