Ce frumoasă ești natură,
Mîna care te-a creeat...
Are dragoste, nu ură
Pentru om cu-adevărat.

Fiecare strop de rouă
Care udă iarba-n zori,
Ne aduc mai mult aminte
De-ale cerului comori.

Flori mărețe, stînci înalte,
Bogății de necuprins,
A dat pentru noi în lume
Mîna care le-a atins.

Izvorașe și coline,
Pomi înalți cu verde strai,
Cîte-n lumea asta mare,
Doamne, cîte Tu ne dai?

Și în loc de mulțumire
Omul Te înjură crunt,
Iartă Doamne acea neștire,
Iartă Doamne, acest pămînt.