Cad din cerul-albastru, fulgi albi de nea,
Bate vântul rece, și spre cer ne ia.
Urcă fumu-n zare, spre ceața pustie,
Iarna se așterne, ca și o altă mantie.

Iarna, în splendoare, tu ne-mbraci pe toți,
Tu ești sărbătoare pentru cei mai mulți.
Tu la gura sobei, iar ne spui povești
Tu-n mărgăritare, toată strălucești.

O Isus Hristos, Tu ai creeat pământul,
Cerul luminos, Tu ne-ai dat Cuvântul.
Și-n această iarnă, du-ne Tu arcada,
Fă-ne haina albă, albă ca zăpada.