Nevoiți-vă să intrați
Acum, pe ușa cea strâmtă,
Grăbiți-vă să apucați
A merge pe Calea Sfântă.

Până ce-i ușa deschisă
Siliți-vă să intrați
Că-ncurând va fi închisă
Și-afară ve-ți fi lăsați,

Unde-i plânset și durere,
Și scrâșnirea dinților,
Fără pic de alinare
Până-n vecii vecilor.

Când Domnul are să-ncuie
Ușa Împărăției Lui,
Mulți vor bate și-or să spuie
Că-s copiii Domnului!

„Depărtați-vă de la Mine,
Voi lucrătorii fărădelegii”
Este tot ce le va spune
Stăpânul eternității!

Grăbiți-vă să intrați
Până ușa nu se-ncuie.
N-așteptați a fi aruncați
În flăcări pentru vecie.

Mulți-or bate și-or striga
Dar să intre n-or putea.
Stăpânul îi va alunga
De la El de-a pururea

Și vor vedea neisprăviții
Cum cei care s-au nevoit
A intra, vor sta cu sfinții
La masa Mirelui iubit.

De la apus și răsărit,
Miază-zi și miazănoapte,
Toți acei ce-au împlinit
Sfintele Sale cuvinte

Vor ședea-n Împărăție
La masa Domnului Isus!
Restul toți, pentru vecie
Sufletu-n iad, le va fi dus.

Zaragoza 25/06/2012
de Ioan Hapca (Ionică)