Isus cel răstignit, a înviat!


Se duse Simon din Cirena
După ce crucea a cărat
Şi acuma, o căra Acela
Care la moarte, va fii dat

Spre Golgota se îndrepta
Spre moarte se ducea smerit
Sub crucea grea, nu mai putea
Puţin mai avea de trăit

Ceasul al treilea-a sosit
Pe cruce a fost înălţat
Scuipat de toţi, batjocorit,
Dar a tăcut şi-a îndurat

Fața nu-i era de privit
Era, doar sânge şi sudoare
Iar trupul Îi era zdrobit
Gemea înfundat, semn că Îl doare

Căci trupul Lui Sfânt suferea
Durerea, cruntă, îngrozitoare
Dar cel mai tare Îl durea
De a mulţimii nepăsare,

De a mulțimii răutate
Care, ca şi turbaţi strigau
Ca El să fie dat la moarte
Şi feţele-şi schimonoseau

La moarte a fost dat Isus
Când ceasu al şaselea a venit
Perdeaua-n Templu chiar de sus
S-a rupt, şi cerul s-a înegrit

Trei ore, noapte s-a făcut
Isus, pe Tatăl L-a strigat
Dar Tatăl din Cer a tăcut
El, Duhu-n mâna Lui, şi-a dat

Sutaşul ce sta-n faţa Lui
Când Isus, Duhul şi l-a dat
A spus că-i Fiul Tatălui
Şi la pământ, s-a aruncat

Femeile toate plângeau
Când Isus, Duhul şi l-a dat
De mila Lui, se tânguiau
Știau că-I sfânt, nevinovat

La Golgota, se însera
Şi Iosif merge la Pilat
Să-l roage, să-L poată lua
Iar regele, a încuviinţat

Cu pânză albă şi subţire
Al Său trup L-au înfăşurat
Şi fără să mai dea de ştire
Într-un mormânt, L-au aşezat

O piatră grea e prăvălită
Peste întrarea în mormânt
E grea, nu poate fi urnită
Isus, acum e în pământ

Ziua Sabatului, s-a dus
Femeile vin la mormânt
Ele miresme au adus
Să-L ungă, era a lor gând

Pe drum ele se întrebau
Cine mormântul va deschide?
Şi pentru asta se rugau
Să facă tot ce-aveau cu bine

Ochii şi-au ridicat deodată
Şi cu uimire au privit
Piatra de acolo, era dată
Şi-un tânăr cu ele a vorbit

Când acel om lor le-a vorbit
Ele văzându-l, s-au speriat
Isus nu era de găsit
Iar el, le-a spus c-a înviat

Le-a îndemnat ca să le spună
Şi ucenicilor, să ştie
Să audă şi ei Vestea bună
În Galileea, ca să vie

În prima zi a săptămânii
Isus Hristos a înviat,
El care e Stăpânul lumii
Pe Diavol, l -a încătuşat

Iar prima care L-a văzut
Maria Magdalena a fost
A plâns şi L-a recunoscut
El, a dat vieţii ei un rost

De nimeni nu a fost crezută
Apoi, la toţi S-a arătat
Când faţa Lui a fost văzută
El, i-a mustrat şi i-a certat

Ei cu uimire L-au privit
Şi vorbele I-au ascultat
În lumea mare au pornit
Ca să vestească, ce-au aflat

Să ştie omenirea toată
Isus, din morţi a înviat
Să creadă toţi, să se întoarcă
Spre Domnul care i-a salvat

Apoi, la Ceruri S-a urcat
Privindu-i pe toţi, încă o dată
Şi ochii Lui au lăcrimat
El, sus la Tatăl îi aşteaptă.

Amin

Câmpia Turzii, 10 aprilie 2012