Sub cea mai grea apăsare, a norilor de seară,
Sub cea mai grea durere, ce vrea ca să răsară,
Sub taina cea ascunsă, ascunsă-n neștiință
Ești Tu Isus iubit, și este-a Ta ființă.

Surîsul cel mai tainic, sub cea mai grea visare,
Sub luna ce răsare, și iar apoi dispare,
Sub nopțile cu stele, și ceas de rugăciuni,
Ești Tu Isus iubit, înfăptuind minuni.

Sub jugul de la Cruce, ce Te apasă greu,
Sub tainica lovire, a sufletului Tău,
Sub lupta ce se dă, cu sabie și scut,
Ești Tu Isus iubit, dorind să Te ascult.

Nu va mai fi iubire, pe-acest pămînt odată,
Dreptatea și speranța, și inima curată?
Tu spune-mi omenire, de ce nu vrei să vii,
Spre slava ce te-așteaptă, acolo-n veșnicii?