Isaia, în slujba Domnului
Isaia cap. 6


Sunt lucruri ce s-au întâmplat
Chiar când Ozia a murit;
Atuncea Domnul l-a chemat
Și cu Isaia a vorbit

Într-o vedenie a văzut
Chiar pe măritul Dumnezeu
Pe un munte înalt El a șezut
Cu îngeri mii, în jurul Său

Iar serafimii ce stăteau
Chiar lângă Domnul lor cântând
Cu toți șase aripi aveau
De Domnul, ei spuneau că-I sfânt

Pământu-i plin de-a Lui mărire
Cu glasul lor, Lui îi strigau
Chipul lor plin de fericire
Pe Dumnezeu, Îl preamăreau

Pe loc sfântu-și aduce aminte
Că este om și va muri
Căci a văzut lucruri preasfinte
Pe Cel, ce-I Domn în veșnicii

Că va muri el s-a gândit
Dar chiar atunci spre el venea
Un înger care a pornit
În mână, un cărbune avea

De pe Altar el l-a luat
Și de-a lui buze l-a atins
I-a spus că este curățat
Păcatul lui, acum s-a stins

Apoi Domnul l-a întrebat:
"Pentru noi, cine se va duce?"
Proorocul condus, s-a lăsat
Să facă ce Domnul Îi zice

Apoi Domnul l-a învățat
Poporului, ce să-i vorbească
Și să le spună neîncetat
Dar inima să le împietrească

Și de urechi, surzi să îi facă
Cu ochii lor, să nu mai vadă
Iar gura lor, de acum să tacă
Nimic să mai nu înțeleagă

Să fie foarte insistent
Și atât de mult să le vorbească
La toate să fie atent
Cu toții, să se prăpădească

Iar țara va fi pustiită
Nimic în ea nu va mai fi
Va fi atât de sărăcită
Și nimeni nu va mai trăi

Butucul doar sa se păstreze
Și o sămânță să renască
Ea sfântă, să nu se întineze
Pe Dumnezeu, să-L recunoască.

va urma